De ce a ajuns Dancila premier. Tatal ei a facut inchisoare pentru gainarii, a scapat prin amnistie
Tatal premierului Viorica Dancila s-a numarat printre infractorii de drept comun, condamnati si amnistiati prin decret, in epoca tarzie a lui Nicolae Ceausescu, informeaza recorder.ro. Un decret din 1986, asimilabil ordonantei de urgenta pe care Liviu Dragnea o asteapta acum de la premierul sau marioneta.
Tatal Vioricai Dancila, Filimon Nica (78 de ani), barbatul ajuns, astazi, sa traiasca la o margine mizerabila a Ploiestiului, a ispasit, in trecut, o condamnare la inchisoare pentru comiterea unor infractiuni de drept comun.
Condamnare de care insa a scapat foarte repede, dupa doar o jumatate de an, datorita unui decret de amnistie si gratiere dat de Ceausescu.
In momentul in care a fost arestat, Filimon Nica avea 45 de ani si era cadru activ in Armata Romana. Lucra la intendenta, la o unitate de radiolocatie din comuna Berceni, de langa Ploiesti.
Avea gradul de plutonier major si figura ca „responsabil” la un serviciu care se numea „gospodarie agrozootehnica”.
In 1985, Parchetul l-a prins falsificand niste acte de gestiune prin care incerca sa acopere o mica paguba care ii era imputabila: contravaloarea a 2,5 tone de nutreturi, 5.400 de lei, in banii de atunci – echivalentul a doua sau trei salarii.
Totul pornise de la un drum de rutina pe care plutonierul Nica il facuse, alaturi de un soldat, la o ferma din comuna Ciorani, Prahova, ca sa aprovizioneze unitatea de radiolocatie la care lucrau cu hrana pentru animale.
Cei doi umplusera o remorca de tractor cu nutreturi si se despartisera, fara sa se mai intoarca impreuna la Berceni. Plutonierul dorise sa mai ramana la Ciorani, desi nu avea acest drept, si il pusese pe soldat sa faca de unul singur cale intoarsa. Soldatul, beat, pierduse o jumatate din incarcatura remorcii pana la destinatie.
Doua saptamani mai tarziu, tatal Vioricai Dancila facuse un alt drum la ferma de furaje din Ciorani si, dupa ce statuse la bautura cu gestionarul de acolo, incarcase in remorca o cantitate mai mare decat cea trecuta in scripte, pentru a compensa minusul de la transportul de dinainte.
Mai apoi, se pusese pe strecurat falsuri in actele gospodariei agrozootehnice de care era responsabil, ca sa ascunda acest artificiu.
Procesul penal al lui Filimon Nica a inceput pe 18 noiembrie 1985 si s-a incheiat pe 12 decembrie, acelasi an. In timpul audierilor, plutonierul a recunoscut toate faptele de care era acuzat.
A fost gasit vinovat de uz de fals, instigare la fals intelectual, inselaciune in dauna avutului statului si neglijenta in serviciu. Detentia lui, ispasita intr-o puscarie din Bucuresti, a durat tot atat cat a tinut si procesul: 25 de zile.
In cele din urma, a primit o sentinta de trei ani de inchisoare cu suspendare si a fost eliberat odata cu pronuntarea condamnarii.
Dosarul a fost judecat la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti. Recorder a gasit sentinta in arhivele acestei curti judecatoresti si a obtinut o copie a ei.
Sentinta poarta numarul 757/1985. Dosarul de instanta in care a fost judecata cauza, numarul 682/1985, nu mai exista. A fost dat la macerat in 1995, dupa ce isi depasise termenul legal de conservare.
Pe langa pedeapsa de trei ani cu suspendare, dictata impotriva lui Filimon Nica, hotararea de condamnare mai continea si alte mentiuni: il obliga pe tatal Vioricai Dancila sa acopere din economiile proprii paguba de 5.400 de lei si il trimitea sa lucreze la o unitate de productie.
Detasarea in campul muncii fusese, de altfel, principalul scop al lasarii lui in libertate. Un decret din 1977 stipula ca infractorii neviolenti, condamnati la cel mult cinci ani de detentie, isi vor executa pedeapsa prin munca, astfel incat sa contribuie la implinirea planurilor economiei socialiste.
Munca aceasta era denumita „munca corectionala” in lege si consta, printre altele, in faptul ca statul isi oprea o cota parte – intre 20% si 50% – din salariul pe care il primea condamnatul.
Desi, formal, era liber, cel trimis la munca corectionala avea o libertate, in final, ingradita: nu putea sa paraseasca localitatea in care lucra decat cu aprobarea militiei.
Cititorul care a semnalat Recorder acest episod din viata tatalui Vioricai Dancila spune ca plutonierul a ajuns, in cele din urma, sa isi faca stagiul de munca corectionala la niste sere legumicole din localitatea Barcanesti, aflata in imediata vecinatate a Ploiestiului.
Cel care a judecat dosarul lui Filimon Nica si a dictat impotriva acestuia o pedeapsa de trei ani de inchisoare cu suspendare a fost Doru-Viorel Ursu, ministru de Interne al Romaniei in perioada iunie 1990 – septembrie 1992.
In 1985, Ursu era magistrat la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti si avea gradul de „capitan de justitie”. Ursu a refuzat orice conversatie cu Recorder, spunand ca s-a retras din viata publica si ca nu da consultatii prin telefon.
In momentul in care tatal ei a fost incarcerat pentru 25 de zile intr-un penitenciar din Bucuresti, Viorica Dancila avea 22 de ani si era studenta in anul al doilea la Institutul de Petrol si Gaze din Ploiesti. Se pregatea sa implineasca 23 de ani.
Un cititor Recorder, care sustine ca i-a cunoscut pe parintii Vioricai Dancila in anii aceia, afirma ca despartirea celor doi s-a produs imediat dupa ce plutonierul a revenit de la inchisoare.
Filimon Nica i-ar fi lasat sotiei, Marieta, un mic apartament de la marginea de vest a Ploiestiului, in care locuisera cu totii pana atunci, si s-a dus sa traiasca pe unde a putut, supravietuind din expediente.
Dupa 1990, fostul plutonier major s-a refugiat intr-o periferie decazuta a Ploiestiului: un cartier populat in majoritate cu etnici romi, format din case improvizate, ai caror pereti si acoperisuri stau sa cada.
Recorder a mers in cartierul de la periferia Ploiestiului unde tatal Vioricai Dancila a trait dupa despartirea de sotie. Nu am reusit sa-l gasim, iar vecinii sai ne-au spus ca Filimon Nica sta, in cea mai mare parte a timpului, la Predeal, unde are grija de vila fiicei sale.
In ceea ce o priveste pe Viorica Dancila, acesta nu a bagat in seama sms-urile si mesajele de WhatsApp, pe care i le-am trimis in ultimele saptamani.
In mesajele respective, am intrebat-o daca are vreun comentariu de facut pe marginea informatiei ca tatal ei a fost condamnat pentru frauda in comunism si iertat printr-unul dintre decretele pe care Nicolae Ceausescu le emitea, frecvent, in favoarea infractorilor.
In anii 1980, au fost sase astfel de decrete. In toata epoca Ceausescu, 17.
