Cuba în prăbușire: Criza economică fără precedent care amenință viitorul revoluției comuniste

Cuba se află într-un moment critic al istoriei sale, confruntându-se cu cea mai gravă criză economică din cei 67 de ani de existență ai revoluției comuniste. Ceea ce odată părea a fi o realizare a regimului socialist un sistem de siguranță socială care proteja cetățenii, garantându-le accesul la educație, sănătate și resurse de bază se prăbușește acum, sub greutatea unor probleme economice și politice ce par imposibil de rezolvat.

Deși în trecut Cuba a traversat perioade de lipsuri alimentare, migrarea masivă a cetățenilor și tulburări sociale, acum este pentru prima dată când regimul se confruntă cu o prăbușire totală a structurii sale economice și sociale.

„Eu, care m-am născut acolo și trăiesc aici, vă spun: Nu a fost niciodată atât de rău ca acum. Mulți factori s-au adunat”, spune Omar Everleny Pérez, un economist din Havana, care are 64 de ani și cunoaște foarte bine realitatea crizei economice din Cuba. Cuvintele sale reflectă un sentiment profund de disperare, resimțit de milioane de cubanezi care trăiesc acum o realitate inedită, marcată de penurie și incertitudine.

Instanța decide că TikTok poate continua să funcționeze în Canada. Cel puțin deocamdată

Guvernul german se opune participării țării la consiliul pentru pace al lui Trump. Nici Slovenia nu va accepta invitația

Cea mai evidentă manifestare a acestei crize este deficitul de energie electrică. Ceea ce cândva era un simbol al industrializării în Cuba centralele electrice care alimentau orașele și cartierele sunt acum relicve ale unui sistem depășit, care nu mai poate susține nevoile zilnice ale populației.

Odalis Reyes, o croitoreasă din Havana Veche, privește prin fereastra apartamentului său un astfel de vestigiu al trecutului, o centrală electrică abandonată, ruginită, care cândva asigura alimentarea cu energie a cartierului său. Astăzi, această centrală este doar un simbol al penelor de curent ce bântuie insula.

„Asta te îngrozește, pentru că mâncarea se strică”, spune Reyes, referindu-se la întreruperile de curent care durează uneori 14-15 ore pe zi. Aceste întreruperi nu sunt doar un inconvenient, ci o problemă gravă, care afectează întreaga viață cotidiană: industrie, comerț, educație, sănătate. Fără energie, fabricile se opresc, serviciile publice nu funcționează, iar viața de zi cu zi devine un chin pentru cetățeni.

Într-o țară deja lovită de penurii alimentare cronice, care au devenit aproape normale în ultimele decenii, aceste întreruperi de energie sunt doar vârful icebergului. Penuria de alimente a ajuns la cote fără precedent, iar sistemul de raționalizare, care odată oferea cubanezilor o cantitate de hrană de bază prin intermediul cardurilor de rație, a devenit ineficient și practic inutil.

În locul rațiilor care aveau cândva o valoare simbolică, cetățenii se confruntă acum cu o realitate mai sumbră: magazinele de stat sunt goale, iar prețurile la produsele de bază în magazinele private au explodat. În fața acestei situații, mulți cubanezi sunt nevoiți să apeleze la ajutoare din afaceri sau la rudele din diaspora, care le trimit produse din străinătate.

Dar nu toți au această oportunitate, iar cei care nu au acces la bani în valută sau nu au legături externe trăiesc într-o sărăcie extremă.

„Asta e viața noastră acum. Trăim într-un haos total”, mărturisește Reyes, care recunoaște că multora dintre vecinii săi le este frică să își depoziteze mâncarea, din cauza riscului de a se strica din cauza lipsei de curent.

Situația a devenit și mai insuportabilă din cauza lipsei de medicamente și a resurselor în spitale. Multe familii sunt nevoite să își aducă propriile consumabile, cum ar fi cateterele sau pansamentele, la spital. „Toată lumea vorbește despre cât de bun este sistemul nostru de sănătate da, este gratis, dar nu avem nici măcar resursele minime pentru a face treaba bine”, spune Yoan Nazabal, un taximetrist din Havana, care povestește despre experiența dureroasă a soției sale, care a trebuit să aducă propriile consumabile pentru a putea naște prin cezariană.

În fața unei economii în cădere liberă, guvernul cubanez încearcă să implementeze reforme economice. Cu toate acestea, și aceste măsuri sunt doar temporare, iar efectele lor sunt aproape inexistente. Începuturile privatizării unor sectoare ale economiei, inclusiv în domeniul micilor afaceri (MiPyMEs), nu au dus la o revitalizare semnificativă a economiei.

Deși unele dintre aceste afaceri private au fost o sursă de alimente și produse de bază în Cuba, prețurile sunt pur și simplu inaccesibile pentru majoritatea cetățenilor. Un cartonaș cu 30 de ouă costă acum aproximativ 8 dolari, în timp ce pensia medie lunară este de doar 7 dolari. „Este o realitate imposibil de trăit. Nu contează că există alimente nu ni le putem permite”, spune economistul Omar Everleny Pérez.

Pe lângă aceste probleme economice interne, Cuba a fost grav afectată și de schimbările geopolitice din regiune. După prăbușirea regimului lui Hugo Chávez din Venezuela, Cuba a pierdut unul dintre cei mai importanți parteneri economici și furnizori de petrol. Înainte, Cuba primea zilnic aproximativ 90.000 de barili de petrol din Venezuela, ceea ce îi permitea să își susțină economia. Astăzi, acest număr a scăzut dramatic, ajungând la doar 35.000 de barili, iar efectele sunt evidente în penuriile de energie și în scăderea producției industriale.

Desigur, nu doar factorii externi au dus la această criză. Mulți experți consideră că gestionarea internă a resurselor și stagnarea economiei sunt rezultatul unor politici economice eronate și a unei lipse de viziune pe termen lung. Criza economică din Cuba este alimentată nu doar de blocada economică impusă de Statele Unite, dar și de deciziile politice interne, care au stagnat orice formă de dezvoltare economică reală.

Deși guvernul cubanez promite reforme și un viitor mai prosper, realitatea de zi cu zi este că economia se află într-o prăbușire continuă, iar majoritatea cetățenilor trăiesc la limita subzistenței.

Criza economică din Cuba a dus și la o migrație masivă a cetățenilor. Aproape 2,75 milioane de cubanezi au părăsit țara începând cu 2020, iar acest exod continuă. În fața acestui val de migrație, mulți analiști afirmă că populația reală a Cubei ar fi de doar aproximativ 8,25 milioane de locuitori, dintr-o populație oficială de aproape 9,7 milioane.

În același timp, protestele spontane izbucnite în 2021, din cauza condițiilor de viață de neimaginat, au fost rapid reprimate de guvern. Cu toate acestea, tensiunile sociale sunt tot mai evidente, iar cubanezii se întreabă dacă mai există vreo speranță pentru viitor.

Astăzi, Cuba trăiește o perioadă de decădere economică și socială fără precedent. Cu fiecare zi care trece, țara se află mai aproape de un colaps total, iar viitorul acestei națiuni pare din ce în ce mai sumbru. Pentru mulți dintre cei care trăiesc acolo, întrebarea nu este „ce va face guvernul pentru a îmbunătăți situația?”, ci „dacă guvernul va mai putea face ceva pentru a preveni prăbușirea completă a Cubei?”. În fața acestei crize, singura certitudine este că schimbările vor fi necesare, dar nu există nicio garanție că acestea vor veni la timp.