Situația reprezintă o provocare pentru Bruxelles, care investește masiv în decarbonizarea fabricilor, centralelor electrice și automobilelor, în timp ce europenii continuă să consume produse a căror fabricare generează emisii importante în alte regiuni ale lumii.
Noul instrument Traded Emissions Tracker arată că, în Irlanda, Suedia, Austria, Cipru, Malta și Spania, importurile au reprezentat peste 40% din amprenta națională de carbon în 2023, fără a fi luat în calcul comerțul dintre statele membre ale Uniunii Europene.
Instrumentul analizează 45 dintre cele mai importante economii ale lumii pentru perioada 2010–2023. Datele indică faptul că emisiile asociate comerțului au crescut mai rapid decât emisiile globale în ansamblu, diferența majorându-se cu 10 puncte procentuale între 1995 și 2023.
Raportul realizat de European Climate Foundation și Matière arată că o cooperare mai strânsă cu partenerii comerciali, inclusiv cu China, ar putea produce unele dintre cele mai importante reduceri ale emisiilor. Un rol esențial l-ar putea avea stabilirea unor standarde comune pentru produse.
Relația dintre Uniunea Europeană și China nu se rezumă la dependența Europei de panouri solare, baterii, automobile electrice, utilaje sau materii prime critice provenite din China. O componentă importantă este reprezentată și de carbonul asociat lanțurilor de aprovizionare care susțin consumul european.
Alinierea cerințelor climatice aplicate produselor în UE și China ar putea influența fluxuri comerciale echivalente cu aproximativ 7% din emisiile globale și aproape o treime din emisiile asociate comerțului internațional, potrivit raportului.
„Cooperarea internațională este probabil să ofere cel mai mare potențial pentru reducerea emisiilor asociate comerțului. UE își poate sprijini partenerii comerciali în decarbonizarea producției și poate colabora cu alte economii importante pentru stabilirea unor standarde comune de mediu”, au transmis European Climate Foundation și Matière.
Potrivit Comisiei Europene, China a fost responsabilă pentru 27,2% din emisiile globale de gaze cu efect de seră asociate consumului în 2023, în timp ce ponderea Uniunii Europene a fost de 7,8%.
Cererea ridicată a Europei pentru produsele chinezești a contribuit la un deficit comercial între cele două blocuri de aproximativ un miliard de euro pe zi, conform Comisiei Europene. Oficialii UE încearcă să reducă dezechilibrul prin discuții privind cererea europeană și practicile comerciale ale Chinei, iar o vizită oficială la Beijing este programată pentru luna octombrie.
O asemenea aliniere a politicilor climatice ar putea face standardele comune mai eficiente decât verificarea individuală, la frontieră, a cantității de carbon asociate fiecărui produs importat. O altă variantă prezentată de instrumentul climatic este facilitarea revenirii unei părți a producției în Europa.
Raportul avertizează însă că readucerea producției pe teritoriul european nu reprezintă automat un câștig pentru climă. Dacă fabricile europene folosesc procese cu emisii ridicate, relocarea producției poate doar să mute emisiile dintr-o regiune în alta, fără să le elimine.
Uniunea Europeană a început deja să limiteze emisiile generate în afara granițelor sale prin mecanisme precum CBAM, mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, care introduce un cost al carbonului pentru anumite categorii de produse importate.
În același timp, legislația europeană împotriva defrișărilor, care urmează să intre în vigoare la 30 decembrie 2027, interzice importurile unor produse precum bovinele, cacao, cafea, ulei de palmier, cauciuc, soia și lemn atunci când producerea sau extragerea acestora a contribuit la defrișări ori la degradarea pădurilor.
„Deși CBAM și Regulamentul Uniunii Europene privind defrișările pot contribui la integrarea conținutului de carbon în politica comercială, autorii instrumentului susțin că este necesară o cooperare mai amplă cu partenerii comerciali pentru obținerea unor progrese semnificative”, au precizat European Climate Foundation și Matière.
Până în prezent, nicio țară nu și-a stabilit oficial un obiectiv pentru reducerea emisiilor provenite din importuri. Franța, Danemarca și Țările de Jos încep însă să avanseze în această direcție, ceea ce ar putea deschide un nou capitol în politicile climatice naționale.