Lukașenko, liderul care conduce mica republică ex-sovietică încă din anul 1994, întâmpină dificultăți tot mai mari în încercarea de a menține Belarusul în afara conflictului direct dintre Rusia și Ucraina. Situația sa politică devine tot mai complicată după ce, în anul 2022, Vladimir Putin a folosit teritoriul Belarusului pentru lansarea invaziei asupra Ucrainei din direcția nordică.
După ce Volodimir Zelenski i-a transmis lui Lukașenko un avertisment privind eliminarea echipamentelor militare rusești de pe teritoriul Belarusului, autoritățile de la Minsk au decis să dezactiveze stațiile de releu folosite de Rusia pentru atacurile cu drone împotriva Ucrainei.
La doar două zile după această decizie, Aleksandr Lukașenko a mers în Rusia pentru o întâlnire cu Vladimir Putin la palatul acestuia de la Valdai, loc în care liderul de la Kremlin primește foarte rar oficiali străini. Întrevederea a avut loc într-un cadru extrem de discret, fără accesul presei și fără o declarație oficială comună.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat ulterior că întâlnirea a reprezentat o „interacțiune informală”.
Belarusul este puternic dependent de Rusia din punct de vedere economic, politic și militar, însă Aleksandr Lukașenko încearcă să mențină o relație cât mai echilibrată și cu statele occidentale, pentru a reduce efectele sancțiunilor internaționale și pentru a-și consolida poziția politică internă, scrie Washington Post.
În ciuda faptului că Rusia a folosit teritoriul Belarusului pentru a-și lansa ofensiva împotriva Ucrainei, Kievul a ales să păstreze relațiile diplomatice cu Minsk. Această situație demonstrează complexitatea poziției în care se află Lukașenko, obligat să gestioneze simultan presiunile venite din partea Moscovei și reacțiile Ucrainei.
Rusia continuă să exercite presiuni asupra liderului belarus pentru ca acesta să se implice mai mult în războiul împotriva Ucrainei. Totuși, Lukașenko pare să evite un pas care ar transforma Belarusul într-un participant direct la conflict.
Săptămâna trecută, liderul belarus a efectuat o vizită la Beijing, unde președintele chinez Xi Jinping a părut să susțină politica echilibrată adoptată de Minsk. Liderul chinez a afirmat că Beijingul sprijină eforturile Belarusului de a-și proteja suveranitatea națională, independența și integritatea teritorială.
Oficialii ucraineni au avertizat încă din primăvară că Moscova încearcă să implice Belarusul cât mai mult în războiul împotriva Ucrainei, mai ales într-un moment în care Kievul a reușit să recâștige inițiativa pe câmpul de luptă.
În perioada în care Rusia și Belarusul desfășurau exerciții nucleare comune, Volodimir Zelenski a declarat în luna mai că Ucraina este pregătită să ia măsuri „preventive” pentru a opri eventualele amenințări venite din zona de nord a țării.
Participarea soldaților belaruși la războiul din Ucraina nu ar transforma fundamental capacitatea militară a Rusiei, deoarece armata Belarusului este considerată slab pregătită pentru un conflict de amploare. Cu toate acestea, o astfel de decizie ar reprezenta o nouă provocare strategică și ar putea fi folosită de Moscova ca răspuns la operațiunile tot mai eficiente ale Kievului împotriva trupelor ruse din Crimeea ocupată.
Experții consideră că Rusia ar putea încerca să folosească Belarusul în două moduri principale. Primul scenariu ar presupune lansarea unor atacuri de pe teritoriul belarus asupra rutelor logistice care asigură transportul de echipamente și resurse către Ucraina.
Al doilea scenariu ar putea implica declanșarea unei crize în zona coridorului Suwalki, regiunea strategică ce leagă statele baltice de Polonia și separă Belarusul de exclava rusească Kaliningrad.
„Este destul de dificil să câștigi războiul fără să perturbi aprovizionarea Ucrainei din Occident”, a explicat un oficial european.
„Din Belarus, ei ar putea ataca logistica în același mod în care o fac în Donbas. Creezi o zonă totală a morții pe o distanță de 40-50 de kilometri de graniță și o lovești cu drone ieftine produse în masă și artilerie”, a mai spus oficialul european.
Prima rundă a acestei confruntări diplomatice pare să fi fost câștigată de Volodimir Zelenski, după ce Aleksandr Lukașenko a fost cel care a făcut primul pas înapoi și a decis închiderea stațiilor de releu folosite de Rusia pentru operațiunile militare împotriva Ucrainei.
Ulterior, liderul belarus a comentat declarațiile sale anterioare la adresa președintelui ucrainean și a recunoscut că tonul folosit ar fi putut fi mai moderat.
