Cum s-a vazut Ziua Europei de 9 mai in Moldova
Ziua de 9 mai devine un moment de clarificare a pozitiei noastre fata de pace si unitate. In timp ce ii comemoram pe bunicii nostri care au luptat in razboi, eroi care si-au sacrificat vietile pentru pace si libertate, trebuie sa ne angajam sa nu permitem ca aceste sacrificii sa fie in van.
Si nu, acest editorial nu este despre parada propagandistica de Ziua Victoriei a lui Vladimir Putin din Piata Rosie, nici despre marsurile organizate de fortele pro-ruse din Moldova cu vestimentatie de sorginte sovietica ori cu panglica interzisa a Sfantului Gheorghe (simbolul razboiului) la purtator. Nici despre prezenta la parada de la Moscova a actorilor politici (oligarhul fugar Ilan Sor, marioneta bascana Gagauziei, Evghenia Gutul, ori deputata penala Marina Tauber care doresc sa destabilizeze Republica Moldova ori sa dezbine societatea, de data aceasta prin organizarea de marsuri cu elemente de agitatie la Chisinau, Orhei, Comrat si Taraclia.
Acest articol este despre faptul ca trebuie sa ne asiguram ca lectiile invatate in trecut ne indreptatesc sa actionam in prezent pentru a preveni repetarea tragediei razboiului. Repetarea ororilor agresiunii rusesti in Ucraina serveste drept o atentionare dureroasa si trista ca lectiile istoriei sunt adesea ignorate sau uitate. Da, este un aspect important de mentionat, in special cand vorbim despre experientele bunicilor nostri din Uniunea Sovietica. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, oamenii din URSS, indiferent de nationalitatea lor, au fost uniti sub presiunea extrema a luptei impotriva nazismului, unul dintre cele mai distructive si inumane regimuri din istoria recenta. Pentru mine, 9 mai este categoric Ziua Europei, pentru altii din Moldova este Ziua Victoriei. Ceea ce ne uneste insa este celebrarea pacii pe continentul european, iar acest lucru nu are cum sa ne dezbine.
Comemoram, nu am uitat, dar nu repetam
Comemorarea celor care au luptat si au cazut pentru libertate si democratie in Europa este esentiala, dar si mai important este angajamentul nostru ferm de a nu permite repetarea tragediei razboiului. Suntem hotarati sa lucram impreuna pentru a construi Europa la noi acasa, una mai puternica si mai unita, in care pacea si prosperitatea sa fie garantate pentru toti cetatenii sai. Avem de lucrat pentru asta, dar macar avem un orizont si stim ce avem de facut pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeana, avem nevoie de pace in primul rand.
Numai prin actiune comuna si solidaritate putem asigura un viitor pasnic si prosper pentru Europa si pentru generatiile viitoare. Pastrarea pacii necesita eforturi continue si actiuni concrete, atat la nivel national, cat si la nivel european si international.
In nici un caz nu afirmam ca „putem repeta” o victorie in razboi. Este o zi de comemorare, pe care o merita bunicii nostri. Am suferit cu totii prea mult, iar Ucraina continua s-o faca.
Asadar, in Ziua Europei, ne amintim de trecut, reflectam asupra prezentului si ne angajam sa construim un viitor mai bun, in care pacea, libertatea si democratia sa fie fundamentale.
Este important sa cultivam un climat de dialog si respect reciproc in societatea noastra, mai ales in Moldova, inclusiv odata cu sarbatorirea ori comemorarea acestui eveniment marcant pentru istoria noastra.
Solidaritatea, ca o amprenta in ADN-ul nostru
Aceasta lupta comuna impotriva unui dusman atat de clar definit a creat un sentiment de solidaritate a populatiei din statele ex-sovietice, care au trebuit sa se confrunte nu numai cu amenintarea Germaniei Naziste, dar si cu greutatile vietii sub regimul stalinist. Razboiul a lasat urme adanci in societatea sovietica, afectand nenumarate vieti si modeland generatii intregi.
Aceasta solidaritate fortata si sacrificiile imense au fost, pentru multi, amestecate cu sentimente contradictorii fata de puterea sovietica. Desi luptau impotriva unui dusman clar – nazismul, multi dintre cetatenii sovietici au suferit si din cauza politicilor represive ale propriului lor stat. Astfel, eroismul si sacrificiul moldovenilor a fost umbrit adesea de realitatile dure ale vietii in Uniunea Sovietica.
Comemorarea zilei de 9 mai in fostele state sovietice este incarcata de aceste nuante complexe. Pentru unii, este o zi de mandrie nationala, care sarbatoreste victoria asupra nazismului si sacrificiile inaintasilor. Pentru altii, aminteste si de suferintele cauzate de propriul guvern. Acest amestec de sentimente subliniaza importanta unei abordari echilibrate si respectuoase cand vine vorba de adevarul istoric, avem solidaritatea fata de semenii nostri in ADN.
Prin urmare, pe 9 mai, este esential sa ne amintim de toate fatetele acestei istorii, sa onoram curajul si sacrificiul, dar si sa reflectam asupra greselilor trecutului. Aceasta este o ocazie de a invata din istorie, de a cultiva empatia si de a promova pacea si intelegerea intre state. Este pacat ca rusii, prin invazia Ucrainei, nu isi mai amintesc ca, de fapt, ucrainenii erau in prima linie a armatei sovietice in razboiul contra Germaniei Naziste. Aproape sapte milioane de oameni si-au pierdut viata, o mare parte dintre ei fiind civili.
Urmele adanci ale istoriei
Este insa un episod care ar trebui sa ne marcheze profund. Basarabenii si romanii de peste Prut s-au gasit de partea opusa a baricadelor, luptand unul impotriva celuilalt in contextul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Este o ilustrare dureroasa a tragediei razboiului, rezultatul contextului politic si al aliantelor din acea perioada.
Dupa Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, Basarabia, parte a Romaniei la acea vreme, a fost ocupata de Uniunea Sovietica, ceea ce a dus la divizari profunde si la schimbari dramatice in destinele locuitorilor acestei regiuni. Cand Germania Nazista si aliatii sai au invadat Uniunea Sovietica, in 1941, multi moldoveni au fost mobilizati in armata sovietica, in timp ce multi romani au luptat alaturi de fortele Axei. Acest lucru a creat o situatie stranie si tragica in care, uneori, chiar frati sau vecini se puteau gasi luptand unul impotriva celuilalt pe fronturi opuse. Aceasta situatie nu doar ca ne-a marcat fizic si psihologic, dar a lasat si cicatrici adanci in memoria colectiva.
Comemorarea acestor evenimente necesita sensibilitate si intelegere. Este important sa recunoastem si sa reflectam asupra acestor aspecte ale istoriei noastre pentru a onora memoria tuturor celor afectati si pentru a invata din greselile trecutului. Lumea are voie sa sarbatoreasca ce doreste in aceasta zi, atata timp cat respecta legea, desigur. Iar cea mai profunda forma de respect pe care o putem arata generatiilor care au suferit din cauza razboiului si diviziunilor este sa ne straduim sa construim o lume in care astfel de tragedii sa nu se mai intample. Realitatea este insa ca am lasat din nou si din nou sa se repete, inclusiv prin invazia ruseasca in Ucraina, in secolul 21.
Acest editorial a aparut prima data pe site-ul publicatiei din Republica Moldova – Agora.md
