De ce poți avea deficit de vitamina D chiar și în zilele însorite

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Vitamina D ajută organismul să absoarbă calciul și fosforul și contribuie la mineralizarea normală a oaselor. Când razele ultraviolete de tip B ajung direct la piele, ele declanșează sinteza vitaminei D. Acesta este doar începutul unui proces în care intervin ficatul și rinichii. Din acest motiv, o după-amiază însorită nu poate fi privită ca o garanție biologică.

Detaliul decisiv este expunerea directă a pielii la radiația ultravioletă de tip B. Dacă stăm într-o cameră luminoasă, într-o mașină sau lângă o fereastră, ne putem simți în plin soare, dar sticla blochează în mare măsură radiația necesară sintezei cutanate. Lumina și căldura percepute nu înseamnă automat producție de vitamina D.

Dragoș Pîslaru demască ipocrizia fostului ministru PSD al Muncii, Florin Manole: „În loc să muncească la grila de salarizare din România, el contribuia generos la salariile din Mykonos”

Procuror CSM, reacție în scandalul avionului privat către Mykonos: ”Cum se face că eu nu am asemenea prieteni? Mai pot fi considerați imparțiali magistrații care împart jeturi cu politicieni?”

Contează și câtă piele rămâne descoperită. Hainele lungi, umbra, pălăria și obiceiul de a petrece cea mai mare parte a zilei în interior reduc expunerea efectivă. Crema cu factor de protecție este concepută să limiteze radiația ultravioletă, dar utilizarea ei în viața reală diferă mult de la o persoană la alta. Ea nu trebuie abandonată de teama deficitului, deoarece protecția pielii rămâne esențială pentru reducerea riscului de arsuri și cancer cutanat.

Ora, anotimpul, latitudinea, altitudinea, norii și poluarea modifică intensitatea radiației ultraviolete. Chiar și vara, ieșirile foarte devreme sau târziu, traseele parcurse aproape exclusiv la umbră și expunerea unei suprafețe mici de piele pot limita sinteza. Tocmai de aceea nu există o durată universală de expunere care să fie sigură și suficientă pentru toată lumea.

Pielea fiecăruia răspunde diferit

Melanina, pigmentul care dă culoare pielii, absoarbe o parte din radiația ultravioletă. Persoanele cu pielea mai închisă pot produce mai puțină vitamina D în aceleași condiții de expunere decât persoanele cu pielea mai deschisă. Acest fapt nu permite însă stabilirea unui diagnostic după culoarea pielii și nici nu justifică expunerea prelungită fără protecție.

Vârsta are, la rândul ei, un rol important. Pe măsură ce îmbătrânim, capacitatea pielii de a sintetiza vitamina D scade. Persoanele vârstnice petrec adesea și mai puțin timp afară, ceea ce poate amplifica problema. La polul opus, sugarii nu trebuie expuși intenționat la soare pentru a obține vitamina D, iar prevenția în cazul lor se stabilește împreună cu medicul pediatru.

Și obezitatea este asociată frecvent cu valori sanguine mai mici. Pielea poate produce vitamina D, dar distribuția ei în organism este diferită, iar o cantitate mai mare poate fi reținută în țesutul adipos. Necesarul individual nu trebuie totuși dedus doar din greutate și nici corectat prin doze alese fără recomandare medicală.

Unele boli și medicamente schimbă nivelul din sânge

Vitamina D este liposolubilă, astfel că absorbția ei depinde de capacitatea intestinului de a absorbi grăsimile. Boala celiacă, boala Crohn, fibroza chistică și alte afecțiuni care produc malabsorbție pot favoriza deficitul. Același risc poate apărea după anumite intervenții bariatrice, când o parte a intestinului implicată în absorbție este ocolită.

Ficatul și rinichii transformă vitamina D în forme pe care organismul le poate utiliza. Unele boli hepatice sau renale pot perturba aceste etape, chiar dacă persoana se expune regulat la soare. În plus, anumite tratamente pot modifica absorbția ori metabolismul vitaminei D. Printre exemple se află orlistatul și corticosteroizii administrați pe termen lung. Evaluarea trebuie făcută în contextul întregii scheme de tratament, fără oprirea medicamentelor din proprie inițiativă.

Alimentația contează și ea. Puține produse conțin în mod natural cantități importante de vitamina D. Peștele gras se numără printre sursele cele mai bune, iar gălbenușul de ou oferă cantități mai mici. Produsele fortificate pot completa aportul acolo unde sunt disponibile. O dietă foarte restrictivă, combinată cu expunere redusă și cu o problemă de absorbție, poate menține deficitul inclusiv în lunile însorite.

Diagnosticul nu se pune după oboseală sau după numărul zilelor însorite

Deficitul de vitamina D poate să nu provoace simptome evidente. Când este important și persistă, pot apărea slăbiciune musculară, dureri osoase și osteomalacie la adulți, iar la copii poate contribui la rahitism. Oboseala, durerile difuze sau căderea părului sunt nespecifice și pot avea numeroase alte cauze, astfel că nu confirmă singure un deficit.

Analiza folosită pentru evaluarea rezervelor este concentrația serică a 25-hidroxivitaminei D, notată frecvent 25(OH)D. Forma activă, numită 1,25-dihidroxivitamina D, nu este testul obișnuit pentru depistarea deficitului, deoarece poate rămâne normală până în stadii avansate. Interpretarea rezultatului trebuie corelată cu simptomele, istoricul medical, alimentația, tratamentele și celelalte analize.

Ghidurile recente nu recomandă testarea de rutină a tuturor adulților sănătoși. Analiza devine mai relevantă când există semne sugestive, tulburări ale calciului, fragilitate osoasă, malabsorbție, boală renală sau hepatică, intervenție bariatrică ori alte indicații stabilite de medic. Pragurile folosite de laboratoare și societăți profesionale nu sunt perfect uniforme, motiv pentru care o valoare izolată nu ar trebui interpretată fără context clinic.

Soluția nu este expunerea excesivă și nici suplimentarea la întâmplare

Arsurile solare nu aduc un beneficiu suplimentar sănătății, iar radiația ultravioletă crește riscul de cancer de piele și de afectare oculară. Solarul artificial nu reprezintă o metodă sigură de corectare a deficitului. Protecția prin umbră, îmbrăcăminte adecvată, pălărie, ochelari și cremă cu factor de protecție rămâne importantă atunci când indicele ultraviolet este ridicat.

Prevenția realistă combină timpul petrecut în aer liber cu alimentația adecvată și, atunci când există indicație, cu suplimente administrate în doza potrivită. Nevoile diferă în funcție de vârstă, sarcină, boli, tratamente și rezultatele analizelor. Dozele mari luate fără supraveghere pot duce la exces de calciu în sânge, tulburări digestive, pietre la rinichi și afectare renală.

Așadar, putem avea deficit de vitamina D chiar și după o vară însorită. Întrebarea utilă nu este doar cât timp am stat afară, ci dacă pielea a primit radiația necesară, dacă organismul a putut absorbi și transforma vitamina și dacă există factori personali de risc. Când apar suspiciuni, evaluarea medicală oferă un răspuns mai sigur decât bronzul, presupunerile sau suplimentele luate după ureche.