Cum a pierdut teren ancheta secretă privind relațiile lui Donald Trump cu Rusia

Adaugă ca sursă preferată pe Google

În ultimul an, demersurile administrației Trump de a exercita represalii împotriva oficialilor serviciilor de informații și a agenților FBI care au investigat ingerința Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016 au fost conduse de procurori federali din sudul Floridei, care încearcă să construiască un dosar penal.

În ultimele săptămâni, Casa Albă a adăugat însă o nouă dimensiune eforturilor sale de a rescrie istoria investigației privind Rusia. Instituția a publicat o amplă serie de memorandumuri FBI anterior clasificate, despre care susține că sprijină afirmațiile președintelui Trump potrivit cărora un așa-numit stat paralel ar fi încercat să îl compromită.

Italia ar putea relua producția de energie nucleară până în 2035

Pofta de dulce nu apare întâmplător. Ce încearcă organismul să ne transmită

Documentele conțin puține informații de fond cu adevărat noi și nimic care să submineze în mod fundamental motivele invocate de FBI pentru desfășurarea investigației privind Rusia. Materialele clarifică totuși un aspect deseori neglijat al evenimentelor care l-au înconjurat pe Donald Trump în primele luni ale mandatului său, în 2017. Este vorba despre decizia remarcabilă a FBI de a deschide o anchetă separată de contrainformații asupra președintelui Statelor Unite și despre modul în care aceasta a fost deviată înainte de a avea șansa să avanseze.

Donald Trump a respins întotdeauna drept acuzații nefondate afirmațiile potrivit cărora ar fi fost un agent al Rusiei sau ar fi avut legături financiare extinse cu această țară. Nicio investigație cunoscută public asupra sa nu a demonstrat că ar fi acționat la cererea autorităților ruse.

Noile documente și interviurile acordate de foști oficiali federali din domeniul aplicării legii permit o reconstituire mai clară a celor întâmplate. Deși verificările care îl vizau atunci pe Donald Trump au devenit cunoscute sub denumirea generică de investigația privind Rusia, în realitate au existat mai multe anchete distincte.

Două direcții de anchetă sub numele Oxferd Comma

În timpul campaniei prezidențiale din 2016, FBI a deschis o investigație pentru a stabili dacă echipa de campanie a lui Trump colabora cu guvernul rus, în timp ce Rusia intervenea în procesul electoral pentru a o prejudicia pe Hillary Clinton. Acea anchetă, denumită Crossfire Hurricane, nu analiza în mod direct conduita personală a lui Trump și nici legăturile sale cu Rusia.

În mai 2017, la o săptămână după ce Trump l-a demis pe directorul FBI James B. Comey, înalți oficiali și agenți de contrainformații ai biroului au decis să înceapă o investigație pe două direcții. Aceasta a primit neobișnuitul nume de cod Oxferd Comma.

Prima componentă urma să fie una penală. Anchetatorii trebuiau să stabilească dacă Trump încălcase legea prin demiterea lui Comey, obstrucționând justiția și intervenind în investigația FBI privind ingerința Rusiei în alegeri. Totodată, ei urmau să verifice dacă echipa sa de campanie conspirase cu partea rusă.

A doua componentă era o investigație de contrainformații asupra legăturilor lui Trump cu Rusia.

Anchetele de contrainformații diferă de investigațiile penale. În loc să se concentreze exclusiv asupra unei posibile încălcări a legii, acestea urmăresc să stabilească dacă un adversar străin subminează Statele Unite.

Astfel de investigații sunt clasificate, se desfășoară în secret și pot continua mulți ani, uneori chiar mai mult de un deceniu. Organizațiile care apără libertățile civile le critică deoarece ele scot deseori la iveală comportamente stânjenitoare ale unor cetățeni americani, fără ca acestea să fie și infracționale. Rareori sunt formulate acuzații penale în asemenea cazuri, însă FBI ia adesea măsuri, precum avertizarea unor oficiali și cetățeni cu privire la felul în care persoane din anturajul lor ar putea încerca să îi influențeze.

Referindu-se la componenta de contrainformații, unul dintre memorandumurile desecretizate și făcute publice de Casa Albă săptămâna trecută preciza că „scopul investigației este de a stabili dacă președintele Trump este sau a fost dirijat ori controlat de Federația Rusă și/sau dacă a coordonat activități cu aceasta, într-un mod care constituie o amenințare la adresa securității naționale a Statelor Unite și/sau o încălcare a legislației penale federale”.

Potrivit memorandumurilor publicate de Casa Albă, FBI ajunsese la concluzia că guvernul rus intervenise în alegerile din 2016 pentru a-l ajuta pe Trump. Biroul aflase că reprezentanți ruși se oferiseră să sprijine campania. FBI știa, de asemenea, că echipa lui Trump făcuse presiuni asupra Partidului Republican pentru ca formațiunea să adopte în platforma sa din 2016 o poziție referitoare la Ucraina mult mai favorabilă Rusiei.

FBI mai știa că Trump, înainte de a-l demite pe Comey, exercitase presiuni asupra acestuia pentru a pune capăt investigației privind legăturile dintre campania sa și Rusia. Memorandumurile arată că biroul era preocupat și de trecutul personal și de afaceri al președintelui.

„Informațiile din surse deschise indică faptul că președintele Trump a avut legături de afaceri și imobiliare de lungă durată cu Rusia și cu fostele state sovietice, începând din anii 1980”, se arăta în memorandumul prin care a fost deschisă investigația. „În 2008, fiul președintelui Trump a afirmat că, în cazul multora dintre activele președintelui, rușii reprezentau o «pondere disproporționată». Informațiile din surse deschise indică, de asemenea, că președintele Trump a avut legături de afaceri în Statele Unite și în Rusia cu oligarhi ruși menționați nominal.”

Disputa privind justificarea investigației

Întrebarea dacă aceste informații publice justificau deschiderea unei investigații de contrainformații se află în centrul disputei îndelungate dintre aliații lui Trump și oficialii FBI care au luat decizia. Președintele a susținut constant că legăturile sale personale, comerciale și financiare cu Rusia au fost minime.

Agenții FBI doreau însă o investigație amplă, care să stabilească dacă Trump încercase, prin demiterea lui Comey, să oprească ancheta privind Rusia și să împiedice verificarea eventualelor legături pe care le-ar fi avut cu această țară.

„Obstrucționarea însăși ne-ar afecta capacitatea de a afla ce făcuseră rușii, iar aceasta ar reprezenta amenințarea la adresa securității naționale”, a declarat în fața Congresului, la acea vreme, consilierul juridic al FBI, James Baker.

În ziua în care a fost deschisă investigația Oxferd Comma, directorul interimar al FBI, Andrew G. McCabe, l-a informat pe procurorul general adjunct Rod J. Rosenstein despre decizia biroului.

În ziua următoare, Rosenstein a luat propria decizie extraordinară. El l-a numit pe fostul director al FBI Robert S. Mueller al III-lea în funcția de procuror special, cu misiunea de a-i investiga pe Trump și echipa sa de campanie.

Numirea lui Mueller a restrâns componenta de contrainformații

La acel moment nu se știa că, prin numirea lui Mueller, Rosenstein pusese în practică o decizie care avea să ducă la închiderea investigației de contrainformații. El l-a autorizat pe procurorul special să desfășoare anchete penale privind ingerința Rusiei în alegeri, legăturile dintre campania lui Trump și Rusia, precum și eventuala încercare a președintelui de a obstrucționa acea investigație.

Rosenstein nu i-a cerut însă lui Mueller să desfășoare investigația de contrainformații asupra lui Trump și i-a transmis clar că nu dorea o anchetă fără limite precise, întinsă pe durata mai multor ani. Mueller și-a interpretat numirea drept un mandat pentru investigarea exclusivă a infracțiunilor.

Deși Rosenstein nu l-a autorizat pe procurorul special să conducă ancheta de contrainformații, responsabilitatea supravegherii acesteia a fost transferată agenților FBI care lucrau în echipa lui Mueller, potrivit memorandumurilor publicate de Casa Albă.

Mandatul procurorului special era însă concentrat asupra infracțiunilor, astfel încât perspectiva de contrainformații a trecut în plan secund și a fost „limitată la activitățile aflate în sfera de competență a procurorului special”, potrivit unuia dintre documente.

Raportul final nu a evaluat riscul pentru securitatea națională

Când raportul lui Mueller a fost publicat, în 2019, documentul a arătat că investigația nu găsise dovezi potrivit cărora Trump și echipa sa de campanie ar fi conspirat cu rușii în timpul alegerilor din 2016. Mueller a refuzat însă să stabilească dacă președintele obstrucționase justiția.

Raportul nu a inclus o secțiune despre legăturile personale ale lui Trump cu Rusia și nici o evaluare care să stabilească dacă acesta fusese compromis sau reprezenta o amenințare din perspectiva contrainformațiilor.

La scurt timp după publicarea raportului, Mueller a depus mărturie în fața Congresului. În timpul audierii, el a recunoscut că nu analizase, de exemplu, dacă oligarhi ruși spălaseră bani prin intermediul afacerilor lui Trump.

Răspunzând unei alte întrebări în aceeași zi, Mueller a confirmat că examinase numai posibile infracțiuni și a părut să lase deschisă posibilitatea ca o investigație de contrainformații să fie încă în desfășurare.

Mueller a depus acea mărturie la 24 iulie 2019. Memorandumurile publicate săptămâna trecută de Casa Albă arată însă că investigația de contrainformații fusese închisă cu mai mult de trei luni înainte.