De ce Lituania nu il iarta pe Gorbaciov: „Nu vom uita niciodata ca armata sa a ucis civili pentru a prelungi ocupatia regimului sau in tara noastra”

externe

Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice, a incetat din viata marti, la varsta de 91 de ani. In contrast cu omagiile pozitive din partea liderilor occidentali, opinia publica lituaniana se situeaza in mare parte in afara „gorbomaniei”, scrie publicatia lituaniana lrt.lt.

Ministrul de externe al tarii, Gabrielius Landsbergis, a sintetizat miercuri intr-un mesaj pe Twitter opinia sa despre mostenirea lasata de Gorbaciov. „Lituanienii nu il vor glorifica pe Gorbaciov. Nu vom uita niciodata simplul fapt ca armata sa a ucis civili pentru a prelungi ocupatia regimului sau in tara noastra. Soldatii sai au tras asupra protestatarilor nostri neinarmati si i-au strivit sub tancurile sale. Asa ne vom aminti de el”, a postat el.

Bunicul sau, Vytautas Landsbergis, care a fost liderul Lituaniei in timpul eforturilor tarii de a obtine independenta fata de Uniunea Sovietica a lui Gorbaciov, l-a numit „un prizonier”. „Un prizonier a decedat. Asta se poate spune despre Mihail Gorbaciov. Nu i s-a permis niciodata sa gandeasca pe cont propriu sau sa isi exprime gandurile”, a postat Landsbergis miercuri pe Facebook.

Ministrul Apararii, Arvydas Anusauskas, fost istoric care a cercetat rezistenta clandestina postbelica a Lituaniei la regimul sovietic, a mers chiar mai departe, numindu-l pe Gorbaciov „un criminal”.

Politicile lui Gorbaciov de Perestroika (reforma) si Glasnost (deschidere) au deschis calea miscarii de independenta a Lituaniei la sfarsitul anilor 1980. De fapt, numele miscarii -Lietuvos Persitvarkymo Sajudis (Miscarea lituaniana de reforma), sau pur si simplu Sajudis – facea o trimitere directa la politica semnata de Gorbaciov.

Cu toate acestea, atunci cand Consiliul Suprem lituanian – dominat de deputatii Sajudis alesi in urma unor scrutine libere si corecte datorita reformelor lui Gorbaciov – a declarat tara independenta de URSS in martie 1990, reactia liderului sovietic i-a dezamagit pe lituanieni.

Frustrant a fost si faptul ca liderii occidentali au fost reticenti in a acorda sprijin miscarilor de independenta din cadrul URSS, parand a fi de partea lui Gorbaciov mai degraba decat de partea lituanienilor.

„[Gorbaciov] a contribuit la reducerea tensiunilor internationale, la dezarmare, nu s-a opus caderii Zidului Berlinului, reunificarii Germaniei, dizolvarii Pactului de la Varsovia, eliberarii tarilor socialiste. Chiar inainte de asta, a retras trupele din Afganistan”, spune Ceslovas Jursenas, unul dintre deputatii care au semnat Actul de Independenta al Lituaniei.

Gorbaciov nu a recunoscut insa independenta Lituaniei si a facut presiuni asupra Consiliului Suprem pentru a retrage declaratia din 11 martie.

„Am declarat un moratoriu asupra consecintelor actului de la 11 martie, am facut unele concesii si ne-am pregatit pentru negocieri, dar aceste negocieri au fost foarte dificile. Si apoi a venit 13 ianuarie”, spune Jursenas.

Represiunea din 13 ianuarie 1991 a fost cea care a ruinat in mod decisiv reputatia lui Gorbaciov in Lituania. Trupele sovietice au incercat fara succes sa preia controlul asupra unor institutii-cheie din Vilnius, ucigand 14 persoane si ranind sute de oameni.

Nu este clar cine a dat ordinul ca tancurile sovietice sa paraseasca bazele lor, dar lituanienii il considera pe Gorbaciov responsabil.

„Gorbaciov a fost liderul Uniunii Sovietice. Indiferent daca puterea sa era reala sau nu, el era comandantul suprem al fortelor armate. El ar fi trebuit, in primul rand, sa impiedice ca acest lucru sa se intample, in al doilea rand, atunci cand s-a intamplat, ar fi trebuit sa il opreasca, iar in al treilea rand, si foarte important, odata ce sangele a fost varsat, ar fi trebuit sa isi ceara scuze”, spune Jursenas.

Cateva zeci de persoane aflate in spatele represiunii din 13 ianuarie au fost judecate si condamnate in urma cu cativa ani de un tribunal lituanian. Majoritatea acestora nu au fost extradati de Rusia si Belarus si, prin urmare, au fost judecati in absenta, cu putine sperante ca sentintele vor fi puse vreodata in aplicare. Procurorii au incercat sa-l cheme pe Gorbaciov ca martor in acest caz, dar fara succes.

Membrii familiilor unora dintre victimele masacrului de la 13 ianuarie au intentat, de asemenea, un proces civil impotriva liderului sovietic, dar, de asemenea, acesta va ramane in mare masura un gest simbolic.

„Cu siguranta a facut multe lucruri pentru lume si a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru asta, dar aici are o reputatie complet diferita din cauza a ceea ce s-a intamplat, a ceea ce am trecut noi. […] Aceasta este pata lui, vinovatia lui”, conchide Jursenas.

Mai mult despre:

Comentarii: