Documentul, elaborat de Institutul Tsargrad și citat de publicația rusă Vedomosti, conturează trei scenarii – „bun”, „inerțial” și „rău” – care includ de la capturarea mai multor orașe ucrainene și prăbușirea Uniunii Europene, până la înfrângerea Rusiei și pierderea suveranității. Prezentarea a avut loc pe fondul continuării războiului din Ucraina, stârnind reacții vii atât în interiorul Rusiei, cât și în Occident.
În scenariul considerat „pozitiv” de autori, Rusia obține o „imagine clară a victoriei” în conflictul cu Ucraina. Aceasta presupune capturarea Kievului, Odesei, Harkovului și a altor teritorii importante, distrugerea Ucrainei ca stat independent și, eventual, utilizarea armelor nucleare în cazul unei stagnări prelungite a frontului.
Potrivit prezentării, până în 2036 Uniunea Europeană se va prăbuși sub presiunea crizelor multiple, iar Rusia ar deveni, până în 2050, un lider global în „asigurarea securității și justiției mondiale”. Malofeev și Dughin subliniază o victorie nu doar militară, ci și ideologică, prin care valorile tradiționale rusești ar învinge „decadența liberal-occidentală”.
Acest scenariu optimist reflectă viziunea ultranaționalistă a autorilor, care văd războiul actual ca pe o confruntare civilizațională decisivă. Institutul Tsargrad, finanțat de Malofeev, a prezentat același raport și la Academia Statului Major al Forțelor Armate ruse, iar varianta completă urmează să fie publicată până la sfârșitul anului 2026.
Criticii văd însă acest scenariu ca pe o fantezie detașată de realitatea câmpului de luptă, a problemelor economice și demografice profunde ale Rusiei. Prezentarea a coincis cu atacuri ale dronelor ucrainene asupra regiunii Sankt Petersburg, ceea ce a accentuat contrastul dintre discurs și realitate.
Scenariul „negativ” descris de Malofeev și Dughin este mult mai sumbru pentru Kremlin. Potrivit acestuia, până în 2036 Rusia ar suferi o înfrângere militară în Ucraina, ceea ce ar duce la aderarea Kievului la NATO și pierderea influenței în spațiul post-sovietic. Până în 2050, țara ar ajunge „colonizată” de puteri externe – fie Statele Unite, fie China, fie un Occident revigorat.
Scenariul „inerțial” (de continuare a traiectoriei actuale) nu este mult mai optimist: menținerea conflictului fără victorii decisive ar duce la utilizarea armelor nucleare și la o hegemonie americano-chineză asupra Rusiei.
Această viziune sumbră evidențiază temerile cercurilor radicale ruse privind slăbirea strategică pe termen lung. Autorii identifică amenințări majore în domeniile geopolitic, demografic, economic, tehnologic și ideologic, avertizând că fără o schimbare radicală de direcție, Rusia riscă să piardă statutul de mare putere.
Konstantin Malofeev, cunoscut pentru rolul său în susținerea separatiștilor din Donbas încă din 2014, și Aleksandr Dughin, considerat „ideologul Kremlinului” de mulți analiști occidentali, reprezintă aripa dură a naționalismului rus. Prezența lor la SPIEF, un forum economic de prestigiu, demonstrează influența pe care o au aceste idei în anumite cercuri apropiate puterii.
Prezentarea a fost primită cu scepticism și ironie de opoziția rusă și de analiștii internaționali. Mulți o consideră o încercare a ultranaționaliștilor de a împinge Kremlinul spre o linie și mai dură, în timp ce autoritățile ruse ar folosi aceste scenarii extreme pentru a-și poziționa propria retorică drept „moderat realistă”.