De ce vorbim în somn și ce încearcă să facă creierul în timpul nopții

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Fenomenul poartă numele de somnilocvie, cunoscut mai simplu drept vorbitul în somn.

Creierul nu se oprește atunci când adormim

Din punct de vedere medical, vorbitul în somn este considerat o manifestare legată de somn și este inclus în categoria parasomniilor. În majoritatea situațiilor, nu indică existența unei boli și nu necesită tratament. Cercetările arată însă că fenomenul este mai complex decât simpla rostire întâmplătoare a unor cuvinte. Creierul continuă să fie activ în timpul somnului, iar anumite rețele implicate în limbaj pot deveni temporar suficient de active pentru ca persoana să vocalizeze fără să fie conștientă de acest lucru.

Somnul nu reprezintă o perioadă în care creierul intră într-o stare de repaus complet. Pe parcursul nopții, acesta trece prin mai multe stadii, inclusiv somnul non-REM și somnul REM, perioadă asociată frecvent cu visele intense.

PSD vrea să-l dea afară pe Dominic Fritz și de la șefia USR: ”Să îşi caute de lucru în mediul privat, unde lucrează din greu mulţi dintre votanţii pe care i-a înşelat”

Poliția îl caută pe șoferul acuzat de manifestări obscene la volan, în trafic, în Sectorul 2

Vorbitul în somn poate apărea în diferite stadii ale somnului. Din acest motiv, nu există o singură explicație care să descrie toate episoadele. Unele vocalizări sunt foarte scurte și se rezumă la sunete neclare. În alte cazuri, persoana poate pronunța cuvinte inteligibile sau chiar propoziții care par să facă parte dintr-o conversație.

Un studiu în care au fost analizate sute de episoade de vorbire nocturnă a arătat că limbajul produs în somn poate păstra elemente surprinzător de bine organizate. Cercetătorii au identificat structuri gramaticale, întrebări și chiar pauze asemănătoare celor din conversațiile obișnuite. Totuși, o mare parte dintre vocalizări au fost neinteligibile și au constat în mormăieli, șoapte, strigăte sau alte sunete.

Faptul că o persoană poate forma cuvinte în timp ce doarme arată că unele mecanisme ale limbajului pot funcționa fără ca starea de conștiență specifică perioadei de veghe să fie prezentă.

Stresul și lipsa somnului pot favoriza episoadele

Nu toate persoanele care vorbesc în somn o fac cu aceeași frecvență. Pentru unele, episoadele apar foarte rar, iar pentru altele se pot repeta în anumite perioade ale vieții.

Fragmentarea somnului pare să aibă un rol important. Atunci când somnul este întrerupt de activări scurte ale creierului, pot apărea mai ușor manifestări nocturne. Un studiu realizat pe adulți tineri care vorbeau în somn a găsit o asociere între vocalizările nocturne și un somn mai fragmentat. Cercetătorii au observat și o calitate a somnului raportată ca fiind mai slabă în grupul persoanelor cu somnilocvie.

Privarea de somn, programul neregulat, perioadele de stres și unele situații care perturbă odihna pot favoriza episoadele la persoanele predispuse. Febra poate fi, de asemenea, însoțită de un somn agitat și de vocalizări nocturne.

Alcoolul consumat înainte de culcare poate modifica arhitectura normală a somnului și poate favoriza fragmentarea acestuia. De aceea, la unele persoane, nopțile în care somnul este perturbat pot fi însoțite de mai multe manifestări neobișnuite.

Ceea ce spunem în somn nu trebuie interpretat ca un adevăr ascuns

Ideea că o persoană care vorbește în somn dezvăluie involuntar adevăruri sau secrete este atractivă, dar nu are o bază medicală care să permită o asemenea concluzie.

Discursul nocturn poate conține fragmente inteligibile, expresii fără legătură între ele, întrebări, negații sau replici care par adresate unei persoane inexistente în cameră. În anumite situații, vorbirea poate avea legătură cu activitatea mentală desfășurată în timpul somnului, inclusiv cu visele, dar această asociere nu transformă cuvintele rostite într-o relatare fidelă a gândurilor, amintirilor sau intențiilor reale.

Persoana care vorbește în somn nu controlează în mod conștient conversația. De cele mai multe ori, nici nu își amintește episodul după trezire. Tocmai de aceea, afirmațiile făcute în timpul somnului nu ar trebui tratate ca mărturisiri sau interpretate izolat ca dovezi despre viața emoțională a unei persoane.

Nici tonul neobișnuit al unei replici nu trebuie să provoace automat îngrijorare. Cercetările au identificat inclusiv expresii negative și cuvinte vulgare în înregistrările nocturne, ceea ce arată că limbajul produs în somn nu respectă neapărat tiparul obișnuit al comportamentului din timpul zilei.

Când vorbitul în somn poate apărea alături de alte tulburări

Somnilocvia izolată este, în general, benignă. Situația trebuie privită diferit atunci când vorbirea este doar una dintre mai multe manifestări nocturne.

Parasomniile pot include mersul în somn, episoadele de teroare nocturnă și alte comportamente neobișnuite care apar în timpul somnului sau la trecerea dintre somn și starea de veghe. Vorbitul poate apărea uneori împreună cu asemenea manifestări.

O atenție deosebită merită episoadele în care persoana țipă, lovește, se ridică brusc din pat, execută mișcări ample sau pare să pună în practică acțiunile dintr-un vis. Astfel de comportamente nu trebuie considerate automat simple episoade de vorbit în somn.

De asemenea, sforăitul foarte puternic, pauzele observate în respirație, trezirile repetate și somnolența excesivă în timpul zilei pot sugera existența unei alte probleme de somn. Într-un asemenea context, cuvintele rostite noaptea sunt doar o parte a tabloului și nu elementul principal care trebuie evaluat.

Când este recomandată evaluarea medicală

Pentru o persoană care rostește ocazional câteva cuvinte în somn, fără alte simptome, investigațiile medicale nu sunt de regulă necesare. De multe ori, fenomenul este descoperit doar pentru că partenerul de viață sau un membru al familiei îl observă.

O discuție cu medicul devine utilă dacă episoadele apar frecvent și afectează odihna, dacă debutează brusc și sunt foarte diferite de comportamentul anterior sau dacă sunt însoțite de mișcări violente, accidente, căderi din pat, dificultăți de respirație ori somnolență importantă în timpul zilei.

Evaluarea începe de obicei cu istoricul somnului și descrierea cât mai exactă a episoadelor. Uneori, informațiile oferite de persoana care doarme în aceeași cameră sunt deosebit de utile. Dacă medicul suspectează o altă tulburare de somn, poate recomanda investigații suplimentare, inclusiv monitorizarea somnului într-un laborator specializat.

Pentru episoadele obișnuite, măsurile care protejează calitatea somnului sunt cele mai utile. Un program relativ constant de culcare și trezire, un număr suficient de ore de somn și limitarea factorilor care fragmentează odihna pot reduce manifestările la unele persoane.

Vorbitul în somn rămâne un fenomen fascinant tocmai pentru că se află la granița dintre activitatea cerebrală nocturnă și comportamentul observabil. În cele mai multe cazuri este inofensiv și nu ascunde o problemă medicală. Atunci când apar însă și alte simptome, ceea ce se întâmplă noaptea poate oferi medicului informații importante despre calitatea și organizarea somnului.