În cazul copiilor, dovezile susțin în primul rând valoarea unei alimentații echilibrate care include surse de Omega-3, în timp ce beneficiile suplimentării depind de dietă, vârstă, starea nutrițională și contextul medical.
Cele mai cunoscute forme sunt acidul alfa-linolenic, numit ALA, acidul eicosapentaenoic, cunoscut ca EPA, și acidul docosahexaenoic, sau DHA. ALA este un acid gras esențial, ceea ce înseamnă că organismul trebuie să îl primească din alimentație. Conversia ALA în EPA și DHA este limitată, astfel că peștele și fructele de mare rămân surse alimentare importante de EPA și DHA. DHA se găsește în concentrații ridicate în creier și retină și intră în structura membranelor celulare.
În copilărie, când sistemul nervos continuă să se maturizeze, prezența acestor lipide în dietă este relevantă pentru funcționarea normală a organismului. Asta nu înseamnă însă că un copil care primește mai mult Omega-3 va deveni automat mai atent sau va învăța mai repede. Studiile clinice trebuie să demonstreze separat dacă suplimentarea peste aportul obișnuit produce un beneficiu măsurabil.
DHA este o componentă importantă a membranelor neuronale, motiv pentru care a fost intens studiat în legătură cu memoria, învățarea și dezvoltarea cognitivă. Cercetările confirmă relevanța sa biologică, însă rezultatele studiilor cu suplimente la copiii sănătoși nu sunt uniforme. O meta-analiză a studiilor randomizate nu a identificat îmbunătățiri generale ale performanței cognitive la populațiile sănătoase sau la copiii cu tulburări de neurodezvoltare, deși a observat un posibil beneficiu asupra memoriei pe termen scurt la persoanele cu un nivel inițial scăzut de Omega-3.
Alte evaluări ale literaturii au ajuns la concluzii mai nuanțate și au sugerat că doza, durata administrării și nivelul de Omega-3 din organism înainte de intervenție ar putea influența rezultatele. Tocmai această variație explică de ce afirmațiile potrivit cărora uleiul de pește crește inteligența copilului sunt prea categorice. Un nutrient necesar funcționării normale a creierului nu este automat un stimulent cognitiv atunci când este administrat suplimentar.
Omega-3 a fost studiat și la copiii cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate. Aici, literatura științifică este mixtă. O analiză Cochrane publicată în 2023 a găsit dovezi de certitudine ridicată că acizii grași polinesaturați nu au produs o ameliorare semnificativă a scorurilor totale de ADHD evaluate de părinți în comparație cu placebo. O altă meta-analiză din 2023 a raportat că efectul general asupra simptomelor principale nu a fost semnificativ statistic, deși unele analize de subgrup au sugerat posibile beneficii după intervenții mai lungi.
Date mai recente continuă să indice cel mult efecte mici și dependente de context. O meta-analiză publicată în 2026 a găsit o ameliorare modestă, aflată la limita semnificației statistice, iar autorii au subliniat că suplimentarea nu ar trebui considerată tratament de sine stătător. O altă analiză din același an a sugerat că răspunsul ar putea fi mai bun la copiii cu niveluri inițiale scăzute de Omega-3, însă concluzia este încă preliminară.
Pentru familii, mesajul practic este simplu. Omega-3 poate avea un loc într-un plan nutrițional sau terapeutic discutat cu medicul, dar nu înlocuiește evaluarea clinică și tratamentele cu eficacitate demonstrată pentru ADHD.
Pentru majoritatea copiilor, alimentația este punctul firesc de plecare. Peștii grași precum somonul, sardinele, heringul și macroul oferă EPA și DHA. Nucile, semințele de in și chia și anumite uleiuri vegetale furnizează în principal ALA. Organismul poate transforma o parte din ALA în EPA și DHA, dar conversia este redusă.
Alegerea peștelui trebuie să țină cont și de expunerea la mercur. Ghidul FDA și EPA pentru copii recomandă două porții pe săptămână din categoriile cu un conținut mai redus de mercur, cu porții adaptate vârstei și greutății. Printre variantele cu niveluri mai mici de mercur se regăsesc somonul, sardinele, păstrăvul și creveții. Recomandarea evidențiază un principiu important pentru părinți, și anume varietatea și alegerea unor specii cu un profil bun de siguranță.
Copiii care nu consumă pește pot obține ALA din surse vegetale, iar în anumite situații pot fi luate în calcul alimente fortificate sau suplimente cu DHA provenit din alge. Necesitatea unui supliment nu poate fi stabilită doar din faptul că un copil mănâncă puțin pește, deoarece trebuie analizată dieta în ansamblu.
Suplimentele cu ulei de pește sau cu DHA nu sunt obligatorii pentru fiecare copil. Pentru ALA există valori de aport adecvat stabilite în funcție de vârstă și sex, însă nu există o recomandare universală echivalentă pentru o doză zilnică de EPA și DHA destinată tuturor copiilor sănătoși. Din acest motiv, alegerea unui produs doar după numărul de miligrame de pe ambalaj poate fi înșelătoare.
Un supliment poate fi discutat cu pediatrul atunci când alimentația este foarte restrictivă, când există suspiciunea unui aport insuficient sau când copilul are o afecțiune pentru care medicul consideră că există un posibil beneficiu. Contează cantitatea reală de EPA și DHA, nu doar cantitatea totală de ulei de pește. Sunt importante și calitatea produsului, păstrarea corectă și evitarea administrării unor doze mari fără recomandare medicală.
Omega-3 nu este un ingredient miraculos, ci o familie de acizi grași cu funcții importante în organism. Pentru copii, cea mai solidă abordare rămâne o dietă variată, cu surse adecvate de grăsimi sănătoase și cu pește ales atent. Suplimentele pot avea un rol în anumite situații, dar beneficiul lor trebuie evaluat realist, fără promisiuni privind inteligența, rezultatele școlare sau controlul simptomelor unei tulburări de neurodezvoltare. Dovezile actuale susțin prudența și personalizarea, nu utilizarea automată.