Potrivit echipei de cercetare, citată de Business Standard, algoritmii de inteligență artificială au fost utilizați pentru a analiza mii de secvențe genetice ale unor virusuri înrudite, cu scopul de a identifica zonele „conservate” — fragmente ale structurii virale care se modifică mai greu în timp. Aceste elemente au fost apoi folosite ca bază pentru proiectarea vaccinului.
Obiectivul pe termen lung al cercetării este dezvoltarea unor vaccinuri capabile să ofere protecție nu doar împotriva unei singure tulpini virale, ci împotriva unor familii întregi de virusuri, inclusiv cele cu potențial zoonotic, adică acelea care pot trece de la animale la oameni și pot genera viitoare pandemii.
Studiul se concentrează pe virusuri din familia sarbecovirusurilor, care include agenții patogeni responsabili de SARS și COVID-19, precum și virusuri similare identificate la animale. Cercetătorii susțin că utilizarea AI a permis identificarea unor ținte imunologice mai stabile decât în cazul abordărilor tradiționale.
Vaccinul experimental este de tip ADN, o platformă considerată mai stabilă decât tehnologiile pe bază de ARN mesager, deoarece nu necesită condiții extrem de stricte de temperatură pentru depozitare și transport. Această caracteristică ar putea facilita distribuția în regiunile cu infrastructură medicală limitată.
Administrarea vaccinului se realizează printr-un sistem fără ac, care utilizează un jet de lichid sub presiune pentru a introduce substanța activă în piele. Cercetătorii spun că această metodă ar putea simplifica procesul de vaccinare în cazul unor viitoare epidemii sau pandemii.
Primele rezultate ale studiului clinic indică faptul că vaccinul este sigur și bine tolerat de participanți, iar sistemul imunitar a reacționat prin producerea de anticorpi capabili să recunoască mai multe variante ale virusurilor vizate.
Deși rezultatele sunt considerate încurajatoare, cercetătorii subliniază că răspunsul imun observat până în prezent este moderat, iar eficiența reală în prevenirea infecțiilor nu a fost încă demonstrată. Sunt necesare studii clinice de amploare pentru a determina durata protecției și eventualele necesități de rapel.
Specialiștii atrag atenția că, în acest stadiu, vaccinul nu oferă protecție universală împotriva tuturor virusurilor zoonotice, așa cum sugerează unele interpretări din spațiul public, ci reprezintă un pas timpuriu într-o direcție de cercetare considerată strategică pentru sănătatea globală.
În paralel, alte echipe de cercetare explorează utilizarea inteligenței artificiale în dezvoltarea de vaccinuri împotriva gripei și a altor virusuri cu rată mare de mutație, cu obiectivul de a reduce necesitatea actualizărilor frecvente ale vaccinurilor sezoniere.
Cercetătorii de la Cambridge afirmă că tehnologia se află încă în faze experimentale, dar că rezultatele obținute până acum indică faptul că inteligența artificială ar putea accelera semnificativ procesul de proiectare a viitoarelor vaccinuri și ar putea schimba modul în care medicina răspunde amenințărilor virale emergente.