„Crima perfecta”. Cum a distrus Securitatea viata unui tanar roman de geniu, doctor in fizica atomica, pentru ca a refuzat sa fure documente

news

Relatare cutremuratoare a istoricului Madalin Hodor, cercetator la CNSAS, a modului in care Securitatea comunista a distrus un tanar cercetator de top, doctor in fizica atomica, pentru ca acesta a refuzat sa fure documente din Canada iar, apoi, la revenirea in tara nu a mai suportat impostura din jurul lui.

„Fusese acceptat in echipa unui specialist de top canadian. Profesor universitar. Securistii voiau sa fure de la el ceva documente. I-au cerut sa lucreze cu ei. A refuzat”, a relatat Hodor momentul in care a inceput cosmarul pentru tanarul doctor in fizica atomica.

Relatarea integrala a lui Madalin Hodor:

Crima perfecta. Un criminalist ar spune ca nu exista asa ceva, ca indiferent cat de mult timp trece, pana la urma nu se poate ca faptuitorul sa nu fie prins.
Eu insa am intalnit crima perfecta. In carne si oase. Perfecta. Un act criminal inchis in propriul sau cerc infam. Mizeria profunda. Rotunda. Fara cusur. Crima perfecta prin faptul ca s-a petrecut si ca nici nu a fost nevoie de cadavru. Daca nu ai cadavru nu ai crima, prin urmare ce sa anchetezi? Victima inca traieste. Este undeva printre noi. Dar a murit in realitate de multa vreme. A ramas doar carcasa. Trupul fara suflet.

L-am intalnit pe AF (nu dau numele din motive evidente) in anul 2001. Venise sa isi vada dosarul la CNSAS. Institutia abia se mutase in sediul din Dragoslavele, incepusera sa vina primele dosare, oamenii (putini) aflasera ca exista si unii (si mai putini) faceau cereri sa le vada.

Pe vremea aia fiecare petent era asistat la consultarea dosarului de catre un angajat (de la Directia Investigatii) pentru ajutor.

In ziua aceea era randul meu, iar petentul care ma astepta pe canapeaua din hol era AF. Am crezut initial ca e o greseala si ca jandarmul de la poarta fusese pacalit de un om al strazii (se mai intamplase). Aveam in fata un boschetar murdar si putind a bautura. Isi freca mainile si ii juca privirea in toate partile. A inceput sa vorbeasca precipitat si mi-a indesat in brate un vraf de hartii botite si pline de mazgalituri pe care le-a scos dintr-o sacosa de rafie.

Abia dupa ce am reusit sa il calmez putin am inteles ce spunea. Dar asta mi-a intarit convingerea ca e o persoana cu probleme psihice. Se numea AF, 57, din Bucuresti (stau cu mama) si era doctor in fizica atomica. Sigur, am zis. Iar eu sunt Papa de la Roma.

A venit sa vada dosarul pentru ca el stie ca acolo va gasi actele lui de studii. Copiile

Are nevoie de diploma de doctor ca sa poata sa beneficieze de pensie. Ce s-a intamplat cu actele lui pe care trebuie sa le aiba? I le-au luat. Cine? Priveste in toate partile, se apleaca spre mine si imi sopteste odata cu un damf puternic de alcool :”Securistii! Cred ca sunt si aici nu?” II spun ca nu sunt. Noi nu avem treaba cu Securitatea, suntem toti civili abia veniti din facultati. Nu l-am convins. Astazi stiu ca l-am mintit atunci. Aveam angajati la CNSAS fosti securisti. Eu nu stiam.

„Stii, ma scuzi (a vazut ca m-am retras) am baut ceva inainte sa vin aici. De frica.” II spun ca nu are de ce sa ii fie frica si urcam impreuna la sala unde poate sa citeasca dosarul. Il primeste si incepe sa il rasfoiasca febril. Apoi pufneste: „Nu sunt. Nu e decat diploma de licenta si cartea de munca”. Ii cer sa ma lase sa ma uit si eu. Poate…Imi intinde dosarul.

E subtire. Ma gandesc ca nu dureaza mult. Incep sa citesc si nu imi vine sa cred. Ma uit la rapoartele securistilor de doua ori. Da. Este incredibil. Omul chiar era ce a spus ca era.

Sef de promotie. 10. L-au facut asistent imediat la Facultate. Doctorat impresionant. Apoi bursa in Canada. Programul romano-canadian. Cernavoda. Top. Un tanar de viitor. Ce s-o fi intamplat?

Securitatea s-a intamplat. Fusese acceptat in echipa unui specialist de top canadian. Profesor universitar. Securistii voiau sa fure de la el ceva documente. I-au cerut sa lucreze cu ei. A refuzat. Atunci i-au scurtat brusc bursa si i-au cerut sa revina imediat in tara. A refuzat si asta. A stat inca 3 luni, a terminat stagiul si a revenit. De ce? (L-am intrebat dupa) Familia. Mama, sotia, copilul.

La Facultate a cerut un post conform cu pregatirea. Nu i-au dat. L-a ocupat un activist. A inceput sa scrie memorii. Sa se planga. Asta nu a fost bine. L-au pus in discutia colectivului si l-au mutat si mai jos. Nu mai putea face ce invatase. Apoi a facut greseala suprema.

A scris un memoriu in care a descris incompetenta, ticalosia si furtul academic din facultate. A dat exemplu o lucrare a tovarasei Elena Ceausescu scrisa in realitate de un asistent. Asta a fost.

L-au dat imediat afara. A venit Securitatea. Cum a facut scandal, l-au dus direct la Sapoca. L-au internat fortat. Pentru astfel de cazuri „speciale” Securitatea inventase un diagnostic (nu am gasit daca au beneficiat de expertiza specialistilor in domeniu) care nu exista nicaieri in lume cu exceptia RSR : „delir revendicativ”.

Legat de pat. Doua saptamani de neuroleptice si socuri. Cand a iesit si a mers acasa era gol. Sotia, sfatuita de securisti sa nu isi distruga viata pentru un „nebun” plecase. Luase si copilul. I-a cautat a facut scandal, s-a dus la Facultate din nou sa ceara socoteala. L-au luat din nou. Inca doua saptamani.
Apoi totul a urmat cursul firesc al cazurilor de „delir revendicativ”. Internari la 23 august, vizite ale unor oficialitati straine, evenimente sportive, de 1 mai. Sau de fiecare data cand isi aduceau aminte. Era in evidenta.

Pana la urma le-a iesit. Dupa ani de neuroleptice, socuri, batai si alte „tratamente” mintea a cedat.

Dupa 1990 a mers sa isi faca o expertiza psihiatrica. A iesit rau. Nu s-a putut angajat nicaieri, traia dintr-o pensie de handicap si din pensia mamei, o femeie in varsta. Imi spune ca medicii aia care il internau cand il aducea Securitatea erau in functii mari. Mi-a spus nume. Mie nu imi spuneau nimic.

L-am intrebat cum sa il ajut. Sa vorbim cu cineva, eu sunt prea mic sa pot sa fac ceva. A dat din mana a lehamite. „Stii ce? Eu nu mai vreau sa ma razbun pe ei. As vrea sa imi dea actele alea, sa am si eu o pensie.”

Si nu v-ati dus la Ministerul Educatiei?

„M-au dat afara de la poarta ca sunt boschetar „. Pai nu le-ati spus povestea ?

„Cine se uita domnule la un nebun?”

Mai mult despre:

Comentarii: