Cine ar putea sa ii ia locul lui Putin daca se decide sa nu mai candideze pentru Kremlin in martie, anul viitor: Diumin, Sobianin, Misustin, Patrusev sau Medvedev
Vladimir Putin nu mai este chiar barbatul care era odata – a trecut mai bine de un deceniu de cand presedintele rus s-a angajat in cascadorii publice pentru a se lauda cu vigoarea sa, afisandu-se alaturi de un urs polar sau calarind un cal la bustul gol in munti. Razboiul din Ucraina a afectat si mai mult aceasta imagine de om puternic, relateaza Associated Press.
Se asteapta ca Putin sa candideze pentru un nou mandat in martie anul viitor. De fapt, el a facut presiuni pentru modificarea constitutiei pentru a-i permite sa candideze pentru inca doua mandate de sase ani.
Dar 71 de ani este o varsta la care moartea sau o boala grava nu mai sunt preocupari chiar asa de indepartate pentru omul care conduce Rusia de 24 de ani. Daca Putin nu ar fi pe buletinul de vot din anumite motive, nu este clar cine i-ar putea lua locul.
La nivel national, sistemul politic al Rusiei este ermetic. Nu exista alegeri primare in cadrul carora alegatorii sa poata alege un candidat. Partidele politice isi selecteaza proprii pretendenti si apoi ii prezinta electoratului.
In absenta lui Putin, partidul Rusia Unita ar putea prezenta un candidat, desi nu exista o procedura fixa pentru alegerea acestuia. In mod oficial, Putin a candidat in 2018 ca independent, un precedent care adauga incertitudine cu privire la modul in care ar putea aparea un inlocuitor.
Oricum s-ar intampla, este aproape sigur ca un candidat ar veni din interiorul actualei structuri de putere, deoarece niciunul dintre candidatii partidelor mai putin importante nu ar avea o recunoastere sau un sprijin larg.
AP a realizat o lista cu ativa potentiali contracandidati, daca Putin nu participa la alegeri:
- Dmitri Medvedev
Medvedev are o experienta unica in calitate de surogat al lui Putin, devenind presedinte in 2008, cand Putin nu a putut candida din cauza limitelor de mandat. In ciuda functiei, el a fost considerat in general un personaj secundar fata de Putin, care a devenit prim-ministru si a condus efectiv tara.
El s-a conformat supus dorintei lui Putin de a candida pentru un nou mandat in 2012, preluand functia de prim-ministru pana in 2020. Apoi a fost numit in noua functie de adjunct al Consiliului de securitate nationala.
Desi acest post avea o vizibilitate redusa si era adesea considerat o sinecura, vizibilitatea lui Medvedev a crescut anul trecut, cand si-a abandonat personalitatea sa de obicei blanda si a devenit unul dintre cei mai vehementi aparatori ai razboiului din Ucraina, denuntand cu vehementa Occidentul.
Aceasta postura este atractiva pentru nationalistii rusi, dar Medvedev ar putea fi afectat de perceptia ca a fost prea conciliant cu Statele Unite in calitate de presedinte in timpul initiativei „reset” a administratiei Obama, precum si din cauza informatiilor ca ar fi fost corupt si ca ar duce o viata de lux si ostentativa.
- Alexei Diumin
In calitate de guvernator al regiunii Tula, Diumin nu are o mare vizibilitate publica, dar a fost indicat de ani de zile ca posibil succesor al lui Putin datorita relatiei sale apropiate cu presedintele, caruia i-a fost chiar si garda de corp.
Diumin a devenit cunoscut publicului dupa ce s-a vehiculat ca l-a salvat odata pe Putin de un urs. Potrivit lui Diumin, el se afla la o resedinta de munte unde dormea Putin cand a fost informat ca un urs se afla in fata usii.
„Eu si ursul ne-am privit in ochi. El s-a dat putin inapoi, eu am deschis usa si am descarcat intregul incarcator al pistolului la picioarele lui”, a spus el.
Diumin a fost liderul fortelor speciale ale Agentiei de informatii militare in timpul anexarii Crimeei de catre Rusia in 2014, ceea ce ii confera o aura de vitejie si succes legate de Ucraina, in contrast cu luptele si esecurile razboiului actual.
- Serghei Sobianin
Daca imaginea conteaza intr-o cursa prezidentiala rusa, Sobianin ar putea avea cel mai puternic avantaj dintre toti. In calitate de primar al Moscovei din 2010, capitala rusa a trecut prin schimbari remarcabile.
Au inflorit noi zone de recreere, zone pietonale si facilitati sportive. Autobuzele electrice au inlocuit vechile troleibuze zgomotoase, noile linii de trenuri de navetisti au redus blocajele de trafic notorii din oras, iar parcurile odinioara dezordonate au fost sistematizate si imbunatatite.
- Mihail Misustin
Prim-ministru al Rusiei din 2020, Misustin nu a provocat niciun entuziasm si a fost relativ putin vizibil, dar are un avantaj potential semnificativ: daca Putin ar muri sau ar deveni incapabil sa isi indeplineasca atributiile inainte de alegeri, Misustin ar deveni presedinte interimar. Aceasta este aceeasi cale pe care Putin a urmat-o cand a devenit presedinte interimar la demisia lui Boris Eltin in ajunul Anului Nou 1999. Apoi s-a folosit de aceasta pozitie pentru a castiga alegerile in anul urmator.
Cu toate acestea, Misustin nu pare sa aiba aceasta ambitie. El este un tehnocrat linistit, considerat foarte competent in postul sau anterior de sef al serviciului national de taxe. In calitate de prim-ministru, a primit cote de aprobare de pana la 70% pentru supravegherea administratiei si a ministerelor.
Desi multi observatori considera ca a fost luat prin surprindere de decizia lui Putin de a invada Ucraina, el si-a continuat sarcinile cu statornicie.
- Nikolai Patrusev
Paralelele dintre Putin si Patrusev sunt izbitoare. S-au nascut la Leningrad la o diferenta de 10 luni, iar Patrusev a devenit seful Serviciului Federal de Securitate, principala agentie succesoare a KGB-ului, in 1999, cand Putin a devenit prim-ministru. In prezent, sef al Consiliului National de Securitate, el se face ecoul si uneori amplifica opiniile si animozitatea lui Putin fata de Occident.
Patrusev este un sustinator puternic al razboiului, sustinand ca Rusia trebuie sa elimine ceea ce el a numit „neonazisti” si afirmand ca Ucraina si orientarea sa occidentala reprezinta o amenintare clara la adresa securitatii tarii.
De asemenea, el a denuntat presupusa patrundere a ideilor neoliberale occidentale in Rusia si apara pastrarea traditiilor tarii, o pozitie filosofica identica cu cea a lui Putin.
