„Ceea ce se intampla, se intampla, face parte din planul destinului”: Cutremurele devastatoare din Turcia clatina tronul lui Erdogan

externe

Sedanul negru stralucitor a rulat prin epicentrul cutremurului ucigas din Turcia, in orasul Pazarcik. Masina lui Recep Tayyip Erdogan a stralucit in lumina soarelui, in timp ce presedintele turc a trecut pe langa cetateni care aprinsesera focuri pentru a se incalzi in frigul naprasnic, printre gramezile inalte de moloz care au fost candva casele lor, scrie The Guardian.

Erdogan si-a limitat interactiunile cu publicul din Pazarcik, mergand in schimb direct la sediul politiei locale pentru a discuta despre consecintele multiplelor cutremure care au distrus 10 provincii turcesti si nordul Siriei, ucigand peste 20.000 de persoane. Atunci cand s-a oprit sa vorbeasca pentru scurt timp cu locuitorii distrusi si disperati din zona, a facut-o pentru a intari ideea ca seismul a fost singurul responsabil pentru devastare, si nu faptul ca cladirile au fost prost construite sau ca a fost vorba de coruptie, pe langa faptul ca s-a intervenit foarte tarziu sau deloc in anumite zone izolate.

„Ceea ce se intampla, se intampla, face parte din planul destinului”, i-a spus Erdogan unei persoane din Pazarcik, la fel cum a facut cu doar cateva luni mai devreme, dupa un dezastru minier la o mina de carbune administrata de stat, unde presedintele a dat vina pe „planul destinului”, pentru o explozie care s-a soldat cu cel putin 41 de morti. In timpul unui discurs tinut in localitatea invecinata Kahramanmaras, Erdogan a atacat „provocatorii” care au criticat eforturile de salvare, adaugand: „Bineinteles, exista deficiente. Nu este posibil sa fii pregatit pentru un dezastru ca acesta”.

Oamenii care se aflau pe strazile din Pazarcik, plangand in timp ce asteptau sa-si vada rudele moarte scoase dintre daramaturi – mai degraba decat sa vada coloana de masini a presedintelui – nu au fost de accord cu aceasta idee, la fel ca si cei din alte orase grav afectate, care au strigat furiosi la adresa ministrului turc al infrastructurii si a unui oficial local in timpul unei vizite.

„Daca ar fi existat mai mult ajutor, ar fi reusit sa ii scoata”, a spus Ayse Kep, privind fix pe drumul principal din Pazarcik in timp ce o mica echipa de salvatori se catara pe dalele de beton si metal sparte care au alcatuit candva o cladire rezidentiala.

„Suntem aici pentru a astepta inmormantarile”, a spus ea cu mahnire. „Inca mai am sperante, dar nu cred ca mai sunt in viata. Varul meu este acolo, sub pamant, iar acesti salvatori au ajuns abia astazi. In schimb, in satul meu este mai rau, nu exista electricitate sau apa, nu exista niciun ajutor.”

Refuzul lui Erdogan de a accepta criticile la adresa raspunsului statului nu a potolit furia tot mai mare a publicului fata de un raspuns la dezastre care a ajuns adesea prea tarziu sau, in cazul unor sate izolate, pare sa nu fi ajuns deloc. In tot sudul Turciei – zone considerate in mod traditional bazine de votanti pentru presedinte si partidul sau Justitie si Dezvoltare (AKP) – cetatenii stramutati care indura conditii de inghet s-au plans deschis de intarzieri si de faptul ca dorm in frig.

Nemultumirea lor crescanda reprezinta un test neprevazut si major pentru conducerea de 20 de ani a lui Erdogan, cu doar trei luni inainte de alegerile asteptate in luna mai.

„Erdogan si-a cultivat o imagine in ultimii 20 de ani, care este atat dulce si cat si acra: este autocratic, dar eficient, o figura patriarhala care aproape ca inlocuieste ceea ce se numea candva devlet baba, statul paternal. Acesta este motivul pentru care baza sa electorala il iubeste si adversarii sai se tem de el – mania sa este serioasa, pe cat de reala este compasiunea sa. Acesta este brandul sau, care acum este testat”, a declarat Soner Cagaptay, de la Washington Institute for Near East Policy, si autor al mai multor carti despre conducerea lui Erdogan. „Este remarcabil, deoarece Erdogan a inlocuit un alt stat paternal autocratic si supraordonat, care, in esenta, s-a prabusit in urma unui alt cutremur masiv din 1999.”

Raspunsul slab al statului la cutremurul de la Izmit din 1999 a ajutat la propulsarea lui Erdogan si a AKP la putere in 2003, unde figura tanara si enigmatica a promis eficienta si grija pentru a vindeca ranile tarii in urma unui dezastru care a ucis peste 17.000 de persoane. Cutremurul de la Izmit, care a distrus o parte a Istanbulului si a ramas in istoria recenta a Turciei ca fiind cel mai mare dezastru natural din tara pana saptamana aceasta, a determinat introducerea unei taxe pentru a oferi sprijin eficient dupa dezastre. Potrivit estimarilor expertilor, in acest fond s-au adunat, de-a lungul timpului, aproximativ 3,8 miliarde de lire sterline. Acum, politicienii din opozitie intreaba ce s-a facut cu acesti bani in utimii 20 de ani.

Multe dintre blocurile de apartamente construite ca parte a boom-ului de constructii au fost distruse de cutremurele de la inceputul acestei saptamani. In Kahramanmaras, unele dintre noile turnuri cu apartamente vandute ca locuinte de lux au ramas in picioare, in timp ce altele din acelasi bloc s-au prabusit in intregime, dezvaluind o imagine sumbra a constructiilor care ar fi trebuit sa respecte codurile de constructie antiseismice.

In timpul unui discurs tinut in oras, Erdogan a promis ca, in decurs de un an, vor fi construite locuinte noi pentru a inlocui cladirile distruse in cele 10 regiuni afectate, o promisiune care pare greu de crezut.

In schimb, mesajul de la palatul prezidential pare a fi unul nascut din frica si control in urma cutremurelor. La televiziunea de stat, un reporter i-a intors spatele unei persoane din Kahramanmaras care a reclamat intarzieri in livrarea ajutoarelor, asigurandu-i in schimb pe telespectatori ca „exista inca locuri in care lucratorii nu pot ajunge” in oras. Dupa ce a vizitat zonele distruse de cutremur si de replicile acestuia, Erdogan a impus starea de urgenta care ii permite sa ocoleasca statul de drept in cele 10 regiuni afectate.

Cagaptay a declarat ca presedintia a ales sa se concentreze pe control, mai degraba decat pe compasiune. „Argumentul ca Turcia are nevoie de un lider eficient, desi autocratic, se destrama daca oamenii spun ca statul nu este acolo cand au nevoie de el”, a spus el. „Bazei sale electorale ii va fi greu sa accepte partea autocratica a identitatii sale politice fara ajutor eficient dupa cutremur”.

In Pazarcik, Kep a privit deznadajduita cum excavatoarele si voluntarii continua sa scormoneasca printre ramasitele blocului de apartamente al rudelor sale. S-a intors sa se incalzeasca langa un mic foc inconjurata de oameni indurerati. „Nimeni nu ne ajuta”, a spus ea, cu cateva momente inainte de a trece coloana de masini a presedintelui.

Urmareste-ne si pe:

Comentarii: