De ce temperatura poate conta mai mult decât crezi pentru apa din PET

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Apa păstrată într-o sticlă din PET nu devine automat cancerigenă, iar cercetările disponibile nu demonstrează că simplul consum de apă îmbuteliată în acest tip de recipient provoacă apariția cancerului. Există însă motive reale pentru care sticlele de plastic trebuie depozitate corect. Temperaturile ridicate, expunerea prelungită la căldură și degradarea materialului pot favoriza trecerea în apă a unor cantități mai mari de substanțe provenite din ambalaj.

PET-ul, denumirea prescurtată a polietilen tereftalatului, este un material utilizat pe scară largă pentru fabricarea sticlelor destinate apei și altor băuturi. Recipientele sunt ușoare, rezistente și permit păstrarea lichidelor pentru perioade relativ lungi.

”Cutiile de pantofi”. Grindeanu, replică pentru Simion: ”Declarații tăiate cu carioca eu nu am văzut la procurori. E valabil doar în filmele cu spioni ruși”

Lulea anunță că Simion vrea să-l țină pe Georgescu în pușcărie: „Dacă cineva și-ar dori menținerea lui după gratii…”

În condițiile normale pentru care a fost proiectat ambalajul, simplul contact dintre apă și PET nu transformă apa într-un produs periculos pentru sănătate. Situația trebuie privită însă diferit atunci când recipientul este supus unor condiții extreme, în special temperaturilor foarte ridicate.

Studiile care au analizat migrarea substanțelor din PET arată că temperatura este unul dintre factorii care pot influența acest proces. Cu cât recipientul este expus mai mult timp la temperaturi ridicate, cu atât poate crește cantitatea anumitor compuși care ajung în apă. Acest lucru nu înseamnă că fiecare sticlă încălzită devine toxică și nici că o singură expunere produce cancer. Riscul depinde de substanță, concentrație, durata expunerii și cantitatea consumată.

Căldura poate favoriza migrarea unor substanțe

Una dintre substanțele studiate în legătură cu sticlele din PET este antimoniul. Compuși ai acestui element pot fi utilizați în procesul de fabricație a materialului, iar cantități foarte mici pot migra ulterior în lichid.

Cercetările efectuate asupra apei îmbuteliate au constatat că, în condiții obișnuite de păstrare, concentrațiile de antimoniu sunt în general reduse. Experimentele realizate la temperaturi ridicate au arătat însă că migrarea poate crește odată cu temperatura și cu durata depozitării. În unele teste de laborator, expunerea prelungită la aproximativ 50 de grade Celsius a produs creșteri semnificative ale concentrației de antimoniu din apă.

Au fost cercetați și alți compuși care pot apărea în apa păstrată în recipiente PET. Un studiu care a analizat sticle menținute la temperaturi de 40, 50 și 60 de grade Celsius a observat că temperaturile mai mari favorizau eliberarea unor substanțe precum acetaldehida, formaldehida și antimoniul. În același studiu, probele de apă nu au produs efecte genotoxice sau de perturbare hormonală în testele biologice efectuate la nivelurile relevante pentru expunerea consumatorilor.

Din acest motiv, afirmația potrivit căreia apa lăsată la căldură devine pur și simplu cancerigenă este prea categorică și nu este susținută de dovezile disponibile. Recomandarea prudentă rămâne totuși aceea de a evita depozitarea sticlelor în locuri foarte fierbinți.

Microplasticele ridică întrebări, dar nu există dovada că provoacă cancer

O altă preocupare tot mai frecventă este reprezentată de microplastice. Aceste particule de dimensiuni foarte mici au fost identificate atât în apa îmbuteliată, cât și în apa provenită din alte surse. Sticla și capacul pot contribui la prezența unor particule, dar microplasticele ajung în apă și din numeroase surse din mediul înconjurător.

Prezența unei substanțe sau a unei particule nu trebuie confundată însă cu demonstrarea unui efect cancerigen. Pentru stabilirea unui risc trebuie cunoscute cantitatea la care este expus organismul, modul în care particulele sunt absorbite, perioada expunerii și efectele biologice produse.

Organizația Mondială a Sănătății a arătat că există încă importante necunoscute privind efectele microplasticelor și nanoplasticelor asupra sănătății și că sunt necesare cercetări suplimentare. Datele disponibile nu permit concluzia că microplasticele din apa de băut provoacă apariția cancerului.

O analiză a priorităților Agenției Internaționale pentru Cercetarea Cancerului arată, de asemenea, că nu există în prezent dovezi privind apariția cancerului la oameni ca urmare a expunerii la microplastice și nanoplastice. Există rezultate experimentale care justifică continuarea cercetărilor, inclusiv asupra inflamației, stresului oxidativ și modificărilor celulare, dar acestea nu echivalează cu demonstrarea unui efect cancerigen la om.

Când ar trebui evitată o sticlă de apă

O sticlă de apă care a fost păstrată ore întregi într-o mașină foarte încinsă, lângă o sursă puternică de căldură sau în soare pentru perioade îndelungate nu reprezintă alegerea ideală pentru consum. Prudența este cu atât mai justificată dacă recipientul este deformat, deteriorat sau prezintă modificări evidente.

Nici congelarea accidentală și nici încălzirea scurtă nu trebuie prezentate automat drept situații care transformă apa într-un produs cancerigen. Problema apare mai ales în cazul utilizării recipientului în afara condițiilor normale de depozitare și al expunerii repetate sau prelungite la temperaturi foarte mari.

După deschiderea sticlei apare și o altă problemă care nu are legătură cu cancerul. Contactul repetat cu gura, mâinile și mediul poate introduce microorganisme în recipient. O sticlă refolosită de multe ori și igienizată necorespunzător poate deveni, din acest punct de vedere, mai problematică decât materialul plastic în sine.

De aceea, mirosul neobișnuit, gustul modificat, aspectul suspect al apei sau deteriorarea recipientului sunt motive suficiente pentru a nu mai consuma conținutul.

Ce pot face consumatorii pentru a reduce expunerea

Cea mai simplă regulă este păstrarea apei îmbuteliate într-un loc răcoros, uscat și ferit de lumina directă a soarelui. Sticlele nu ar trebui lăsate perioade lungi în autoturisme parcate la soare, pe pervazuri puternic încălzite sau în apropierea surselor de căldură.

Pentru consumul zilnic, persoanele care doresc să reducă utilizarea recipientelor de unică folosință pot folosi recipiente reutilizabile concepute special pentru băuturi și care pot fi spălate corespunzător. Indiferent de material, igiena recipientului rămâne importantă.

Este la fel de important ca informațiile medicale despre plastic să fie prezentate fără alarmism. Cercetarea privind microplasticele, nanoplasticele și migrarea substanțelor din ambalaje continuă, iar unele întrebări nu au încă un răspuns definitiv.

Ceea ce poate fi spus pe baza dovezilor actuale este că apa dintr-o sticlă PET nu devine automat cancerigenă. Temperaturile foarte ridicate și depozitarea îndelungată în condiții nepotrivite pot crește migrarea unor substanțe din ambalaj, motiv pentru care expunerea inutilă la căldură trebuie evitată. Între o precauție rezonabilă și afirmația că fiecare sticlă încălzită provoacă boală există însă o diferență majoră, iar medicina bazată pe dovezi cere ca această diferență să fie respectată.