„Desigur că o vom returna”: Tapiseria de la Bayeux se pregătește pentru o călătorie secretă în Marea Britanie

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Împrumutul a fost acordat după ce sediul permanent al tapiseriei din orașul Bayeux din nordul Franței, Normandia, s-a închis pentru renovări și pentru finalizarea unei noi clădiri dedicate artefactului.

Broderia din secolul al XI-lea, cu o lungime de 70 de metri și o înălțime de 50 cm, înfățișează invazia normandă a Angliei în 1066, în care William Cuceritorul l-a învins pe regele Harold al Angliei, care este reprezentat în scenele sale finale în broderie cu o săgeată în ochi.

Radicalii iranieni se tem de o „lovitură de stat”. Președintele Iranului este avertizat că ”vom aduce iadul asupra dumneavoastră”

Deputat AUR, indignat că Buzoianu dă jos cluburile de lux din Mamaia: ”La Fratelli toți ne-am petrecut vacanțele. Dărâmați, mă, și LOFT și Fratelli și Nuba”

„Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării”, a declarat Catherine Pégard, ministrul francez al Culturii, la o întâlnire care a marcat împrumutul istoric, care va fi realizat fizic prin transportul tapiseriei, care este de fapt o broderie, într-un suport special construit în interiorul unui container, a spus ministrul.

„Orice vibrație care ar putea reprezenta un risc pentru fibrele tapiseriei va fi absorbită. Containerul este rezultatul unui savoir-faire științific și tehnic și a fost testat”, a spus ea, adăugând că nu poate oferi detalii despre când și cum va fi mutată tapiseria „din motive de securitate”.

Umiditatea din container va fi controlată, iar șinele pe care este atârnată tapiseria au fost prevăzute cu amortizoare.

„Niciodată în istoria mutării unui astfel de obiect nu au fost efectuate atâtea teste. Totul a fost gândit”, a spus Pégard.

Tapiseria a fost rareori mutată de la Evul Mediu încoace. O dată a fost în iarna anilor 1803-1804, când Napoleon Bonaparte se temea de o invazie britanică și a ordonat transportul acesteia la Paris. În cel de-Al Doilea Război Mondial, ocupanții germani ai Franței au transferat-o mai întâi cu o dubă într-un depozit, apoi au rechiziționat-o și au mutat-o la Luvru din Paris, pe măsură ce trupele aliate avansau după Ziua Z.

Pentru partea britanică, Lord Peter Ricketts, fostul ambasador britanic în Franța și trimis special al Regatului Unit, a declarat că va răspunde mai întâi la o întrebare crucială: „Da, desigur că vom returna tapiseria, în siguranță și nevătămată”, a declarat el unui grup de politicieni, oficiali și specialiști francezi. „Și vom garanta pe deplin protecția acestei opere prețioase pentru tot timpul cât va fi printre noi”, a adăugat el.

Muzeul Britanic a declarat că va fi expusă într-o cutie special realizată, însoțită de alte lucrări din instituții britanice și europene, inclusiv manuscrise ilustrate, pentru a o plasa în context istoric.

În schimb, comori de la Muzeul Britanic, reprezentând toate cele patru națiuni ale Regatului Unit – inclusiv comorile lui Sutton Hoo și piesele de șah Lewis – vor fi trimise muzeelor din Normandia.
Tapiseria este considerată unul dintre artefactele cheie din istoria Angliei și Marii Britanii.

Împrumutul tapiseriei, care se află deja într-o stare fragilă, este controversat. Conservatori, istorici și experți în patrimoniu se tem că mutarea va deteriora tapiseria, un artefact inclus pe lista UNESCO, și s-au arătat nemulțumiți de propunerea din 2025 a președintelui francez Emmanuel Macron de a permite expunerea acesteia în Regatul Unit pentru 18 luni

„Unii oameni întreabă dacă avem dreptul să mutăm acest obiect prețios, cheia istoriei noastre, și îi înțeleg. Pentru conservatori, prima lor misiune este conservarea, dar aceasta este o operă care trăiește prin ochii celor care o văd”, a spus Pégard, adăugând că împrumutul „va permite poporului englez să contemple pe propriul pământ actul care a fost nașterea națiunii lor”.

Mai mult decât o înțelegere cordială, a fost o înțelegere amicală – un act de prietenie „care marchează 1.000 de ani de istorie comună… și rivalitate ocazională”, a spus ea.

Proveniența exactă a tapiseriei este necunoscută. Se crede că a fost comandată de episcopul Odo de Bayeux, fratele vitreg al lui William, în anii 1070, pentru a decora catedrala orașului și a fost aproape sigur cusută de femei din Anglia.

Prezintă 58 de scene create în patru cusături și ață în 10 culori naturale, 623 de oameni, peste 700 de animale, 37 de clădiri și 41 de nave și alte vase, plus 93 sau 94 de organe genitale masculine, în funcție de expertul britanic care numără.

Ricketts a spus că toată lumea din Marea Britanie cunoștea povestea din 1066 și a Bătăliei de la Hastings.

„De ce o asemenea fascinație pentru o bătălie pe care am pierdut-o? Pentru că este esențială pentru povestea noastră națională”, a spus el.