De ce tresărim în somn exact când avem senzația că ne prăbușim

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Uneori, senzația este atât de realistă încât te trezești speriat și cu inima bătând mai repede.

Ce se întâmplă în corp în momentul în care adormim

Fenomenul este foarte răspândit și, în majoritatea situațiilor, nu indică o problemă medicală. Aceste mișcări involuntare sunt cunoscute drept tresăriri hipnice sau mioclonii de adormire și apar în perioada de tranziție dintre starea de veghe și somn.

Deși pot fi surprinzătoare, ele reprezintă de cele mai multe ori un fenomen fiziologic benign, legat de modul în care creierul și musculatura trec de la activitatea din timpul zilei la starea de repaus.

Fără închisoare pentru cei prinși cu droguri pentru consum propriu. Proiect controversat depus la Senat

Motivarea Curții de Apel, de ce a fost arestat Călin Georgescu: instanța vede probe pentru schema de escrocare a lui Leu și un risc real de fugă

Adormirea nu este un proces instantaneu. Creierul trece treptat prin mai multe modificări ale activității electrice, în timp ce ritmul cardiac încetinește, respirația devine mai regulată, iar musculatura începe să se relaxeze.

În această perioadă de tranziție pot apărea contracții musculare rapide și involuntare. Ele pot afecta un singur braț sau un picior, dar uneori implică aproape întregul corp.

Tresărirea poate fi suficient de puternică pentru a întrerupe pentru câteva secunde procesul de adormire. Persoana se poate trezi brusc, fără să înțeleagă imediat ce s-a întâmplat.

Din punct de vedere neurologic, fenomenul face parte din categoria miocloniilor, termen folosit pentru mișcările musculare bruște, scurte și involuntare. Mioclonia poate apărea în numeroase situații, însă cea asociată adormirii este, în general, fiziologică și nu reprezintă o boală.

De unde vine senzația că ne prăbușim

Una dintre cele mai interesante caracteristici ale tresăririlor din timpul adormirii este senzația de cădere. Unele persoane au impresia că alunecă de pe o treaptă, că se împiedică sau că se prăbușesc în gol.

Nu există o singură explicație demonstrată pentru acest fenomen. Una dintre ipoteze este că relaxarea rapidă a musculaturii poate fi interpretată pentru o clipă de creier ca o pierdere a stabilității corpului. Sistemul nervos ar putea răspunde printr-o contracție musculară reflexă.

În același timp, imaginile mentale specifice începutului somnului se pot combina cu senzațiile venite din corp. Astfel poate apărea impresia foarte convingătoare a unei căderi, chiar dacă persoana se află perfect nemișcată în pat.

Aceste experiențe se produc la granița dintre starea de veghe și somn, când percepția mediului exterior începe să se reducă, iar creierul intră treptat într-un alt tip de activitate.

Stresul, cafeaua și lipsa somnului pot favoriza tresăririle

Tresăririle hipnice pot apărea fără un motiv evident, însă anumite obiceiuri și situații par să le facă mai frecvente.

Privarea de somn este unul dintre factorii importanți. Atunci când organismul este foarte obosit, tranziția către somn poate deveni mai instabilă. Un program neregulat și nopțile repetate cu prea puține ore de odihnă pot contribui, de asemenea, la apariția episoadelor.

Stresul și anxietatea pot menține sistemul nervos într-o stare crescută de alertă chiar și atunci când persoana încearcă să adoarmă. Din acest motiv, unele persoane observă mai multe tresăriri în perioadele tensionate.

Cofeina poate avea un efect asemănător, mai ales atunci când este consumată în cantități mari sau în a doua parte a zilei. Cafeaua, băuturile energizante, unele tipuri de ceai și alte produse care conțin cofeină pot întârzia instalarea somnului și pot menține creierul într-o stare de activare.

Și exercițiile fizice foarte intense efectuate aproape de ora de culcare pot influența temporar nivelul de activare al organismului, deși mișcarea practicată în mod regulat rămâne benefică pentru sănătatea generală și pentru calitatea somnului.

Când tresăririle sunt normale și când merită investigate

Un episod ocazional apărut exact în momentul adormirii este, de regulă, lipsit de semnificație patologică. Numeroase persoane îl experimentează fără să aibă o afecțiune neurologică sau o tulburare de somn.

Situația merită însă discutată cu un medic atunci când mișcările devin foarte frecvente, apar repetat pe parcursul nopții, împiedică adormirea sau duc la treziri numeroase.

Evaluarea medicală poate fi indicată și dacă mișcările apar frecvent în timpul zilei, sunt însoțite de pierderea stării de conștiență, confuzie, slăbiciune musculară, amorțeli sau alte simptome neurologice.

De asemenea, mișcările nocturne persistente pot avea și alte cauze decât tresăririle hipnice obișnuite. Unele tulburări de somn, anumite medicamente și unele afecțiuni neurologice pot produce mișcări involuntare, motiv pentru care contextul în care apar simptomele este important.

Medicul poate stabili dacă este vorba despre un fenomen normal al adormirii sau dacă sunt necesare investigații suplimentare.

Ce putem face pentru un somn mai liniștit

În cazul tresăririlor hipnice obișnuite nu este necesar, de regulă, un tratament specific. Reducerea factorilor care favorizează apariția lor poate fi suficientă.

Un program de somn cât mai constant ajută organismul să își păstreze ritmul natural. Orele de culcare foarte diferite de la o zi la alta și acumularea oboselii pot face tranziția către somn mai dificilă.

Limitarea cofeinei în a doua parte a zilei poate fi utilă pentru persoanele sensibile la efectele sale. Totodată, activitățile relaxante înainte de culcare, reducerea expunerii la stimuli intenși și evitarea muncii solicitante chiar înainte de somn pot facilita instalarea unei stări de repaus.

Tresărirea care ne face să avem pentru o clipă impresia că ne prăbușim poate părea dramatică, însă de cele mai multe ori este doar unul dintre micile fenomene produse de sistemul nervos în timp ce corpul trece de la veghe la somn.

Pentru majoritatea oamenilor, episodul durează doar câteva secunde și nu are consecințe. Atunci când devine repetitiv, sever sau este asociat cu alte simptome, evaluarea medicală este cea care poate diferenția o reacție fiziologică obișnuită de o problemă care necesită investigații.