„Dar ce e de fapt in aer?”. Poluarea din Bucuresti, o tanara s-a luptat ani in sir sa afle cauzele. Iata ce a constatat

news

Poluarea uriasa din Bucuresti este un subiect tot mai dezbatut, pe masura de apar tot mai multe date si informatii privind gradul ridicat de toxicitate a aerului. Andrada Sas, o tanara din Bucuresti, a fost preocupata de aceasta tema timp cativa ani si a descoperit lucruri scandaloase.

„Dar ce e de fapt in aer? Nu stim. Statul roman nu are cu ce sa masoare, nu are bani, nu are resurse umane, nu are creier si nici inima. Statul roman e o carcasa goala din care banii curg in sacii celor care o manevreaza si care merge mai mult din inertie. La momentul de agitatie maxima civica (2016), s-au descoperit depasiri enorme la H2S, fara a se putea demonstra insa de unde vine (!!). Noi banuim insa ca-n aer sunt mult mai multe rahaturi pe care nu le monitorizeaza nimeni si de care habar nu avem”, scrie Andrada Sas pe Facebook.

Iata postarea integrala, cu informatii consistente despre posibile cauze ale poluarii din Bucuresti:

In momentul acesta nu mai locuiesc in Romania. Este o situatie temporara, asadar cel mai probabil voi fi inapoi in no time, respirand acelasi aer infect ca voi. Ma bucur insa sa vad ca subiectul despre care eu imi bat gura de fix 5 ani ajunge in sfarsit si-n gura altora si nu mai este “problema mea, ai rezolvat ceva?” (sunt de obicei intrebata). Desigur, nu am ce sa rezolv EU, nu am vreun incinerator de deseuri periculoase in curte.

Pentru ca vad insa cat de mare e confuzia si ca sa nu mai scriu de fiecare data comentarii interminabile, scriu aici tot ce stiu. Aceste informatii provin din cercetarile personale, din cercetarile altora (exista un grup pe care lumea se agita de 6-7 ani in legatura cu asta), din raspunsurile la sesizari, dar mai ales din interactiunea directa atat cu reprezentati Iridex si Stericycle, dar si institutii ale statului (Garda, APM, DSP, Minister Mediu, Primarii si politii – sector, Bucuresti, Chitila, Chiajna) in dezbateri si audiente. O simfonie intreaga de burti in uniforme si neputinta cat cuprinde.

Situatia cu industria de gunoi din N-V capitalei este urmatoarea:

IRIDEX este un depozit de deseuri (in engleza ii zice landfill, puteti da o cautare pe google sa vedeti ce parere are lumea moderna despre asta), langa centura Bucurestiului, undeva intre Chitila si Chiajna. Imaginati-va un deal, un deal adevarat, de gunoi. Aici este tot ce am aruncat noi – Bucurestiul si imprejurimile, dar si Valcea si altii ocazional din 1999 si pana azi (in fine, parte din asta, alte parti au mers la Glina si la Vidra). Ca sa nu va mai imaginati, faceti o calatorie cu masina pe centura Bucurestiului si priviti pe stanga (cum mergeti din Chitila spre Bucuresti) sau pe dreapta din sens invers – veti observa ca Bucurestiul are o noua forma de relief, un deal. Nu il puteti rata, are si un stol imens de pasari care da roata continuu deasupra. Bun.

IRIDEX nu arde nimic, in afara de gaz (la propriu). Iridex este considerat (!!) depozit conform, ecologic (deci nu va mai bucurati cand cititi ca se zice ceva de depozitele neconforme). Iridex este un depozit cu 6 celule, infiintat in anul 1999, avand drept beneficiar Primaria Municipiului Bucuresti. Terenul apartine in principal sectorului 1 Bucuresti (dar sunt si ceva concesiuni Chiajna + terenuri private acolo, desi asta da, e ilegal). Posibil sa spun prostii pe alocuri, bear with me si retineti esentialul. 4 dintre aceste celule sunt deja inchise, 2 inca opereaza si acolo inca merge absolut tot ce aruncati voi (o parte totusi cred ca inca mai ajunge la Vidra – aia e alta oroare, alta poveste). Unul dintre obiectivele din 1999 ale acestui depozit, a fost igienizarea/ecologizarea groapei Giulesti. Chestie care nu s-a intamplat niciodata, ba mai mult, catre aceasta groapa ilegala arata cu degetul Iridex de fiecare data cand i se cere sa indice vinovatul. Acolo se duc inca, ilegal, resturi de constructii si cate si mai cate, se fac focuri, exista bancuri de namol, e un paradis. Cu toate astea, nu din acel paradis provine poluarea masiva pe care o simtim din ce in ce mai mult. Iar tupeul iridex de a arata catre ei, desi era in sarcina lor sa ecologizeze este absolut uluitor. Iridex avea obligatia si de a planta padure de jur imprejur, care sa functioneze ca un filtru natural. Ghiciti, exista vreun copac pe acolo? In fine, acest depozit a crescut si a crescut cu fiecare autorizatie de mediu si noua celula deschisa in vreme ce Bucurestiul nu avea nici cea mai mica intentie sa promoveze politici de gestiune moderna a deseurilor, de reciclare, de refolosire etc. Sub umbrela “fiecare sa faca in dreptul lui”, dar fara niciun pic de sustinere din partea autoritatilor Romania a batut pasul pe loc zeci de ani, imbogatind proprietarii de depozite de gunoi si vrajind cetatenii convinsi ca recicleaza eficient, deci pot dormi linistiti, ei fac ce sta in puterea lor. Banuiala este ca Iridex a depasit de mult capacitatea maxima pentru care ar fi autorizat, dar cum dovedesti asta? Sunt procese pe rol, se discuta despre asta…

Sa revenim la dealul nostru. Gunoiul odata depozitat si tasat, se descompune si produce GAZ. Asa face el, in mod obisnuit. Nu doar vara, nu doar ziua, el produce continuu gaz. Acest “zacamant” trebuie gestionat, altfel face BUM. (dupa inchidere, gazul mai trebuie gestionat inca vreo minim 10 ani – pentru ca statul roman e de kkt, asta se va face tot pe banii nostri, si nu ai operatorului, asa cum ar fi normal). Iridex foloseste acea parte din gaz care contine suficient metan la producerea de energie electrica pentru uz propriu (la un moment-dat lua si premiu de la statul roman sub forma de certificate verzi pentru asta). Adica sunt efectiv puturi sapate in acest deal care capteaza acest gaz care pe de o parte este folosit la productia de energie, pe de alta ESTE ARS la temperaturi foarte inalte care nu ar trebui sa permita producerea de mirosuri si alte neplaceri. Ce altceva mai e in gazul ala din plin? H2S. Hidrogen sulfurat sau acid sulfhidric. Care pute. Si care e probabil una dintre sursele de duhoare. Cum ajunge el la noi in case fara sa fie eliminat de instalatia de desulfurare a instalatiei de prelucrare sau fara sa fie ars? Pai fie prin evadare accidentala, fie prin eliberare intentionata – nu stim sigur si statul roman de 5 ani de zile nu e in stare sa zica. Cum dracu’ sa zica, cand la conducerea institutiilor abilitate are numa speciali? da, H2S-ul are si efecte asupra sanatatii, nu e doar imputit. Majoritatea efectelor se simt in sistemul respirator (boli, alergii) – exista chiar si materiale care leaga locuitul la mai putin de 5 km de un asemenea depozit de o incidenta mai mare a cancerului pulmonar. E un gaz mai greu decat aerul (adica sta jos), de aceea se acumuleaza, de aceea se transporta ca nor de colo colo, de aceea nu mai iese din casa odata ce intra.

Bun, asta e Iridex, afacerea romaneasca, parte dintr-o mare increngatura cu relatii si apropiati in stil romanesc, exact cum v-ati inchipui-o. Gasiti materiale cate doriti daca sunteti dispusi sa aflati cine se joaca cu sanatatea si banii vostri.

2. STERICYCLE – varul din America. Undeva prin intervalul asta, de cand s-a deschis depozitul IRIDEX si pana azi, domnii de la Stericycle au ciocanit la usa si au intrat in afaceri cu dumnealor. Au achizitionat un incinerator tot de la IRIDEX (nu stiu la ce utilizat anterior) si au inchiriat spatiu (sub/concesionat? you get the point) undeva in coltul dealului monstruos de gunoi. Aici, pe o suprafata mult mai mica, incomparabila practic, se ARDE (legal! – cel putin conform masuratorilor si documentelor proprii) tot ce inseamna deseu periculos din Bucuresti.
-Resturi anatomo patologice din spitale.
-Medicamente expirate.
-Cadavre de animale.
-Orice substanta periculoasa care conform legii trebuie neutralizata prin incinerare.
-Alte delicatese

Va imaginati, avand in vedere CE se arde acolo, teoretic tehnologia e state of the art si filtrele sunt ceva ce n-a vazut Tokio. In realitate domnii au fost sanctionati de nenumarate ori pentru depozitare, pentru transport (din nou, puteti sa cautati, sunt anchete Kanal D legate de asta si inca nu stiu cate alte informatii), iar undeva in 2016 a existat o suspiciune de fals in masurarea emisiilor si o plangere penala din partea inspectorilor garzii de mediu – plangere care a disparut apoi in neant, habar nu avem ce s-a ales de ea (ca de multe altele). Va rog, luati aminte, discutam despre compusi cu mult, dar mult mai periculosi decat H2S. Aceasta informatie ne-a parvenit DIRECT de la Comisarul General al Garzii de Mediu de la momentul respectiv, in cadrul unei audiente (om care initial ne-a sedus si apoi a devenit ministru de turism in guvernul Dancila, ceva splendid).

In State, Stericycle a creat multe scandaluri pentru punerea in pericol de vieti omenesti. Unul dintre ele este legat de Erin Brokovich (care duamna asta chiar exista, nu e doar in film).

In Romania, Stericycle are cam monopol pe tot ce inseamna deseu periculos. Adica a venit si a cumparat TOT, nu s-a jucat. Are incineratoare prin toata tara.

Daca vi-l puteti imagina pe IRIDEX ca pe securistul batran cu limba de lemn comunista care face si-n 2020 bani la greu din prostia si naivitatea romanilor, imaginati-vi-l acum pe STERICYCLE ca pe lobbyistul american, uns cu absolut toate alifiile, mieros si alunecos, cu discurs de tribuna, cu demonstratii care isca aplauze. Ca sa va intregiti imaginea, imaginati-va ca la una dintre intalnirile cu publicul (pentru eliberarea unei noi autorizatii de mediu), Stericycle a venit cu sticlute cu… miros! Cu sticlute continand TOATE tipurile de gaz eliberate prin arderile lor – ca sa ne convinga ca nu arderile lor put si ca ei sunt curati ca lacrima. Yes, they did that. Am avut un moment de paroxism atunci si chiar i-am spus omului ca-l admir pentru discurs si retorica. Si ca e foarte periculos pentru ca un om obisnuit (sa-i zicem…victima?) nu are niciun fel de sansa in fata lui, intr-o discutie. Mai mult de atat, imaginati-va ca dumnealui poza in victima (pozitie luata de altfel si de Iridex) – sunt hartuiti fara temei de institutiile Statului Roman.

Am intrebat omul de la Stericycle (care de altfel era ca la el acasa la ANPM – institutia statului roman care vegheaza la tot ce inseamna eliberare de autorizatie de mediu pentru asemenea dezastre si care are de 15 ani acelasi director executiv) de ce nu se muta. Sa muti un deal de gunoi e cam imposibil, dar sa muti un incinerator chiar nu e greu. Si mi-a spus simplu si direct – cucoana, noi aici avem o afacere. Noi depozitam steril la iridex, noi utilizam instalatiile lor de ape reziduale. Noi nu ne permitem sa ne mutam la dracu-n praznic si sa caram totul cu camioane de colo colo. Adica, atata vreme cat depozitul e acolo, vom fi si noi. Punct.

Dar ce e de fapt in aer? Nu stim. Statul roman nu are cu ce sa masoare, nu are bani, nu are resurse umane, nu are creier si nici inima. Statul roman e o carcasa goala din care banii curg in sacii celor care o manevreaza si care merge mai mult din inertie. La momentul de agitatie maxima civica (2016), s-au descoperit depasiri enorme la H2S, fara a se putea demonstra insa de unde vine (!!). Noi banuim insa ca-n aer sunt mult mai multe rahaturi pe care nu le monitorizeaza nimeni si de care habar nu avem.

Bun, dar totusi poate europenilor le pasa de noi? Europa nu functioneaza asa. Ne tot aolim ca suntem colonie, ca avem stapani. Nu bre, nu avem stapani. Trebuie sa ne rezolvam singuri problemele. Europa a auzit cate ceva (am scris si eu niste misive in dulcele stil propriu), au fost niste interpelari prin Parlament, la care romanasii nostri din comisie au raspuns incompetent si cu prostii, ca am vazut inregistrarea. Habar nu aveau ce se petrece, ce e ce si ce nu e ce, pe scurt au raspuns Parlamentului ca se stie de problema, ca nu e asa stufoasa cum pare si ca e work in progress. Nu, nu stiau nimic despre problema, se vedea din raspuns. Romanasi bine intentionati, culmea. Deci nu mai asteptati sa vina Europa sa ne salveze, ca Europa are si alte treburi.

Duhoarea care pleaca de 5-6 ani in valuri spre diverse directii poposeste vara mai ales in Chiajna, iarna mai ales in Chitila/Bucurestii Noi. Cand pare ca nu pute, este pentru ca se duce spre Dragomiresti sau spre zone nelocuite. In functie de generozitatea factorilor de mediu, mirosul se poate simti pe toata Calea Grivitei uneori, alteori pe la Pipera… pe la Baneasa, prin Giulesti, prin Militari, ajunge chiar si la Cotroceni, Charles de Gaulle sau Victoriei iarna. Da, iarna poluarea sta mai aproape de pamant, in ciuda credintei populare ca vara “pute gunoiul”. Nu are nicio legatura, nu pute a gunoi si de aceea voi, cand ati deschis geamul la voi acasa si ati simtit un miros neplacut, chimic, nu v-ati imaginat niciodata, nici macar pentru o secunda, ca vine de la un depozit de gunoi sau de la un incinerator aflat la 5-7 kilometri in linie dreapta. Eu sunt deja hipersensibila, sar de cur in sus cand simt adierea si ma uit la ceilalti din jur. Nimeni nu are nicio reactie. Fiecare isi vede de drum fara sa se intrebe ce respira, de ce… Pe “raza” de actiune a duhorii isi au afacere nenumarate corporatii. Mercedes e peste drum. Nenumarate benzinarii, magazine de mobila, hipermarketuri. Nimeni nu misca un deget pentru angajatii care respira aerul ala – asta si pentru ca probabil angajatilor nu le pasa. Asa e el, aerul. N-are nimic. Au probleme mai grave de atat (cred ei). Uneori aerul din Carrefour Colosseum si Leroy Merlin e umplut de duhoare pana iti da stare de voma. Cu toate astea, oamenii isi continua cumparaturile, platesc linistiti la case, isi vad de ale lor. E ceva absolut de neimaginat, nivelul de letargie. Acum se face acolo si un mall (si chiar langa, Atria, acest nou paradis de apartamente, aflat fix pe cel mai nenorocit culoar de miros). In mall va fi si un WorldClass. Oamenii o sa vina sa faca sport in putoarea aia. Ca in afara de cazul in care au niste ultra purificatoare imense, nu vad cum se vor izola.

Sunt mai bine de 3 ani cand nu m-am mai implicat DELOC in aceste chestiuni. Sunt alti oameni care n-au renuntat la lupta, incearca sa faca proteste, dau in judecata autoritati, se lupta cu morile de vant, o mana de oameni pe care nu-i baga nimeni in seama pentru ca “au o problema” care nu e a tuturor. Unii au intrat in politica, in USR, sunt acum in parlament, in comisia de mediu si se straduiesc sa ajute. Nici macar de vecini nu suntem bagati in seama.

Cat despre experienta mea cu vecinii mei, cu care impart aer poluat de fiecare data cand se hotaraste vantul ca vrea sa aduca oroarea inspre noi – va povestesc pe scurt ca sunt ocupati, au servicii, au copii de luat si de dus. Au idei, dar sa le puna altii in practica. Sunt dispusi sa semneze, uneori fac sesizari (pana cand afla si ei ca le fac degeaba).
Ma cearta ca scot ochii, pentru ca nu asa convingi oamenii sa faca ceva (ceea ce e corect).

Din cand in cand cate unul se revolta si mai vine pe ici colo, dupa care zice – bai nene, dar stai asa, eu de ce sa fiu mai fraier?

Cum am facut si eu, de altfel.

Mai mult despre:


Comentarii: