CJUE, lovitură dură pentru ICCJ-ul Liei Savonea în legătură cu prescripția: ”Abordarea ICCJ nu este conformă cu dreptul Uniunii Europene”/ Reacția ICCJ

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Hotărârea reprezintă o lovitură pentru linia jurisprudenţială a instanţei supreme, condusă în prezent de Lia Savonea, în dosarele privind fraudele grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

„În Hotărârea Lin II pronunţată astăzi, Curtea constată în esenţă că această abordare a ÎCCJ nu este conformă cu dreptul Uniunii”, arată CJUE.

Acordul nuclear dintre SUA și Arabia Saudită poate schimba echilibrul de putere în Orientul Mijlociu

Zuckerberg: ”Este important ca SUA și aliații săi să conducă ecosistemul de inteligență artificială open source”

Deciziile definitive rămân valabile

Curtea de la Luxemburg precizează că hotărârile definitive prin care s-a constatat deja prescripţia răspunderii penale nu trebuie repuse în discuţie, fiind protejate de principiul autorităţii de lucru judecat.

În schimb, dosarele aflate încă pe rolul instanţelor sau hotărârile contestate prin recurs în casaţie nu beneficiază automat de această protecţie.

„Având în vedere importanţa pe care o are principiul autorităţii de lucru judecat în dreptul Uniunii, acest drept nu impune repunerea în discuţie a hotărârilor care au dobândit autoritate de lucru judecat şi care au constatat, în aplicarea deciziei din anul 2022 a ÎCCJ, prescripţia răspunderii penale pentru fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii”, precizează CJUE.

Curtea adaugă însă că „o hotărâre care face obiectul unui recurs în casaţie nu poate, în principiu, să fie considerată o hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat”.

Prin urmare, în cauzele care nu au fost soluţionate definitiv, instanţele române trebuie să lase neaplicată decizia ÎCCJ din 2022 dacă aceasta generează un risc sistemic de impunitate pentru fraudele grave care afectează interesele financiare ale Uniunii.

ÎCCJ a refuzat aplicarea primei hotărâri Lin

Conflictul a început după hotărârile Curţii Constituţionale din 2018 şi 2022, prin care a fost invalidată dispoziţia din Codul penal referitoare la întreruperea termenului de prescripţie.

În anul 2022, ÎCCJ a stabilit că inexistenţa unor cauze legale de întrerupere a prescripţiei trebuia aplicată, în temeiul legii penale mai favorabile, şi infracţiunilor comise în perioada 2014-2018.

Prin prima hotărâre Lin, pronunţată la 24 iulie 2023, CJUE a decis că instanţele române trebuie să lase neaplicat acest standard naţional în cauzele privind fraude grave care afectează interesele financiare ale Uniunii, atunci când aplicarea sa creează un risc sistemic de impunitate.

ÎCCJ a stabilit însă în 2024 că instanţele române nu pot înlătura decizia sa din 2022, deoarece ar încălca principiul legalităţii în materie penală şi interdicţia creării unei „lex tertia”, respectiv combinarea unor dispoziţii din legi succesive pentru construirea unui regim juridic nou.

CJUE respinge acum explicit această interpretare.

„Soluţia reţinută în Hotărârea Lin nu impune instanţelor române să combine mai multe reglementări succesive în vederea creării pe cale judecătorească a unui regim al modului de calcul al termenului de prescripţie a răspunderii penale”, arată Curtea.

Prin urmare, prima hotărâre Lin „nu impune acestor instanţe să încalce standardul naţional de protecţie referitor la interdicţia de aplicare a unei lex tertia”.

CJUE: Nu este încălcat principiul legalităţii

Curtea de Justiţie respinge şi argumentul potrivit căruia neaplicarea deciziei ÎCCJ din 2022 ar încălca principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor.

CJUE arată că soluţia din prima cauză Lin se înscrie într-o jurisprudenţă consolidată şi avea un caracter previzibil pentru instanţele din România.

„Interdicţia impusă prin această hotărâre instanţelor române de a aplica decizia din anul 2022 a ÎCCJ se înscrie în continuarea unei jurisprudenţe consolidate a Curţii şi prezenta astfel un caracter previzibil”, precizează instanţa europeană.

Curtea reaminteşte că decizia ÎCCJ din 2022 genera „un risc sistemic de impunitate” pentru fraudele grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Pragul pentru frauda gravă: peste 50.000 de euro

CJUE a clarificat şi noţiunea de fraudă gravă care afectează interesele financiare ale Uniunii.

În cazul în care legislaţia naţională nu prevede un prag, o fraudă trebuie calificată automat drept gravă atunci când valoarea sa totală depăşeşte 50.000 de euro, chiar dacă prejudiciul produs efectiv bugetului Uniunii este mai mic decât această sumă.

Cauza Lin II priveşte administratorul a două societăţi care ar fi emis facturi fiscale fictive pentru ca o a treia societate să îşi reducă baza de impozitare.

Prejudiciul total produs bugetului României a fost stabilit la 268.536 de lei, aproximativ 59.304 euro, din care TVA eludată în valoare de 163.656 de lei, aproximativ 36.142 de euro.

Procesul penal a fost încetat ca urmare a prescripţiei, soluţia fiind confirmată la 21 martie 2024 de Curtea de Apel Oradea. Parchetul a formulat recurs în casaţie la ÎCCJ, susţinând că instanţa de apel a ignorat hotărârea CJUE din prima cauză Lin.

Înalta Curte a sesizat instanţa europeană pentru a solicita clarificări asupra modului în care trebuie aplicată hotărârea din 2023 şi asupra noţiunii de fraudă gravă.

Reacția ICCJ

„Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a aplicat întotdeauna cu bună-credinţă dreptul european în ansamblul său, valorificând în mod armonizat atât dreptul Uniunii Europene şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cât şi standardele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”, se arată într-un comunicat al instanţei supreme.

ÎCCJ susţine că dreptul Uniunii Europene prevalează numai în situaţia în care consacră un standard de protecţie superior celui prevăzut de celelalte instrumente europene privind drepturile fundamentale.

Instanţa supremă afirmă că a interpretat articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la principiul legalităţii incriminării şi pedepsei, prin raportare la articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

„Tocmai pentru că acesta reprezintă standardul minim de protecţie impus de însuşi dreptul Uniunii”, explică Înalta Curte.

Instanţa supremă precizează că şi-a fundamentat interpretarea pe premisa potrivit căreia dreptul european reprezintă un sistem coerent de protecţie a drepturilor fundamentale.

„Într-o Europă a dreptului, loialitatea unei instanţe supreme nu se măsoară prin fidelitatea faţă de o anumită soluţie, ci prin consecvenţa cu care aplică principiile comune care fundamentează ordinea juridică europeană”, se arată în comunicat.

Potrivit ÎCCJ, aceste principii presupun respectarea jurisprudenţei CJUE, a standardelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a valorilor constituţionale naţionale.

„Aceste principii presupun respectul pentru jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru standardele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi pentru valorile constituţionale naţionale, interpretate într-un dialog judiciar permanent şi în spiritul protecţiei efective a drepturilor fundamentale”, transmite instanţa supremă.

Înalta Curte afirmă că îşi va continua activitatea după aceleaşi principii, având drept obiective aplicarea corectă a legii şi protejarea drepturilor fundamentale.

„Înalta Curte îşi va exercita această misiune cu aceeaşi responsabilitate şi echilibru, având ca unic reper aplicarea corectă a dreptului şi protejarea drepturilor fundamentale”, conchide ÎCCJ.