De ce ne este atat de greu sa rezistam dragalaseniei?

Saturat in roz si sclipici, filmul Barbie este plin de panglici , inimioare si buline: un univers de dragalasenie. Si totusi, cel putin potrivit internetului, cel mai adorabil lucru din film nu este eroina omonima, ci consortul ei, Ken. Poate ca Barbie a lui Margot Robbie este fermecatoare, dar Ken al lui Ryan Gosling este dragut – o realizare pentru un barbat-copil care intentioneaza sa impuna patriarhatul in Tara lui Barbie.

Oamenii de stiinta studiaza de zeci de ani natura dragalaseniei. In prezent, este larg acceptat faptul ca suntem programati sa aratam si sa ne comportam dragut cand suntem foarte tineri si sa raspundem noi insine la dragalasenie. Atunci cand copiii sunt draguti, femeile si barbatii deopotriva le acorda atentie si au grija de ei, ceea ce ii ajuta nu numai sa supravietuiasca, ci si sa invete cum sa comunice si sa coopereze, potrivit The Guardian.

De aceea, caracteristicile care fac ca ceva sa fie dragut tind spre ceea ce este asemanator cu un copil. Detectorul nostru de dragalasenie este, in general, declansat de un cap mare si rotund, cu ochi mari, obraji si membre dolofane, plus un mers stangaci si sovaitor. Scanarile cerebrale arata ca obiectele cu aceste calitati ne capteaza imediat atentia, chiar inainte de a ne gandi constient. Lucrurile dragute activeaza centrele de placere din creierul nostru si ne pregatesc sa actionam cu empatie si compasiune. Studiile au aratat ca este mai probabil ca oamenii sa completeze un sondaj, sa semneze o petitie sau sa se ofere sa-i ajute pe altii atunci cand cererea este insotita de un catelus sau chiar de o fotografie draguta.

Calitatile dragute sunt excelente pentru a declansa atat consumul, cat si grija, ceea ce explica de ce atat de multe produse de consum sunt concepute pentru a profita de reactiile noastre. Unele dintre acestea, cum ar fi cele din gama Hello Kitty, ating maximum de dragalasenie cu caracteristici minime. Desenat fara gura, personajul imita privirea goala a unui copil care inca nu a inteles lumea.

Alte aspecte ale culturii dragute sunt, in schimb, mult exagerate. In Barbie Land, culorile pastelate linistitoare sunt puternic saturate pentru a le face sa iasa in evidenta, iar formele rotunde si reconfortante abunda. Masinile sunt prea mici; periutele de dinti sunt prea mari. Vafele si mesele de conferinta au forma de inima, detalii care supraincarca publicul cu dragalasenie.

Ceea ce ne aduce inapoi la Ken al lui Gosling. Desi ii lipsesc trasaturile vizuale evidente pe care oamenii de stiinta le-au identificat ca fiind dragute, comportamentul sau este  de copil. Imbraca o haina de blana pufoasa intr-o incercare zadarnica de a exercita autoritate. Prin tot comportamentul sau de baiat rau, el emana bunavointa si vulnerabilitate. In plus, imaturitatea sa semnaleaza potentialul de schimbare. Pentru fanii sai, el este dragut datorita defectelor sale, nu in ciuda lor.

Intrebarea despre cum se poate declansa raspunsul de dragalasenie are implicatii dincolo de jucarii si filme. De exemplu, un chatbot cu inteligenta artificiala numit Pi este conceput pentru a proiecta o personalitate calda si pentru a arata curiozitate si entuziasm. Cu toate acestea, cu raspunsuri presarate cu emoticoane si expresii fade, Pi poate fi mai degraba perceput de unii ca fiind neplacut decat dragut. Este o linie fina, iar nivelul de toleranta al oamenilor variaza. „Esti prea dragut?” a fost  intrebat  Pi, doar pentru ca chatbotul sa multumeasca pentru compliment.

Desi gasirea unui echilibru este dificila, dezvoltatorii din domeniul inteligentei artificiale si al roboticii vor continua, fara indoiala, sa incerce. Suntem mai predispusi sa ingaduim entitatile dragute si sa le iertam greselile „copilaresti”. Asadar, nu fiti surprinsi daca noile personaje robotice sau artificiale se vor folosi de dragalasenie pentru a ne solicita afectiunea.

Exista un nou punct de vedere cu privire la motivul pentru care ne este atat de greu sa rezistam dragalaseniei, care ar putea ajuta la explicarea unei parti din atractia lui Ken. Multi oameni de stiinta sustin teoria conform careia, in zorii evolutiei umane, este posibil ca femelele sa fi preferat barbati mai blanzi si mai amabili, care sa ajute la ingrijirea copiilor. Cu alte cuvinte, Homo sapiens a aparut pentru ca femeile preferau barbatii care prezentau acest tip de dragalasenie adulta.