Ce se petrece cu mintea și corpul când somnul dispare pentru 24 sau 48 de ore

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Privarea severă de somn poate modifica percepția realității, capacitatea de concentrare și comportamentul. Cercetările arată că, pe măsură ce numărul orelor petrecute fără somn crește, pot apărea de la simple distorsiuni vizuale până la halucinații și simptome asemănătoare celor întâlnite în psihoză. În ceea ce privește convulsiile, situația este mai nuanțată: lipsa somnului poate favoriza apariția crizelor epileptice, în special la persoanele predispuse, dar nu înseamnă că orice om care nu doarme timp de 24 sau 48 de ore va avea, în mod inevitabil, convulsii.

Primele efecte ale privării de somn pot fi observate înainte ca organismul să ajungă la situații extreme. După o noapte nedormită, atenția scade, reacțiile devin mai lente, capacitatea de a lua decizii este afectată, iar controlul emoțiilor poate deveni mai dificil. Persoana poate avea senzația că încă funcționează acceptabil, deși performanțele sale cognitive sunt deja diminuate.

Câtă cofeină este prea multă și când începe inima să resimtă efectele

ICE își schimbă tactica. Operațiunile rapide care îi sperie pe imigranții din New Jersey

Cu cât starea de veghe se prelungește, cu atât creierului îi este mai greu să mențină o funcționare constantă. Pot apărea episoade extrem de scurte de somn involuntar, dificultăți de orientare, probleme de memorie și o percepție alterată a stimulilor din jur.

O analiză sistematică a studiilor privind privarea severă de somn a constatat că modificările perceptive devin progresiv mai importante odată cu timpul petrecut fără somn. Cercetătorii au observat un parcurs de la distorsiuni vizuale și senzații neobișnuite până la halucinații și idei delirante în situațiile de privare prelungită.

Pentru un adult sănătos, recomandarea generală este de cel puțin șapte ore de somn pe noapte, deși necesarul individual poate varia. Somnul sănătos nu este definit numai prin numărul de ore, ci și prin regularitate, calitate și momentul în care acestea sunt dormite.

Halucinațiile pot apărea, dar convulsiile nu sunt o consecință obligatorie

Afirmația potrivit căreia după 24 sau 48 de ore fără somn apar halucinații trebuie interpretată ca un avertisment asupra riscului, nu ca un prag biologic valabil pentru fiecare persoană.

Studiile realizate pe persoane menținute treze perioade îndelungate arată diferențe importante de la un individ la altul. În intervalul de 24–48 de ore pot începe să apară distorsiuni perceptive, dezorientare și interpretări greșite ale stimulilor. După aproximativ 50 de ore de veghe continuă au fost descrise mai frecvent halucinații vizuale complexe, iar, odată cu prelungirea privării de somn, pot apărea și manifestări auditive, confuzie severă sau simptome asemănătoare unei psihoze acute.

În privința convulsiilor, diferența este importantă. Privarea de somn este un factor cunoscut care poate favoriza crizele epileptice și poate crește probabilitatea producerii acestora la persoanele cu epilepsie. Există și situații în care o criză apare pentru prima dată după o perioadă importantă de privare de somn, însă nu există o regulă potrivit căreia după un anumit număr de ore fără somn orice persoană va face convulsii.

De altfel, termenii „criză epileptică” și „convulsie” nu sunt perfect echivalenți. Unele crize epileptice produc mișcări convulsive, în timp ce altele se manifestă prin pierderea contactului cu mediul, modificări senzoriale sau alte simptome fără convulsii evidente.

Lumina și ceasul biologic decid când ni se face somn

Somnul este controlat în mare măsură de două mecanisme care funcționează împreună: ritmul circadian și presiunea de somn acumulată pe parcursul zilei.

Ritmul circadian este ceasul biologic intern care ajută organismul să stabilească perioadele de somn și de activitate. Unul dintre cele mai puternice semnale care îl reglează este lumina. Lumina naturală din timpul zilei susține starea de veghe și sincronizarea ceasului biologic, în timp ce întunericul pregătește organismul pentru somn. Lumina artificială puternică seara poate transmite creierului un semnal de veghe într-un moment în care acesta ar trebui să se pregătească pentru odihnă.

Celălalt mecanism este presiunea de somn, care crește treptat cât timp suntem treji. Adenozina, o substanță care se acumulează în organism pe parcursul perioadei de veghe, participă la apariția senzației de somnolență. Cofeina interferează cu acest mecanism prin blocarea acțiunii adenozinei, motiv pentru care poate reduce temporar senzația de oboseală fără să elimine însă nevoia biologică de somn.

De aceea, un program neregulat, nopțile pierdute, munca în schimburi sau expunerea la lumină puternică la ore târzii pot deplasa sau perturba ritmul normal somn–veghe.

Cofeina, alcoolul, stresul și telefonul pot schimba calitatea nopții

Numeroși factori din viața de zi cu zi influențează atât momentul în care adormim, cât și profunzimea și continuitatea somnului.

Cofeina este printre cei mai cunoscuți. Efectele sale pot persista multe ore, iar National Heart, Lung, and Blood Institute arată că acestea pot dura până la aproximativ opt ore. O cafea băută după-amiaza poate influența, așadar, adormirea de seară chiar dacă persoana nu mai percepe în mod evident efectul stimulant.

Alcoolul creează o altă capcană. Unele persoane observă că adorm mai repede după ce îl consumă, însă acest lucru nu înseamnă automat un somn mai bun. Alcoolul poate favoriza un somn mai superficial și trezirile în cursul nopții.

Contează și stresul psihologic. Grijile, anxietatea, activitatea profesională prelungită până seara sau obiceiul de a verifica permanent telefonul mențin creierul într-o stare de activare incompatibilă cu instalarea ușoară a somnului.

La acestea se adaugă temperatura și zgomotul din dormitor, mesele foarte consistente înainte de culcare, nicotina, lipsa activității fizice și neregularitatea orelor de culcare și trezire. Recomandările internaționale privind igiena somnului susțin păstrarea unui program cât mai constant și a unui dormitor liniștit, întunecat și răcoros.

Când problemele cu somnul nu mai trebuie ignorate

O noapte proastă, apărută ocazional, nu înseamnă automat că există o boală. Situația se schimbă atunci când dificultățile de adormire, trezirile repetate sau somnul insuficient devin persistente și afectează funcționarea din timpul zilei.

Insomnia cronică este definită prin dificultăți de adormire sau de menținere a somnului prezente cel puțin trei nopți pe săptămână, timp de cel puțin trei luni, atunci când sunt îndeplinite și celelalte criterii clinice necesare diagnosticului.

O evaluare medicală este cu atât mai importantă atunci când somnul insuficient se asociază cu somnolență severă în timpul zilei, episoade de adormire involuntară, sforăit puternic și pauze de respirație observate în timpul nopții, comportamente neobișnuite în somn sau suspiciunea unor crize epileptice.

Pe termen lung, somnul insuficient nu afectează numai starea de spirit și capacitatea de concentrare. Cercetările au identificat legături între restricția cronică a somnului și modificări ale tensiunii arteriale, metabolismului glucozei, sistemului hormonal și proceselor inflamatorii.

Somnul trebuie privit, prin urmare, ca o necesitate biologică, nu ca un timp care poate fi eliminat din program fără consecințe. Organismul poate compensa pentru o vreme o noapte scurtă, însă privarea severă și prelungită de somn poate ajunge să modifice inclusiv modul în care creierul percepe realitatea. Iar pentru persoanele cu predispoziție la crize epileptice, nopțile pierdute pot reprezenta un factor suplimentar de risc.