Cea mai lunga noapte din an. Cand are loc solstitiul de iarna si ce semnifica?
Solstitiul de iarna este evenimentul cunoscut si drept cea mai scurta zi din an, ori inceputul iernii din punct de vedere astronomic. In 2024, solstitiu de iarna are loc in sambata de 21 decembrie. Incepand de la aceasta data si pana pe 21 iunie, cand este solstitiul de vara, durata zilelor va creste continuu, iar cea a noptilor va scadea.
Evenimentul astronomic cunoscut sub denumirea de solstitiu este legat de miscarea anuala aparenta a Soarelui pe sfera cereasca, ce reprezinta consecinta miscarii reale a Pamantului in jurul Soarelui. Solstitiu de iarna mai este denumit, in unele zone ale tarii, si „solstitiul hibernal” sau „mijlocul iernii”.
De ce este cea mai lunga noapte din an de solstitiul de iarna?
“Axa polilor Pamantului isi pastreaza (in prima aproximatie) directia fixa in spatiu, ea fiind inclinata cu 66° 33′ fata de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele parcurge in decurs de un an cercul sferei ceresti numit „ecliptica”, a carui inclinare fata de ecuatorul ceresc este de 23° 27′.
La momentul solstitiului de iarna, Soarele se afla deci in emisfera australa a sferei ceresti, la distanta unghiulara maxima de 23° 27′ sud fata de ecuator, el efectuand miscarea diurna in lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului”.
Aceasta explica, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor si a noptilor, precum si succesiunea anotimpurilor”, potrivit specialistilor Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Asadar, la data solstitiului de iarna, 21 decembrie, soarele rasare cu 23° 27′ la sud de punctul cardinal est si apune tot cu acelasi unghi spre sud fata de punctul cardinal vest.
Insa, la momentul amiezii, soarele urca de 45° – la numai 21° fata de orizont. Solstitiul de iarna are loc pe 21 decembrie 2024, la ora 11:21.
Durata zilei are valoarea minima din an, de 8 ore si 50 minute, iar durata noptii are valoarea maxima, de 15 ore si 10 minute (pentru Bucuresti).
Ce inseamna solstitiu
Cuvantul solstitiu provine din latinescu “solstitium”. Este format din „sol”, care se traduce prin „soare” si „sitium”, derivat al cuvantului „stiti”, care inseamna „a se opri”. De aici si definitia cuvantului prin “soare nemiscat”.
In fiecare an au loc doua solstitii: unul in luna iunie, solstitiu de vara care marcheaza inceputul verii astronomice si altul in decembrie, care marcheaza cea mai lunga zi la nord de Ecuador si cea mai scurta zi la sud.
In momentul in care, in emisfera nordica se produce solstitiul de iarna, in emisfera sudica se produce solstitiul de vara.
Obiceiuri si traditii de solstitiu
Potrivit credintei populare, in noptile in care se produce solstitiul ar inflori feriga, iar cel care vegheaza si surprinde acest moment va avea noroc in casa si in dragoste.
In realitate, feriga este o planta inferioara care nu infloreste si se inmulteste prin spori, potrivit volumului „Zile si mituri – calendarul taranului roman” de Ion Ghinoiu.
Cea mai veche referinta scrisa despre o sarbatoare ce marca reintoarcerea Soarelui (solstitiu) a fost gasita in antichitate, in Mesopotamia. Sarbatoarea, care tinea 12 zile si avea drept scop sa-l ajute pe zeul Marduk sa imblanzeasca monstrii haosului pentru inca un an.
Solstitiului ii sunt dedicate sute de structuri megalitice in toata Europa, in cele doua Americi, Asia si Orientul Mijlociu. Chiar si popoarele care respectau calendarul lunar marcau intr-un fel sau altul cele doua solstitii.
In Europa, astfel de constructii din piatra pentru masurarea pozitiei Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, in Anglia, si la Newgrange, in Irlanda.
Potrivit cercetatorilor, pietrele de la Stonehenge dateaza, cu aproximatie, din anul 2050 i.Hr. si se presupune ca au fost pozitionate astfel incat lumina Soarelui la apus, la data solstitiului de iarna, sa cada intr-un anume fel.
