Nevoie urgenta de o noua DNA. Fost consilier prezidential, despre adevaratul „stat subteran”: „Mici dumnezei care gestioneaza retele trans-institutionale”

analize

Pornind de la cazul abuzului la care a fost supusa Oana Moraru, fondatoarea scolii private Helikon, fostul consilier prezidential Sebastian Lazaroiu prezinta modul de functionare al adevaratului „stat paralel”, retelele de functionari corupti care blocheaza dezvoltarea Romaniei.

„Patania Oanei Moraru cu ARACIP e doar varful unui fenomen mult mai adanc pe care unii probabil ar fi tentati sa-l numeasca statul paralel, dar eu nu-l numesc asa, eu ii zic ‘statul parazit’.

Pentru cine stie un pic cum functioneaza administratia si increngaturile ei nebanuite, e destul de clar ca cineva de la o scoala privata s-a folosit de ‘sculele’ din ARACIP ca sa impiedice aparitia unui concurent.

In realitatea asta birocratica, hai sa-i zicem oculta, functioneaza tot felul de capete de retele din care fac parte functionari publici, politicieni de rang mai mic sau mai mare, din toate partidele, intermediari si capuse din sectorul privat care vand si cumpara favoruri, uneori magistrati, alteori oameni din serviciile secrete, tot felul de masoni caraghiosi etc.

Retelele astea, fragmentare totusi, dar bine infipte, sunt invaluite prin tot felul de bunavointe si milostenii catre oengeuri care le apara interesele la nevoie (vezi cazul Cumpanasu) si care le asigura o interfata de onorabilitate.

Sefii lor la vedere, formal conducatori de institutii, sunt si ei niste paravane, cum e Iosifescu, la ARACIP. Te uiti pe CV-ul lor, nu suna nimic rau. Sunt absolventi de facultati, au si doctorate, vorbesc de binele public, defileaza prin conferinte, afiseaza cele mai frumoase intentii, dar nu sunt decat niste ‘iscalitori’ iresponsabili. In general, absenti, deconectati de la colcaiala de sub ei.

Acolo mai exista insa o persoana-cheie, liderul de facto, aranjorul (cum e Mihaila la ARACIP), dumnezeu, cum vreti sa-i ziceti. El taie si spanzura, el imparte si desparte, face si desface. Sunt mai tari decat ministrul, decat prim-ministrul, decat orice politician. Stau bine ascunsi, sobolaneste, numele lor rareori il veti vedea la gazeta, se pitesc dupa marioneta pusa formal acolo. Servesc puternicii zilei, nu se pun rau cu ei, asta e si motivul pentru care sunt eterni, sunt piesa de rezistenta a retelei. Se dau indaratul legii la anaghie, dar o abuzeaza cu sadism cand nimeni nu-i vede; daca nu esti prieten cu ei sau cu prietenii lor, esti nimeni. Uneori s-ar putea sa scapi cu o spaga, dar daca esti cu gura mare, au ei grija de tine.

Pe vremea cand DNA functiona la capacitate maxima, toata viermuiala asta tacuse paralizata. Era ceva nou, un monstru necunoscut, infricosator. Cu serviciile si justitia stiau ei s-o dreaga in vremurile bune. Devenisera de-ai casei. Dar cu noul jucator, nu stiau de unde sa-l apuce.

S-au ingrozit vazandu-si patronii in catuse sau confrati din mica lor retea dand cu subsemnatul, unii, si mai grav, transformati in martori protejati, adica ‘gatisti’, mai pe intelesul publicului. A fost perioada cea mai neagra pentru micii dumnezei din statul parazit. Nu vorbit la telefon, nu aranjamente la cafea, nu favoruri, nu bete in roate. Teribil.

Atunci au intrat in greva functionareasca nedeclarata. Au zis ca ei nu mai semneaza, ca ‘nu se stie’, dar nu era decat o presiune subtila asupra patronilor politici, sa faca naibii ceva si sa-i scape de Kovesi si de legile tampite care ii impiedica sa masluiasca si sa abuzeze. Asta ca sa stiti ca Dragnea, Tariceanu si ceilalti care s-au luptat prin Parlament si prin ordonante de urgenta sa demoleze justitia, nu au fost niciodata singuri. In spate era o armata de iosifesti si mihaili imbufnati si revendicativi.

Adevaratii beneficiari ai statului prabusit de PSD, ALDE si complicii sunt ei, chiar ei, acesti mici dumnezei care gestioneaza retele trans-institutionale. Ei au inviat, sunt iar la putere, puterea adevarata. Ei sunt cei care blocheaza constructiile in infrastructura, banii europeni, sufoca initiativa privata, se uita indiferenti cum se scufunda sistemul de educatie, sistemul medical, rad in nas cetateanului, sfideaza politicianul slab si lacom, lucreaza doar pentru interesele lor si ale retelei.

De astia e greu sa scapi. Adica poti sa scapi numai daca reinfiintezi un DNA, o agentie noua, pe care sa nu stie de unde s-o apuce, care sa-i inspaimante, sa-i faca sa inghete. Pe urma ai nevoie totusi de politicieni puternici si curajosi care sa-i extraga din sistem si sa-i trimita la pensie sau, oricum, departe de birourile in care construiesc zilnic baraje in calea dezvoltarii”, a scris Lazaroiu pe Facebook.

Oana Moraru, profesoara de limba romana si consultant educational, fondatoarea scolii private Helikon si creatoarea platformei Vocea Parintilor denunta un „vadit abuz in serviciu”, facut de „oameni neschimbati din functie de mai bine de 16 ani, oameni care isi permit interpretare discretionara a unor documente, oameni care te tin pe la usi, iti rad in fata, oameni pe care daca i-ai trimite doua luni in mediul privat, ar muri de foame si de frica”.

Iata experienta povestita de Oana Moraru intr-o postare pe Facebook:

„Sunt victima unui vadit abuz in serviciu. Asa cum stiti, vreau sa deschid o Scoala Helikon in Bucuresti. Au fost 500 de cereri pe locuri putine. Am facut toate eforturile sa gasim o cladire buna.

Am depus, conform procedurii ARACIP (agentia din subordonarea Ministerului Educatiei), documentatia necesara autorizarii scolilor private. Printre documente, se afla, obligatoriu, punctul de vedere ISU referitor la siguranta cladirii la incendiu.

Nu ma asteptam la mare prietenie din partea ARACIP, dar nici la bataie de joc, pe fata, fara nicio jena institutionala. Ce au facut ei? Au chestionat de 4 ori documentul ISU depus de noi si de 4 ori au primit confirmarea ca este bun. (prin doua adrese venite la ei si prin alte doua, la mine) . Ultima adresa de la IGSU, re-re-re si ultra- reconsolidata, este de astazi, catre mine.

Frecusul adreselor a durat, in ping-pong de la institutie la alta, 8 saptamani si mai bine, timp in care le-am cerut respectuos sa vina in teren sa isi faca evaluarea finala la fata locului, conform contractului si taxei mele catre ei de aprox. 8 000 lei.

Nu au venit. Astazi ei invoca expirarea timpului pentru evaluare si spun ca nu am cum deschide scoala – dupa ce toti copiii si profesorii sunt pe pozitie. De ce nu vin? Fiindca a expirat timpul acela de care au tot tras ei prin adrese, ca sa amane autorizarea.

Ce or sa spuna ei daca ii intrebati? Ce au invatat pe de rost deja si secretarele lor care repeta asta de cateva zile parintilor suparati care se duc acolo: „noi tinem la siguranta copiilor si suntem aici ca sa ne asiguram ca cladirea este ok la incendiu”. Ce spune ISU sau IGSU nu se pune, deci, cu gura secretarelor.

Asta nu e un caz personal. Asta e motivul pentru care mii de romani capabili pleaca din tara. Nu intotdeauna din lipsa banilor, ci din pricina permanentei harturi functionaresti.

Sunt oameni in ARACIP si nu numai – neschimbati din functie de mai bine de 16 ani, oameni care isi permit interpretare discretionara a unor documente, oameni care te tin pe la usi, iti rad in fata, oameni pe care daca i-ai trimite doua luni in mediul privat, ar muri de foame si de frica.

Ultimii doi intalniti de mine, in aceasta categorie, sunt Serban Iosifescu si Constanta Mihaila”.

Mai mult despre: ,


Comentarii: