Din cei 122 de senatori prezenţi, 79 au votat pentru, 30 împotrivă, iar 13 s-au abţinut. Proiectul a fost susţinut de 35 de senatori PSD, 22 de la PNL, 12 de la USR, şapte de la UDMR şi trei neafiliaţi. Împotrivă au votat 27 de senatori AUR, unul de la PACE şi doi neafiliaţi. Alţi cinci senatori USR, şase de la PACE şi doi neafiliaţi s-au abţinut.
Strategia stabileşte direcţiile în care România trebuie să acţioneze până în 2030 pentru protejarea speciilor, pădurilor, râurilor, zonelor umede şi a celorlalte ecosisteme. Efectele sale nu se vor produce însă imediat şi nu înseamnă că, odată cu promulgarea legii, vor apărea automat noi interdicţii pentru proprietari, fermieri sau companii.
Forma finală precizează că strategia are caracter programatic şi nu poate introduce direct obligaţii, interdicţii sau restrângeri de drepturi. Pentru măsurile care afectează proprietatea sau activităţile economice vor fi necesare acte normative distincte, analize de impact şi consultări publice, potrivit textului adoptat de Parlament.
Unul dintre obiectivele principale este ca, până în 2030, aproximativ 25% din teritoriul naţional să beneficieze de o formă de protecţie, iar 5% să intre sub un regim de protecţie strictă. În această ultimă categorie ar urma să fie incluse şi pădurile virgine şi cvasivirgine validate oficial.
Declararea unei zone drept arie protejată nu înseamnă însă automat că orice activitate umană va fi interzisă. În multe astfel de zone pot continua agricultura, turismul, păşunatul sau exploatarea controlată a resurselor, în limitele stabilite prin legislaţie şi prin planurile de management.
În zonele de protecţie strictă, restricţiile pot fi mai ample, în special pentru exploatarea forestieră, construcţii, vânătoare sau intervenţii care modifică habitatul. Delimitarea concretă şi regimul fiecărei suprafeţe vor trebui însă stabilite ulterior, prin proceduri legale distincte.
Strategia mai prevede realizarea unor coridoare ecologice, care să lege ariile naturale între ele. Acestea sunt importante pentru deplasarea animalelor sălbatice şi pentru evitarea izolării unor populaţii de urşi, lupi, râşi sau alte specii.
România îşi propune să înceapă măsuri de refacere pentru cel puţin 30% dintre habitatele terestre şi acvatice aflate într-o stare nefavorabilă. Procentul nu înseamnă că 30% din suprafaţa ţării va fi scoasă din circuitul economic, ci că vor fi vizate ecosistemele deja degradate.
Măsurile pot include refacerea zonelor umede, împădurirea terenurilor degradate, reconectarea braţelor unor râuri, combaterea speciilor invazive, eliminarea unor bariere artificiale neutilizate şi refacerea habitatelor pentru speciile ameninţate.
Pentru populaţie, astfel de intervenţii pot însemna o protecţie mai bună împotriva inundaţiilor şi secetei. Pădurile şi zonele umede reţin apa, reduc eroziunea solului şi pot limita efectele viiturilor. Vegetaţia contribuie, de asemenea, la filtrarea apei, stocarea carbonului şi reducerea temperaturilor extreme.
Strategia urmăreşte şi elaborarea unor planuri de înverzire pentru localităţile cu peste 20.000 de locuitori. În practică, acestea pot duce la extinderea parcurilor, protejarea arborilor maturi, refacerea spaţiilor verzi şi crearea unor coridoare verzi între cartiere.
Beneficiile directe pentru locuitori ar putea fi reducerea poluării, temperaturi mai scăzute în timpul caniculei, acces mai bun la spaţii de recreere şi diminuarea riscului de afecţiuni respiratorii sau cardiovasculare asociate poluării şi căldurii excesive.
AUR a justificat votul împotrivă susţinând că strategia poate afecta fermierii şi dezvoltarea economică. Forma finală a legii conţine însă mai multe garanţii introduse în Parlament.
Orice măsură care limitează folosirea terenurilor agricole sau reduce capacitatea de producţie trebuie precedată de o analiză economică şi socială. Documentul prevede compensarea financiară integrală a pierderilor eligibile şi a costurilor suplimentare generate de restricţii, precum şi consultarea organizaţiilor de fermieri.
Strategia nu impune direct reducerea la jumătate a cantităţii de pesticide folosite. Amendamentele adoptate au clarificat că obiectivul priveşte reducerea cu 50% a riscului de poluare asociat pesticidelor, nu o diminuare automată cu 50% a volumului utilizat, conform explicaţiilor prezentate în comisiile Senatului.
În practică, fermierii ar putea fi încurajaţi să folosească rotaţia culturilor, benzi de protecţie lângă cursurile de apă, metode integrate de combatere a dăunătorilor şi scheme voluntare de agromediu. Aceste măsuri pot aduce plăţi europene, dar presupun şi documentaţie, controale şi eventuale costuri de adaptare.
Pe termen lung, agricultura beneficiază de protejarea biodiversităţii prin menţinerea polenizatorilor, îmbunătăţirea fertilităţii solului şi reducerea eroziunii. În lipsa albinelor şi a altor insecte polenizatoare, productivitatea unor culturi poate scădea, iar costurile fermierilor pot creşte.
Legea nu dispune exproprieri şi nu transformă automat terenurile private în rezervaţii. Forma adoptată stabileşte că nu pot fi introduse restricţii suplimentare asupra proprietăţii, folosirii terenurilor sau activităţilor economice fără un temei legal expres, respectarea principiului proporţionalităţii şi, acolo unde este cazul, acordarea unor compensaţii.
Înaintea unor măsuri care afectează comunităţile locale, autorităţile trebuie să solicite şi un aviz consultativ al consiliilor locale sau judeţene. Acestea au la dispoziţie 60 de zile pentru a răspunde, iar lipsa unui răspuns este considerată aviz favorabil.
Pentru proprietarii de păduri, schimbările pot însemna controale mai stricte, monitorizarea exploatărilor şi încurajarea certificării forestiere. În acelaşi timp, strategia prevede dezvoltarea mecanismelor de compensare pentru proprietarii ale căror terenuri se află în situri Natura 2000 şi sunt supuse unor restricţii de conservare.
Strategia nu blochează automat proiectele de infrastructură, hidrocentralele, centralele energetice sau investiţiile agricole. Textul final prevede explicit că documentul nu poate suspenda ori opri proiectele strategice de interes naţional sau european din energie, transporturi, agricultură şi infrastructură decât în urma unei evaluări individuale, motivate şi realizate potrivit legii.
Asta nu înseamnă că proiectele vor fi exceptate de la normele de mediu. Dacă o autostradă, o hidrocentrală sau o exploatare afectează o arie protejată, va fi necesară în continuare o evaluare de mediu. În anumite cazuri pot fi cerute modificarea traseului, pasaje pentru animale, debite ecologice, refacerea habitatelor sau alte măsuri compensatorii.
Efectul posibil este creşterea costurilor şi a duratei de pregătire pentru unele investiţii. Pe de altă parte, evaluările urmăresc să evite pagube care ulterior ar costa mai mult, precum alunecările de teren, degradarea surselor de apă, distrugerea pădurilor de protecţie sau accentuarea riscului de inundaţii.
Strategia conţine 11 obiective naţionale privind conservarea şi refacerea naturii, reducerea riscului de dispariţie a speciilor, folosirea sustenabilă a resurselor şi dezvoltarea capacităţii administrative şi ştiinţifice, potrivit Ministerului Mediului.
Aplicarea lor va necesita însă finanţare, personal specializat, baze de date actualizate şi colaborarea autorităţilor centrale cu primăriile, fermierii, proprietarii de păduri, universităţile şi organizaţiile de mediu.
Ministerul Mediului va trebui să prezinte anual Parlamentului un raport privind măsurile aplicate, indicatorii obţinuţi, sursele de finanţare şi efectele economice şi sociale. Proiectele finanţate vor fi incluse într-un registru electronic, iar strategia va fi evaluată o dată la doi ani.
În lipsa banilor şi a controalelor, există riscul ca documentul să rămână în mare parte declarativ. Dacă este aplicată coerent, strategia poate aduce ape mai curate, păduri mai bine protejate, oraşe mai verzi, agricultură mai rezistentă şi o protecţie mai bună împotriva secetei, inundaţiilor şi caniculei.
USR a explicat că a susţinut proiectul pentru îndeplinirea jalonului din PNRR şi evitarea pierderii a aproape un miliard de euro, deşi cinci dintre senatorii formaţiunii s-au abţinut. AUR a votat împotrivă, argumentând că documentul riscă să impună costuri fermierilor şi să îngreuneze dezvoltarea infrastructurii.
Impactul concret asupra populaţiei nu va veni, aşadar, din simpla promulgare a legii, ci din modul în care vor fi delimitate zonele protejate, stabilite compensaţiile, finanţate lucrările de refacere şi redactate actele normative de aplicare.