„Poate că nu ar fi trebuit să spun asta, dat fiind faptul că el se află, până la urmă, în război”, a declarat Lukașenko, referindu-se la primele sale afirmații despre Volodimir Zelenski.
„Poate că nu ar fi trebuit să vorbesc atât de direct despre asta”, a adăugat liderul belarus.
„Dar, pe de altă parte, el trebuie să înțeleagă că, după cum des spunem: «Ce semeni, aia vei culege»”, a mai spus Aleksandr Lukașenko, precizând că declarațiile sale au fost făcute ca reacție la avertismentele venite din partea Kievului.
În același timp, președintele Belarusului i-a transmis lui Zelenski că trebuie să fie mai precaut și să evite acțiunile care ar putea provoca o reacție din partea Minskului.
„Nicio acțiune militară nu ar trebui să fie așteptată din partea Belarusului, mai ales din partea mea”, a declarat Lukașenko.
Liderul belarus l-a descris pe Volodimir Zelenski drept un fost actor și comedian, „tânăr și fără experiență”, despre care a spus că nu este „un om de armată”.
„Nimeni nu vă va trimite în acest măcel. Nu avem nevoie de război. Este regretabil că are loc un război în Ucraina. Noi susținem rezolvarea pașnică a problemelor”, a transmis luni Aleksandr Lukașenko.
Influența Chinei reprezintă un factor important în ecuația geopolitică a Belarusului. Deși Beijingul afirmă oficial că este neutru în războiul din Ucraina, China a oferit Rusiei sprijin politic și economic considerabil și are capacitatea de a influența atât Moscova, cât și Minsk.
Pentru China, stabilitatea Belarusului are o importanță economică majoră. Deși cea mai mare parte a produselor chinezești destinate Europei sunt transportate pe cale maritimă, aproximativ 3%-5% din comerțul dintre China și Europa traversează teritoriul Belarusului, transformând această țară într-un punct logistic important pentru Beijing.
„Dincolo de loialitatea politică a regimului față de Beijing, China are un interes direct în menținerea tranzitului neîntrerupt al produselor sale prin Belarus”, a explicat Artem Shraybman, expert în politicile Belarusului și cercetător al institutului Carnegie Russia-Eurasia.
Totuși, specialiștii avertizează că rolul Chinei nu trebuie supraestimat. Beijingul poate susține economic Belarusul, însă nu există semnale că ar fi pregătit să intervină direct într-o confruntare dintre Minsk și Moscova.
„Dar nu aș exagera capacitatea Chinei de a acționa ca o barieră sau scut al suveranității Belarusului într-o criză, iar acesta este cel mai important detaliu”, a precizat Artem Shraybman.
„Nu văd, în acest moment, o nevoie urgentă pentru China să încerce să îl salveze pe Lukașenko de Putin”, a mai spus expertul.
Un alt element care îl determină pe Aleksandr Lukașenko să evite implicarea totală în războiul Rusiei împotriva Ucrainei este relația pe care Belarusul a început să o dezvolte cu Washingtonul.
Administrația Trump a avut o abordare mai apropiată față de regimul de la Minsk decât administrația Biden, ceea ce i-a oferit lui Lukașenko posibilitatea de a reduce parțial izolarea internațională cu care s-a confruntat în ultimii ani.
Pentru liderul belarus, păstrarea unei anumite distanțe față de conflict poate reprezenta o strategie de supraviețuire politică.
„Lukașenko înțelege că, dacă Belarusul s-ar lăsa atras complet în război, acest lucru ar complica dialogul cu Occidentul și cu SUA, în special, în privința unor teme precum ridicarea sancțiunilor americane”, a explicat Artem Shraybman.
Casa Albă îl consideră pe Aleksandr Lukașenko un posibil intermediar util în eventualitatea reluării negocierilor de pace dintre Rusia și Ucraina, datorită relației sale apropiate cu Vladimir Putin și poziției geografice a Belarusului.
În acest context, liderul de la Minsk încearcă să mențină un echilibru extrem de dificil. Pe de o parte, Belarusul rămâne dependent de sprijinul politic, economic și militar al Rusiei. Pe de altă parte, Lukașenko încearcă să evite transformarea țării sale într-un participant direct la război și să păstreze deschise canale de comunicare cu Occidentul și China.
Viitorul Belarusului depinde astfel de capacitatea lui Aleksandr Lukașenko de a continua această politică de echilibru între marile puteri. Orice schimbare bruscă de direcție ar putea avea consecințe majore pentru securitatea regională și pentru relațiile dintre Rusia, Ucraina și statele occidentale.