Cum Turcia isi sporeste influenta in Caucaz: Nahicevan, exclava azera care ar putea cauza noi probleme Armeniei
O republica autonoma din cadrul Azerbaidjanului, putin cunoscuta la nivel international este o alta consecinta a politicii „divide et impera” a regimului stalinist. Dupa ce a recapatat controlul asupra regiunii Nagorno-Karabah, Baku nu ezita sa-si exprime dorinta pentru o legatura directa cu Nahicevan, exclava sa, intentie ce complica relatiile cu UE si partenerii occidentali.
Aceasta exclava marginita de Armenia la nord si est, Iran la sud si vest si Turcia la vest, Republica Autonoma Nahicevan este amplasata intr-o zona predominant muntoasa, cu exceptia campiilor din vest si sud-vest. Are o populatie de 461.500 locuitori, in mare parte azeri si o suprafata de 5,502.75 km2. Fiind parte integranta a Azerbaidjanului, tara curtata de UE si alte state din Europa, printre care si R. Moldova, pentru resursele sale energetice, evolutiile din zona nu pot trece neobservate. Care e trecutul regiunii si ce-i poate rezerva viitorul, aflati din articolul ce urmeaza.
Pozitionarea Republicii Autonome Nahicevan in cadrul Azerbaidjanului. Sursa: Wikipedia
Unul din cele mai vechi orase
Denumirea regiunii vine de la capitala tarii, Nahichevan, fondata in jurul anului 1.500 i.Hr, fiind unul din cele mai vechi orase din zona.
In vremurile lui Alexandru cel Mare era numit Naxuana, iar in limba armeana este numit Naxcawan. De altfel, pentru armeni denumirea regiunii si a orasului e legata de povestea biblica „Arca lui Noe”, intrucat etimologic, in limba armeana se traduce ca „locul primilor descendenti”, adica unde au debarcat supravietuitorii marelui potop, dupa ce au ajuns pe muntele Ararat.
Ca si alte regiuni din zona Caucazului, a trecut prin stapanirea Persiei, Romei, Armeniei, Mongoliei si a Turciei, pana a ajunge sa fie parte a Rusiei, din 1828. Zona a fost in ultimele secole, una predominant azera. Astfel, unele surse mentioneaza faptul ca, spre anul 1914, populatia armeana scazuse cu 40%, in timp ce numarul azerilor din regiune crescuse cu 60%.
Haosul si Revolutia din 1917 nu a facut exceptie nici pentru regiunea Nahicevan, care a fost scena unor lupte si epurari sangeroase intre armeni si azeri, care-i disputau apartenenta. In 1918, regiunea a fost ocupata de trupele otomane care s-au dedat masacrelor, in jur de 10.000 de armeni cazand victime acestor actiuni. Otomanii s-au retras ulterior, in zona venind trupele britanice.
Sovietizarea
La venirea sovieticilor in zona, Republicile democratice ale Armeniei si Azerbaidjanului continuau sa se lupte pentru dominatie in regiune. In iulie 1920, Armata Rosie a invadat zona si a ocupat-o. A fost declarata Republica Autonoma Sovietica Socialista Nahicevan, care la randul ei, stabilea „legaturi stranse” cu RSS Azera.
In incercarea de a obtine sprijin politic, liderii bolsevici ai Armeniei au promis o integrare a regiunilor Nahicevan, Karabahului de Munte si Zangezur in cadrul RSS Armene, fiind la un moment dat sprijiniti de Lenin si liderii bolsevici de la Baku.
Cu toate acestea, sovieticii au organizat un referendum in 1921, in care 90% din populatia Nahicevanului a votat pentru ramanerea in componenta RSS Azere. Rezultatul a fost confirmat prin tratatul din 16 martie 1921 dintre Turcia si Rusia Sovietica. Incepand cu 1924, a devenit o republica autonoma in cadrul RSS Azere, in componenta URSS.
In perioada sovietica, populatia azera a regiunii a continuat sa creasca constant, in timp ce minoritatea armeana a scazut de la 15% in 1926 la 1,4% in 1979.
La 20 ianuarie 1990, Sovietul Suprem al RASS Nahicevan a votat declaratia de separare fata de URSS si integrare in componenta Azerbaidjanului. Acelasi Soviet Suprem il va alege pe Ilham Aliyev, viitorul presedinte al Azerbaidjanului independent, in functia de lider la regiunii.
Astfel, destramarea colosului sovietic, a lasat regiunea parte a Azerbaidjanului independent, supusa mai multor blocade din partea Armeniei incepand cu anii 1980 si incetand la jumatate anilor 1990.
Importanta actuala
Revenind la prezent, reactivarea problemei exclavei Nahicevan a aparut din nou in spatiul public, desigur dupa ce Azerbaidjanul i-a invins pe luptatorii din regiunea separatista Nagorno-Karabah. Dar mai ales, in urma vizitei Presedintelui turc Recep Tayyip Erdogan in regiune. Acesta, la invitatia presedintelui Azerbaijanului a facut o declaratie in care a subliniat importanta unui coridor care sa invecineze Turcia si Azerbaijan sugerand ca, fara sprijinul Armeniei, acesta ar putea traversa Iranul. Desigur ca aceasta miscare a starnit discutii despre implicatiile geopolitice si tensiunile din regiunea Caucazului de Sud.
Totusi, acest mic teritoriu are, intr-adevar o mica granita cu Turcia. Prin urmare, daca Azerbaidjanul reuseste sa reduca diviziunea dintre partea continentala si acest teritoriu deconectat, ar stabili o legatura directa pentru ca Turcia sa aiba acces la Marea Caspica in est. In acelasi timp, Azerbaidjanul ar obtine o legatura directa cu Turcia, ceea ce i-ar permite accesul la Marea Neagra, Marea Mediterana si Europa.
Presedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, si-a exprimat, de asemenea, interesul pentru crearea unui coridor terestru prin Armenia, care sa lege tara sa de Turcia. Aceasta ambitie este inradacinata in peisajul geopolitic istoric al regiunii, deoarece regiunea Nakhchivan este in prezent separata de partea continentala a Azerbaidjanului.
Desigur ca Armenia si-a exprimat ingrijorarea cu privire la aceste evolutii, temandu-se ca un astfel de coridor ar putea duce la noi pierderi teritoriale. Armenia a acuzat, de asemenea, Azerbaidjanul ca submineaza procesul de pace si ca nu implementeaza pe deplin acordurile legate de regiune. Doar in ultimele zile, peste 100 mii de armeni au parasit Nagorno-Karabah, recent cucerit de Azerbaijan, noteaza The Guardian.
Crearea coridorului Zangezur
Coridorul Zangezur este o ruta terestra si feroviara propusa, care ar stabili legaturi directe intre Republica Autonoma Nakhchivan din Azerbaidjan si alte regiuni azere. Acest coridor este considerat un proiect de infrastructura esential care ar putea consolida legaturile dintre Turcia si Azerbaidjan.
De altfel, presedintele turc, Erdogan ca de fiecare data doreste ca Turcia sa domine regiunea Marii Negre si Caspice si si-ar dori cu ardoare tranformarea rutelor de transport Zangezur si Lachin (care fac legatura intre Karabah si Armenia) in „coridoare ale pacii”, dar o pace avantajoasa in primul rand Ankarei din punct de vedere geopolitic si economic.
Posibilitatea ca coridorul Zangezur sa treaca prin Iran au ridicat semne de intrebare. Mai mult decat atat, Turcia a amenintat Armenia ca daca aceasta nu coopereaza cu proiectul, ar putea duce la posibilitatea ca traseul coridorului sa treaca prin Iran. Erdogan si-a exprimat optimismul cu privire la dorinta Iranului de a participa la aceasta initiativa, deoarece ar putea oferi un pasaj din Turcia si Nahicevan catre Azerbaidjan, o noua configuratie teritoriala si mai iesita din comun, dupa cum noteaza agentia nationala de stiri Anadolu.
„Initial, regiunea Zangezur a facut parte din Azerbaidjan, desi sovieticii au cedat-o Armeniei in anii 1920, lasand Azerbaidjanul fara o ruta terestra directa catre exclava sa din Nakhchivan”, scriu jurnalistii turci.
Sursa mai noteaza ca coridorul ar fi aproape sau adiacent frontierei Armeniei cu Iranul, ceea ce ar face ca Teheranul sa fie ingrijorat de faptul ca proiectul ar putea taia granita cu Erevan. Anterior, Erdogan a declarat ca deschiderea coridorului este o „chestiune strategica” pentru Turkiye si este „foarte importanta” pentru legaturile dintre Ankara si Baku.
„Cu alte cuvinte, Azerbaidjanul a devenit un actor serios pe o piata de transport foarte extinsa. Bineinteles, realizarea coridorului Zangezur este o necesitate istorica. De aceea am spus ca se va realiza indiferent daca Armenia doreste sau nu. Desi in Armenia il percep ca pe o alta amenintare, nu am avut o astfel de idee. Este pur si simplu inevitabil. Se va intampla mai devreme sau mai tarziu. Bineinteles, ne dorim sa se materializeze curand”, afirma liderul azer in 2021.
De asemenea, semnarea construirii gazoductului Igdir-Nakhchivan va crea conditiile pentru aprovizionarea cu gaze naturale a exclavei azere pe o alta ruta – din Turcia, care va suplimenta (sau va inlocui) livrarile de gaze in cadrul schimbului cu Iranul.
Interesele marilor puteri
Uniunea Europeana a depus eforturi pentru a-si diversifica sursele de energie si pentru a-si reduce dependenta de Rusia in ceea ce priveste gazele naturale. Azerbaidjanul, in special prin intermediul coridorului sudic de gaze, a devenit un partener strategic in acest efort. In ceea ce priveste SUA, SUA au prima oportunitate de la caderea Uniunii Sovietice de a castiga o pozitie semnificativa in Caucazul de Sud, prin rescrierea arhitecturii de securitate a regiunii. Totusi implicarea Rusiei in acest puzzle complex de dinamica regionala adauga un alt nivel de complexitate situatiei.
Rusia, in calitate de actor regional important, a monitorizat indeaproape situatia. Moscova a criticat modul in care Armenia a gestionat conflictul din Nagorno-Karabah si l-a acuzat pe premierul armean Nikol Pasinian ca urmareste o agenda pro-occidentala.
Propunerea pentru coridorul Zangezur si potentiala implicare a Iranului evidentiaza dinamica in evolutie din regiunea Caucazului de Sud, dar si faptul ca totusi Rusia nu este deloc atenta in regiune, unde Armenia, odata una dintre tarile cele mai aliniate politicii ruse este lasata de izbeliste din cauza razboiului din Ucraina. Declaratiile presedintelui Erdogan semnaleaza angajamentul Turciei de a consolida legaturile cu Azerbaidjanul si de a gasi rute alternative in cazul in care Armenia nu coopereaza, fara a exclude insa posibilitatea unor noi rapturi teritoriale, dupa cum se afirma in unele cercuri armene”.
Pe masura ce tensiunile persista, actori regionali precum Rusia ar putea juca un rol esential in influentarea rezultatului acestor manevre geopolitice, ceea ce face ca situatia din Caucazul de Sud sa fie una care trebuie urmarita indeaproape in lunile urmatoare.
Subiectul crearii coridorului Zanzegur, precum si cresterea interesului Turciei in Caucaz, priveste si R. Moldova, or aceste schimbari geopolitice sunt, de fapt interconectate atat cu problema Moldovei care are o regiune separatista ca Transnistria, finantata de Rusia, dar mai ales in scopul asigurarii diversificarii surselor energetice, care sunt livrate de o tara, cu un regim la fel de autoritar ca cel din Rusia. Or guvernarea pro-europeana de la Chisinau pentru ca „s-a fript” de mai multe ori cu impredictibilitatea livrarii de gaz rusesc din partea agresorului in razboiul din Ucraina, din 2021 incearca se se orienteze acum din punct de vedere energetic exact spre Azerbaijan, a carui pozitie pe plan international, se intareste de pe urma acestor acorduri, ceea ce creste dinamica din regiune, intr-un mod nu tocmai pozitiv pentru tari precum Armenia.
Acest editorial a fost scris de catre Laurentiu Plesca si Cristian Bolotnicov si a aparut prima data pe site-ul publicatiei din Republica Moldova – Agora.md
