Cercetătorii au descoperit recent că tabelele de eclipse ale mayașilor nu au fost create exclusiv pentru a prezice eclipsele, ci s-au bazat pe tabele anterioare ale lunilor lunare, fiind ajustate constant pe baza observațiilor empirice pentru a menține acuratețea pe termen lung.
Descoperirea oferă o perspectivă unică asupra sofisticării astronomice a acestei civilizații precolumbiene, potrivit Arstechnica.
Tabelele de eclipse se regăsesc în Codexul Dresdensis, unul dintre cele patru codexuri mayașe supraviețuitoare, alături de Madrid, Paris și Grolier. Codexul Dresdensis datează din secolele XI-XII, cel mai probabil din zona Chichen Itza, și cuprinde, printre altele, tabele astronomice pentru Lună și Venus. Acesta poate fi desfăcut ca un acordeon, având o lungime totală de aproximativ 3,6 metri, și a fost descifrat la începutul secolului XX.
Cercetătorii John Justeson (Universitatea Albany) și Justin Lowry (SUNY Plattsburgh) s-au concentrat pe paginile 51 și 58 ale Codexului Dresdensis, care cuprind tabelele pentru toate eclipsele solare și majoritatea eclipselor lunare, acoperind perioada dintre secolul VIII și secolul XVIII. Studiul lor a relevat că tabelele mayașe s-au dezvoltat pornind de la un ciclu de 405 luni noi (aproximativ 11.960 de zile), aliniat cu calendarul de 260 de zile, Tzolkin, ceea ce a permis prezicerea cu precizie a fazelor Lunii.
Preoții mayași, responsabili cu întreținerea calendarelor, observau repetitiv eclipsele și ajustau tabelele pentru a corecta erorile acumulate în timp. Spre deosebire de un simplu tabel de calcul, tabelele mayașe erau restartate periodic la puncte strategice ale ciclului lunar, pentru a nu rata nicio eclipsă, demonstrând un sistem sofisticat de ajustare bazat pe observații empirice.
„Aceasta reprezintă fundamentul adevăratei științe — colectarea de date empirice și ajustarea constantă a predicțiilor, integrată într-un sistem de înțelegere a mișcării corpurilor cerești”, a explicat Lowry.
„Și totuși, aceste practici erau profund înrădăcinate în ritualuri religioase, cu observații transmise de-a lungul a peste 1000 de ani, chiar și în perioade de război sau foamete.”
Descoperirea pune în lumină nu doar cunoștințele astronomice ale mayașilor, ci și modul în care știința și religia erau interconectate, arătând că predicțiile astronomice erau menținute prin observații continue și ajustări inteligente, într-o tradiție care a supraviețuit secole.