Declarația de la Northwood. De ce Londra și Parisul trebuie să meargă mai departe pentru a descuraja nuclear Moscova – Analiză

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Este un mesaj puternic de solidaritate și reasigurare aliată. Dar vine într-un moment în care Rusia își escaladează postura nucleară, în special prin abandonarea moratoriului autoimpus asupra rachetelor nucleare cu rază medie de acțiune, relatează Euractiv.

În acest context, Londra și Parisul trebuie acum să își susțină angajamentul cu acțiuni concrete pentru a aborda amenințarea nucleară rusească în continuă evoluție, în special arsenalul său tactic extins în apropierea granițelor NATO.

OMS confirmă existența a șase cazuri de hantavirus după un focar izbucnit pe o navă de croazieră din Atlantic

Oraș italian invadat de păuni care intimidează localnicii și sperie copiii

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei și amenințările sale deschise cu utilizarea armelor nucleare, chiar și împotriva statelor non-nucleare, au arătat clar că armele nucleare rămân esențiale pentru strategia Kremlinului de intimidare și coerciție. În acest context, Declarația Northwood își propune să lase Moscova fără nicio îndoială cu privire la disponibilitatea Regatului Unit și a Franței de a-și utiliza arsenalele nucleare pentru a descuraja orice agresiune împotriva Europei.

Însă, spre deosebire de Rusia, ambele mențin doctrine nucleare în mare parte strategice, axate pe descurajarea amenințărilor existențiale cu arme cu rază lungă de acțiune și de mare putere, destinate utilizării doar în circumstanțe extreme, excluzând orice utilizare a armelor nucleare pe câmpul de luptă.

În schimb, Rusia adoptă o postură nucleară mai flexibilă, bazându-se și pe arme nucleare tactice sau la nivel de teatru de operațiuni – focoase cu putere mai mică, concepute pentru utilizare limitată pe câmpul de luptă, pentru a constrânge, intimida sau escalada conflictele în propriile condiții.

În practică, dacă Rusia ar ataca un aliat NATO pe flancul estic, ar putea alege să desfășoare o armă nucleară tactică cu putere mică împotriva unei ținte militare – cum ar fi brigada germană staționată în Lituania sau o altă unitate avansată de Prezență Înaintată (eFP). Obiectivul urmărit de Rusia nu ar fi victoria militară, ci paralizia politică pentru a descuraja un răspuns colectiv și a forța NATO să ezite sub umbra amenințării nucleare.

În zona gri dintre războiul convențional și conflictul nuclear la scară largă, Rusia are opțiuni – NATO are mult mai puține.

O soluție pentru Europa ar putea consta în sporirea propriei flexibilități și a poziției avansate. Ca prim pas către atingerea acestui obiectiv, Franța și Regatul Unit ar trebui să efectueze exerciții nucleare comune care să implice aliații lor de pe flancurile estice și nordice ale NATO. Parisul ar trebui, de asemenea, să stabilească infrastructură avansată de depozitare și sprijin pentru aeronavele sale cu capacitate nucleară și rachetele de croazieră cu vârf nuclear în state aliate cheie, precum Polonia sau Suedia, însoțite de exerciții periodice de desfășurare.

Deși Franța desemnează aceste rachete ca fiind strategice, desfășurarea lor avansată ar constitui un semnal proporțional și credibil ca răspuns la desfășurările nucleare tactice ale Rusiei în Belarus și Kaliningrad.

Pe termen lung, Regatul Unit și Franța ar trebui să lanseze un efort comun pentru a dezvolta în comun sisteme nucleare mobile, lansate de la sol, cu focoase mai mici. Astfel de active ar oferi Europei o capacitate de a doua lovitură rapidă și supraviețuitoare pentru a descuraja arsenalul tactic al Rusiei.