Cine i-a întins capcana „Doamnei de Fier” a Ucrainei? Firele care duc de la Iulia Timoșenko până la cabinetul luo Zelenski

Iulia Timoșenko, una dintre cele mai influente și controversate figuri ale politicii ucrainene post-sovietice, supranumită cândva „Doamna de Fier” sau „Prințesa gazului”, se află din nou în centrul unui scandal de proporții. De această dată, acuzațiile nu mai sunt doar politice: ele vizează sabotaj activ al statului, într-un moment critic pentru Ucraina, aflată în plin război.

Potrivit înregistrărilor secrete făcute publice de Biroul Național Anticorupție din Ucraina (NABU), Timoșenko ar fi ordonat unui grup de deputați „să rupă majoritatea” parlamentară. Ancheta susține că mai mulți parlamentari ar fi fost plătiți pentru a submina partidul de guvernământ, Servitorul Poporului, condus de președintele Volodimir Zelenski. În timpul unei descinderi efectuate în luna ianuarie, procurorii ar fi găsit 40.000 de dolari în numerar în biroul fostului premier.

Planul ar fi urmărit paralizarea Radei Supreme și blocarea unor numiri-cheie din zona apărării, într-un context de maximă vulnerabilitate națională. Eliberată ulterior pe cauțiune, în schimbul sumei de 33 de milioane de grivne (aproximativ 770.000 de dolari), Timoșenko se confruntă cu acuzații extrem de grave, care depășesc sfera clasică a corupției și o plasează, potrivit anchetatorilor, în postura de „sabotor activ al statului”, notează jurnaliștii de la Meduza.

Comisarul UE pentru climă a anunțat înființarea unei forțe de intervenție rapidă de stingere a incendiilor

Epstein a plătit pentru teste genetice inovatoare într-un aparent efort de a explora prelungirea vieții

Fosta șefă a guvernului respinge acuzațiile și susține că totul este o înscenare pusă la cale de deputatul Igor Kopytin. Potrivit versiunii sale, acesta ar fi avut nevoie de o „țintă mare” pentru a-și acoperi propriile probleme, deși nu există dovezi publice care să confirme existența unui dosar împotriva lui Kopytin.

Investigațiile jurnaliștilor de la Ukrainska Pravda adaugă însă noi elemente sensibile. Kopytin este descris ca fiind un căpitan activ în cadrul Direcției Principale de Informații a Ucrainei și un apropiat al lui Kîrîlo Budanov, fost șef al serviciilor de informații militare și actual șef de cabinet al președintelui Zelenski. Surse apropiate anchetei susțin că echipamente de supraveghere ar fi fost instalate chiar în sediul partidului Batkivșcina, condus de Timoșenko.

Interceptările ar fi surprins-o pe aceasta coordonând un sistem de „salarizare politică”, în care deputații ar fi primit aproximativ 10.000 de dolari lunar pentru a vota împotriva inițiativelor guvernamentale. Comunicarea s-ar fi realizat prin aplicația criptată Signal, iar obiectivul ar fi fost atragerea unui număr suficient de parlamentari din partidul prezidențial pentru a-l lipsi pe Zelenski de o majoritate funcțională.

Nu este întâmplător că raidul asupra biroului lui Timoșenko a avut loc chiar în seara în care Rada Supremă a respins o remaniere guvernamentală majoră, inclusiv numirea lui Mykhailo Fedorov, ministrul Transformării Digitale, la conducerea Ministerului Apărării. Numirile au fost aprobate abia a doua zi, după ce Budanov ar fi intervenit personal pentru a mobiliza voturile necesare.

Rămâne totuși o întrebare esențială: care era sursa banilor? Cei 40.000 de dolari confiscați par insuficienți pentru a susține, pe termen lung, un mecanism de mituire. La Kiev circulă mai multe teorii. Una dintre ele sugerează implicarea lui Andrii Iermak, predecesorul lui Budanov, care ar fi folosit-o pe Timoșenko pentru a-și slăbi rivalii politici.

O altă teorie îl indică pe oligarhul Igor Kolomoisky, care a ironizat arestarea prin remarca: „Atâta agitație pentru 40.000 de dolari și a fost nevoie să fie deranjată o femeie în vârstă?”.

O a treia ipoteză, mai gravă, face referire la o posibilă finanțare din partea Rusiei, având în vedere criticile formulate de Timoșenko față de dependența tot mai mare a Ucrainei de Occident, deși nu există dovezi directe care să lege fondurile de Moscova.

Pentru Iulia Timoșenko, acest dosar reprezintă un nou punct de cotitură într-o carieră marcată de ascensiuni spectaculoase, prăbușiri și reinventări succesive. De la dominația asupra sectorului energetic în anii ’90, la încarcerarea sub regimul Ianukovici, Timoșenko a supraviețuit politic unor episoade considerate de mulți drept vendete. De data aceasta însă, potrivit surselor din agențiile anticorupție citate de Ukrainska Pravda, cazul este „procedural solid” și susținut de dovezi clare, inclusiv transferuri de bani și interceptări.