De ce este bine să îi lași pe cei mici să mănânce cu propriile mâini

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Autohrănirea nu trebuie însă privită ca o regulă obligatorie și nici ca o metodă care exclude folosirea linguriței. Recomandările medicale internaționale pun accentul pe diversificarea alimentației în funcție de nivelul de dezvoltare al copilului, pe varietatea alimentelor, pe siguranță și pe respectarea semnalelor de foame și sațietate. Alimentele complementare sunt introduse, în general, în jurul vârstei de șase luni, atunci când copilul este pregătit din punct de vedere al dezvoltării.

Pentru un copil mic, atingerea mâncării face parte din procesul de învățare. Fructele moi, legumele bine gătite și alte alimente adaptate vârstei îi permit să descopere temperaturi, consistențe, forme și gusturi diferite.

SURSE PSD nu vrea să facă parte din Guvernul Luca Niculescu. Reacția dură a lui Grindeanu

Fox News o angajează pe fosta purtătoare de cuvânt al lui Donald Trump pe poziția de comentator

Atunci când apucă bucățele de mâncare, copilul își exersează musculatura fină a mâinii și coordonarea dintre ochi și mână. Folosirea degetelor pentru ridicarea alimentelor contribuie la dezvoltarea abilităților motorii fine. Pe măsură ce crește, copilul poate trece treptat la folosirea linguriței, furculiței și cănii.

Această libertate nu înseamnă că adultul trebuie să se retragă de la masă. Copilul are nevoie permanent de supraveghere și de alimente pregătite în forme și consistențe potrivite capacității sale de a mesteca și de a înghiți.

Autohrănirea poate ajuta copilul să își respecte pofta

Unul dintre principiile importante ale alimentației copiilor mici este hrănirea responsivă. Adultul oferă mâncare adecvată și nutritivă, iar copilul este încurajat să răspundă propriilor semnale de foame și sațietate.

Atunci când i se permite să participe activ la masă, copilul poate controla într-o anumită măsură ritmul în care mănâncă și cantitatea pe care o acceptă. Părintele rămâne prezent, îl încurajează și îl ajută atunci când este nevoie, fără să transforme masa într-o negociere sau într-o obligație de a termina tot ce se află în farfurie.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca persoanele care îngrijesc copilul să observe semnalele acestuia și să îl încurajeze să mănânce fără să îl forțeze. Alimentația devine astfel nu doar o modalitate de a asigura necesarul de energie și nutrienți, ci și o experiență importantă de învățare.

Texturile diferite pregătesc copilul pentru mesele familiei

Primele luni de diversificare reprezintă o perioadă în care copilul descoperă treptat o gamă tot mai largă de gusturi și consistențe. Mâncarea poate trece de la preparate moi și pasate la texturi mai consistente, tocate sau oferite sub forme pe care copilul le poate apuca în siguranță.

Organizația Mondială a Sănătății arată că textura și varietatea alimentelor trebuie crescute progresiv, în funcție de vârstă și de capacitățile copilului. Până în jurul vârstei de opt luni, majoritatea copiilor pot consuma și anumite alimente pe care le pot ține singuri în mână.

Expunerea la texturi diferite contribuie la exersarea mestecării și la familiarizarea copilului cu o alimentație variată. Încurajarea copilului să atingă și să ridice alimentele cu degetele poate contribui atât la dezvoltarea motorie, cât și la acomodarea cu proprietățile diferite ale hranei.

Mesele devin astfel ocazii prin care copilul descoperă că alimentele nu au toate aceeași consistență. Unele sunt moi, altele sunt mai ferme, iar această diversitate îl ajută să se familiarizeze treptat cu mâncarea consumată de restul familiei.

Siguranța contează mai mult decât metoda aleasă

Faptul că un copil mănâncă singur nu înseamnă că poate primi orice aliment în orice formă. Prevenirea înecului cu alimente trebuie să rămână una dintre principalele preocupări ale adulților în timpul meselor.

Copilul trebuie să stea așezat și stabil, iar un adult trebuie să îl supravegheze permanent. Alimentele tari, rotunde, lipicioase sau greu de mestecat pot reprezenta un pericol. Strugurii întregi, nucile întregi, bucățile tari de morcov crud, floricelele de porumb și bucățile mari sau dure de carne se numără printre alimentele care trebuie evitate sau adaptate corespunzător.

Prepararea corectă a alimentelor este esențială. Fructele și legumele tari pot fi gătite până când devin suficient de moi, iar mâncarea trebuie adaptată dimensiunii, formei și nivelului de dezvoltare al copilului.

Masa trebuie să se desfășoare într-un mediu liniștit, fără grabă și cu supraveghere constantă. Copilul nu ar trebui să mănânce în timp ce merge, aleargă, se joacă sau stă întins. Modul în care este oferit alimentul poate fi la fel de important pentru siguranță precum tipul de mâncare ales.

Nu există o singură metodă potrivită pentru toți copiii

Ideea de a lăsa copilul să mănânce cu propriile mâini este uneori asociată exclusiv cu diversificarea condusă de copil. În practică, familiile nu trebuie să aleagă rigid între autohrănire și folosirea linguriței.

Un copil poate primi la aceeași masă alimente moi pe care să le apuce singur și preparate oferite cu lingurița. Unele familii preferă autohrănirea în cea mai mare parte a timpului, în timp ce altele folosesc o combinație între cele două variante. Elementul esențial rămâne oferirea unei alimentații variate, nutritive și adaptate dezvoltării copilului.

De aceea, afirmația potrivit căreia hrănirea cu propriile mâini ar fi cea mai bună metodă pentru orice copil trebuie privită cu prudență. Este mai corect să spunem că autohrănirea reprezintă o etapă valoroasă a dezvoltării și poate fi încurajată atunci când copilul este pregătit, alimentele sunt adaptate vârstei, iar masa se desfășoară în condiții de siguranță.

Pentru părinți, obiectivul nu ar trebui să fie respectarea rigidă a unei metode, ci construirea unei relații sănătoase cu mâncarea. Un copil care are posibilitatea să atingă, să guste, să refuze și să încerce din nou alimentele în propriul ritm poate transforma fiecare masă într-o experiență prin care își dezvoltă autonomia, abilitățile motorii și familiaritatea cu o alimentație diversificată.