Cum ar putea fi eliminat Prințul Andrew din linia de succesiune la tron? Un expert avertizează că monarhia britanică ar putea fi grav afectată

Poziția lui Prințul Andrew, fost prinț și frate al regelui, în linia de succesiune la tronul britanic pare să fie pusă sub semnul întrebării în Regatului Unit. În prezent, Andrew Mountbatten-Windsor ocupă locul al optulea în ordinea de succesiune la tronurile Regatului Unit și Australiei, după familiile prinților William și Harry.

Această poziție face puțin probabil ca el să ajungă vreodată monarh, însă o eventuală îndepărtare ar avea mai degrabă o semnificație simbolică, reprezentând un gest de delimitare. Poate fi înlăturat? Răspunsul scurt este afirmativ, însă procedura ar fi, cel mai probabil, una de durată și ar necesita adoptarea unor legi în mai multe parlamente, potrivit The Conversation.

În prezent, Andrew Mountbatten-Windsor ocupă locul al optulea în linia de succesiune la tronurile Regatului Unit și Australiei, după familiile prinților William și Harry. Poziția sa este, așadar, mai degrabă teoretică. Cu toate acestea, dezbaterea privind îndepărtarea sa din ordinea succesorală are o puternică încărcătură simbolică.

Scott Bessent: Marina SUA „alături de o coaliție internațională”, ar putea escorta nave prin strâmtoarea Ormuz

20 de persoane au fost acuzate în Dubai pentru filmarea și postarea de materiale legate de atacurile iraniene asupra țării. Printre ele, un britanic

Pentru a înțelege implicațiile, trebuie privit înapoi în istorie. La momentul federării Australiei în 1901, Coroana britanică era considerată una și indivizibilă. Regina Victoria exercita autoritatea constituțională asupra coloniilor sale la sfatul miniștrilor britanici.

După Primul Război Mondial, însă, situația s-a schimbat radical. Conferințele imperiale au consolidat autonomia dominioanelor precum Australia, Canada și Noua Zeelandă. Până în 1930, aceste state aveau coroane separate, deși persoana suveranului rămânea aceeași. Astfel, prim-ministrul australian putea consilia monarhul în chestiuni interne, precum numirea guvernatorului general.

Totuși, regulile de succesiune au rămas comune și bazate pe un amestec de drept comun și statute istorice, precum Bill of Rights și Act of Settlement. Mult timp, parlamentele dominioanelor nu au avut competența de a modifica aceste reguli.

Statutul de la Westminster și autonomia legislativă

Un moment decisiv a venit în 1931, odată cu adoptarea Statutului de la Westminster. Acest act a oferit dominioanelor puterea de a modifica sau anula legile britanice aplicabile pe teritoriul lor. Totuși, pentru a evita un haos constituțional, statutul a prevăzut că orice schimbare privind succesiunea la tron necesită acordul tuturor parlamentelor implicate.

Precedentul cel mai notabil a fost abdicarea lui Edward VIII în 1936. Atunci, parlamentul britanic a adoptat legislația necesară, iar Australia și-a dat consimțământul pentru extinderea acesteia. Astăzi, însă, o astfel de extindere automată nu mai este posibilă, în urma adoptării Australia Act, care a eliminat capacitatea parlamentului britanic de a legifera pentru Australia.

Prin urmare, orice modificare a regulilor de succesiune pentru Coroana Australiei trebuie adoptată în mod expres prin legislație australiană, în cooperare între parlamentul federal și cele ale statelor.

Precedentul modern al reformei succesiunii

O situație similară a apărut în 2011, când regatele care o aveau drept șef de stat pe Elisabeta a II-a au convenit să reformeze regulile succesiunii. Modificările au eliminat prioritatea automată a bărbaților față de femei și au permis moștenitorilor să se căsătorească cu persoane de religie catolică fără a-și pierde drepturile succesorale.

Parlamentul britanic a adoptat Legea succesiunii la Coroană (Succession to the Crown Act), însă intrarea sa în vigoare a fost amânată până când toate celelalte regate au implementat măsuri similare. Australia a adoptat propria lege în 2015, după un proces legislativ complex care a implicat fiecare stat.

Acest precedent arată că modificarea succesiunii este posibilă, dar presupune coordonare internațională și voință politică susținută.

Controversele și presiunea publică

Discuțiile privind excluderea lui Andrew nu pot fi separate de controversele generate de asocierea sa cu Jeffrey Epstein. Dezvăluirile legate de cazul Epstein au amplificat criticile la adresa monarhiei și au oferit muniție grupurilor republicane.

Organizația Republic a susținut că aceste scandaluri pot avea consecințe grave pentru monarhiile constituționale, subminând încrederea publică. Rolul lui Andrew în această controversă a atras o atenție intensă asupra Casei Regale și asupra modului în care aceasta gestionează crizele de imagine.

Retras din îndatoririle regale încă din 2019, fratele mai mic al regelui Charles al III-lea rămâne totuși parte din linia de succesiune. Excluderea sa ar putea fi concepută astfel încât să nu afecteze poziția fiicelor sale, prințesele Beatrice și Eugenie, urmând precedentul vechilor reguli care considerau persoana exclusă ca fiind, în scop succesoral, inexistentă fără a altera drepturile descendenților.

Un gest simbolic sau o schimbare cu efecte profunde

Din punct de vedere juridic, răspunsul la întrebarea dacă Andrew poate fi înlăturat este afirmativ. Din punct de vedere politic și constituțional, însă, procesul ar fi îndelungat și delicat. Ar necesita cooperarea mai multor parlamente și ar putea redeschide dezbateri fundamentale despre rolul monarhiei în statele moderne.

Pentru Australia, o modificare unilaterală ar fi teoretic posibilă, dar puțin probabilă din cauza complicațiilor legislative și a dorinței de a menține sincronizarea cu Regatul Unit. Orice ruptură ar putea genera incertitudini constituționale nedorite.