De ce timpul se scurge pentru industria hidrogenului verde din Germania

Într-o fabrică ultramodernă de lângă Hamburg, una dintre cele mai avansate regiuni industriale ale Europei, viitorul energiei curate pare suspendat într-o tăcere neliniștitoare. Brațe robotice perfect calibrate așteaptă să asambleze electrolizoare, mașinării sofisticate care pot transforma apa în hidrogen verde, fără emisii de carbon. Totul este pregătit pentru producție la scară mare. Singurul element care lipsește este cererea.

Fabrica aparține Quest One, o companie germană aflată în avangarda tehnologiei hidrogenului verde. Roboții săi industriali sunt mai rapizi, mai preciși și mai eficienți decât muncitorii pe care i-au înlocuit. Capacitatea de producție este impresionantă. Dar liniile de asamblare funcționează mult sub potențial.

Această discrepanță dureroasă dintre potențial și realitate se reflectă direct în oameni. Deși unitatea din Hamburg ar putea susține aproape dublul personalului actual, la începutul acestui an compania a fost nevoită să concedieze aproximativ 20% din angajații săi din Germania. Nu pentru că tehnologia ar fi eșuat, ci pentru că piața nu a apărut.

Marinescu anunță că NU va demisiona nici dacă premierul Bolojan îi va cere sa plece: ”Nu, evident că nu”

Cum recunoști deficitul de vitamine fără teste scumpe

„Piața nu crește organic”, spune Nima Pegemanyfar, vicepreședinte executiv Quest One. „Cererea este problema. Nu oferta.”

Hidrogenul verde, soluție climatică sau promisiune prea scumpă?

În teorie, hidrogenul verde este una dintre cheile tranziției energetice. Produs prin electroliză, folosind electricitate din surse regenerabile, el poate alimenta industrii greu de decarbonizat, siderurgia, industria chimică, transportul maritim sau aviația. Spre deosebire de combustibilii fosili, nu emite dioxid de carbon.

În practică, însă, hidrogenul verde este încă prea scump. Costurile sale depășesc cu mult alternativele bazate pe gaze naturale, iar în lipsa unor mecanisme de sprijin sau a unei piețe mature, companiile industriale ezită să facă tranziția.

Astăzi, hidrogenul cu emisii scăzute, incluzând atât hidrogenul verde, cât și hidrogenul „albastru”, produs din gaze naturale cu captarea carbonului, reprezintă mai puțin de 1% din producția globală de hidrogen. Restul este obținut prin metode clasice, poluante, dar ieftine.

Industria știe care este soluția: producția la scară mare ar reduce costurile. Quest One estimează că hidrogenul verde ar putea ajunge la aproximativ 4 euro pe kilogram, aproape jumătate din prețul actual din Germania. Dar fără cerere, această scalare nu se întâmplă. Este un cerc vicios care riscă să sufoce întregul sector.

Confuzie strategică și promisiuni risipite

Problema nu este doar economică, ci și strategică. Există o ruptură clară între domeniile în care hidrogenul verde este cu adevărat indispensabil și aplicațiile care, deși atrag atenție mediatică, sunt profund ineficiente.

Profesorul Christian Stöcker, specialist în comunicare și politici energetice la Universitatea de Științe Aplicate din Hamburg, critică utilizarea hidrogenului în încălzirea clădirilor sau alimentarea autoturismelor. „Este una dintre cele mai ineficiente utilizări posibile ale hidrogenului”, afirmă el, subliniind că pompele de căldură și electrificarea directă sunt soluții mult mai eficiente energetic.

Mai mult, Stöcker avertizează asupra intereselor din spatele acestui discurs. Legăturile dintre industria hidrogenului, companiile de combustibili fosili și producătorii auto ridică semne de întrebare. Criticii susțin că hidrogenul este folosit, în unele cazuri, pentru a justifica menținerea infrastructurii existente, conducte, rețele, motoare, în locul unei tranziții reale.

Umbra incertitudinii corporative

Nici stabilitatea companiilor nu este garantată. Quest One face parte dintr-o structură corporativă complexă, aflată sub umbrela Volkswagen Group. Potrivit informațiilor apărute în presă, gigantul auto analizează vânzarea Everllence, compania care deține Quest One.

Volkswagen evită să confirme sau să infirme aceste informații, limitându-se la un mesaj scurt: „Analizăm opțiuni strategice.” Pentru o industrie aflată deja într-un echilibru fragil, această incertitudine trimite un semnal îngrijorător.

Infrastructură fără clienți

Germania a început deja să construiască infrastructura necesară pentru economia hidrogenului. Conducte dedicate sunt planificate în nordul țării, pornind din Portul Hamburg și ramificându-se spre producători și potențiali consumatori industriali. Sunt dezvoltate și caverne de sare pentru stocarea subterană a hidrogenului, la peste 1.000 de metri adâncime.

Companiile implicate în aceste proiecte susțin că transformarea surplusului de energie regenerabilă în hidrogen și stocarea lui pentru lunile de iarnă reprezintă una dintre puținele soluții viabile pentru stabilitatea energetică pe termen lung.

Problema este timpul. Costurile sunt enorme, iar primele operațiuni comerciale nu sunt așteptate înainte de anii 2030. Fără o piață clară, riscul este ca această infrastructură să rămână subutilizată.

Hidrogen global, dileme globale

Pentru a compensa producția internă limitată, Germania și Uniunea Europeană privesc spre importuri din regiuni îndepărtate, precum Chile, Namibia, Arabia Saudită sau India. Hidrogenul ar urma să fie transformat în amoniac, transportat pe mare și reconvertit la destinație, un proces cu pierderi semnificative de eficiență.

Apar și îngrijorări legate de impactul asupra mediului și comunităților locale din țările furnizoare. Există riscul ca Europa să își „exporte” tranziția energetică, adâncind inegalitățile globale în accesul la energie.

Presiunea Chinei și realitatea pieței

Între timp, China avansează rapid. Companiile chineze controlează aproape 60% din capacitatea mondială de producție a electrolizoarelor, beneficiind de costuri mai mici, sprijin de stat și o piață internă vastă. Germania, cândva lider industrial incontestabil, riscă să rămână în urmă.

Datele recente sunt dure. În ultimele 18 luni, 52 de proiecte de hidrogen cu emisii reduse au fost anulate la nivel global. În mai 2025, Statkraft a decis să oprească dezvoltarea de noi proiecte de hidrogen verde, invocând incertitudinea pieței și lipsa predictibilității.

Între realism și speranță

Totuși, nu toți actorii văd un colaps iminent. Ivana Jemelkova, CEO al Hydrogen Council, admite că așteptările de acum cinci ani au fost nerealist de ridicate. „Nu mai este doar un hype”, spune ea. „Dar nici un scenariu sumbru. Chiar dacă unii copaci cad, pădurea continuă să crească.”

Pentru Germania, însă, fereastra de oportunitate se îngustează. Companiile sunt pregătite. Tehnologia există. Infrastructura este în construcție. Ceea ce lipsește este decizia politică fermă și o piață care să transforme promisiunea în realitate.

În cursa globală pentru energia viitorului, timpul nu așteaptă. Iar pentru industria hidrogenului verde din Germania, ceasul ticăie din ce în ce mai tare.