Cum isi ingrijeste fiul ranit un tata din Ucraina: „Il voi pune din nou pe picioare. In ultimele cinci luni am fost in permanenta alaturi de el. Nu plec nicaieri … decat pentru o tigara” – Video

Filmare emotionanta realizata intr-un spital din Ucraina de jurnalistii de la Associated Press. In acest spital pentru soldati raniti, unde abia daca patrunde lumina zilei, un tata vorbeste cu fiul sau ranit timp de ore intregi.

Serhii Sumei, in varsta de 64 de ani, nu l-a certat niciodata pe Vitalii pentru ca a ales sa mearga la razboi. Chiar si acum, in ciuda leziunilor provocate pe creierul fiului sau de explozia unui proiectil de artilerie, Serhii simte mandrie, nu mila.

„In ultimele cinci luni am fost in permanenta alaturi de el, alaturi de el, alaturi de el, alaturi de el, alaturi de el”, spune Serhii, el insusi un fost soldat pensionat. „Nu plec nicaieri … decat pentru o tigara”.

Vitalii, un comandant de rachete antiaeriene cu raza lunga de actiune, in varsta de 34 de ani, a fost ranit in regiunea Donbas din estul Ucrainei, care a devenit sinonima cu pierderi ingrozitoare atat pentru Ucraina, cat si pentru Rusia. Cat de mortale nu se stie – pentru ca niciuna dintre parti nu spune.

Ambele parti au trimis trupe si resurse pentru a cuceri sau apara bastioanele din Donbas, fiind timp de luni de zile in lupte crancene si de uzura pana la ceea ce a devenit in mare parte un impas sangeros. Dupa esecurile inregistrate in alte parti din Ucraina, Rusia cauta un fel de succes localizat in Donbas, chiar daca asta inseamna doar preluarea controlului asupra unui oras sau a doua orase transformate in daramaturi. Ucraina vrea sa faca avansurile Rusiei cat mai costisitoare posibil.

Orasele Bahmut si Soledar din Donbas au fost transformate in peisaje infernale. Presedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, le-a descris ca fiind „complet distruse”, presarate cu cadavre si cratere, si cu „aproape nicio urma de viata”.

„Asa arata nebunia”, spune Zelenskyy.

Vitalii a fost ranit la 25 august pe o alta sectiune a liniei frontului din Donbas, in Adviivka, la aproximativ 70 de kilometri la sud de Bahmut. Obuzul care i-a lovit adapostul a declansat alti explozibili. Deflagratia a provocat un crater in craniul lui Vitalii care este la fel de adanc si de lat ca o jumatate de pepene galben. Ranile sale cerebrale au fost atat de grave incat medicii se indoiesc ca va mai da semne de constienta.

Acum, Vitalii pare uneori constient de ceea ce il inconjoara. Clipeste. Poate sa inghita. Dar este in mare parte imobilizat.

Serhii refuza sa renunte la el. „Vedem unele progrese, ne punem din nou pe picioare. Aceasta este opinia mea”, spune el.

Isi petrece ore intregi la capataiul lui Vitalii, spunandu-i stiri de pe campurile de lupta, recitand din carti si citind mesaje de sustinere. Acestea sunt trimise de ucraineni recunoscatori care il indeamna pe Vitalii sa „Reziste in viata! Avem mare nevoie de tine!” si ii spun „Esti puternic! Te vei descurca!”

Serhii spune ca lacrimile se rostogolesc pe obrajii lui Vitalii atunci cand ii citeste mesajele. Alte semne de ameliorare au aparut la sfarsitul lunii decembrie, cand Vitalii a inceput sa isi miste degetele de la picioare, spune Serhii. Vitalii a inceput, de asemenea, sa se incrunte, ceea ce Serhii interpreteaza ca fiul sau este interesat de ceea ce ii citeste.

Si recent, spune Serhii, o alta descoperire: raspunsuri audibile din partea lui Vitalii. „Am inceput sa-l intreb ‘Stii cine sunt eu?’, iar el mi-a raspuns ‘Tata'”.

Vitalii este, deocamdata, singur in salonul sau, dupa ce alti pacienti au fost transferati pentru reabilitare in alta parte. Dar este putin probabil ca paturile din jurul lui sa ramana goale pentru mult timp, avand in vedere ferocitatea luptelor din Donbas. Spitalul in care se afla Vitalii, in Cernihiv, la nord de capitala Ucrainei, Kiev, se numara printre cele in care soldatii primesc ingrijiri de monitorizare pe termen lung dupa ce ranile lor au fost stabilizate.

Serhii simte ca ingrijirea fiului sau este contributia sa la efortul de razboi. „Il voi pune din nou pe picioare. Acesta este visul meu”, spune el.

Inclinandu-se la urechea fiului sau, el il intreaba: „Ucraina va invinge, vom invinge, nu-i asa?”.

„Nu o sa ingenunchez niciodata. Niciodata! Nu o sa ingenunchez in fata rusilor care ne-au invadat tara. Ingenunchez doar in biserica sau cand lucrez pe camp. O sa ma tarasc, dar o sa-l piun inapoi pe picioare”, le-a mai spus tatal jurnalistilor.