Deutsche Welle: „Vedem demonizarea careia ii cade zilnic victima Clotilde Armand. Stim ce a patit Monica Macovei. Stim cum a fost lucrata Laura Codruta Kovesi”
Jurnalistul Petre M. Iancu a publicat pe site-ul Deutsche Welle o ampla analiza despre lupta pe care Clotilde Armand o duce cu „mafia”. „Stim ce a patit Monica Macovei. Stim cum a fost lucrata Laura Codruta Kovesi. Mai nou, vedem demonizarea careia ii cade zilnic victima Clotilde Armand, membra USR care, ca edil al sectorului 1 Bucuresti nu vrea, in ruptul capului, sa accepte sa i se mai bage cetateanului mana cleptocrata in buzunar”, a scris Iancu.
„Sobolanimea aciuata in centrul Bucurestiului ar fi facut, se spune, ”prima victima”: un tanar muscat de picior. Ce ne facem insa cu muscaturile mai vechi rupand din madularele Romaniei si ale reformei?
Potrivit pesedistului Dan Tudorache, ‘tandemul Clotilde Armand – Nicusor Dan dauneaza grav sanatatii. Aseara, sobolanimea aciuata in centrul Bucurestiului a facut deja prima victima: un tanar a fost muscat de picior, in fata resedintei sale din zona Piata Romana…Nu e de mirare, avand in vedere ritmul in care se inmultesc, in conditiile in care Nicusor Dan ii ocroteste (serviciul de deratizare al PMB este pe butuci), iar Madam Armand ii hraneste de luni bune cu gunoi…’
Nu doar adversatul ei politic direct o condamna fara drept de apel. Ci si unii din alegatorii ei si ai schimbarii, care nu mai au rabdare s-o urmeze si sa-i astepte victoria. Pe drept? Sau dimpotriva?
Clotilde si lupta cu cleptocratia
Raportarea la Clotilde Armand a politicienilor PSD, a presei arondate cleptocratiei si chiar a multor cetateni onesti e tipica pentru ce se petrece in Romania cand un politician chiar incearca, impotriva rezistentelor mafiei, sa propuna reforma si s-o impuna. Cazul ei si al altora e edificator. Cum si noi ne cunoastem bine. Ce ne place sa ne filmam in marea de protestatari cu telefoane iluminand bezna noptii si a mafiei romanesti in Piata Victoriei. Ce ne satisface sa peroram despre reforme. Ce ne mai incanta sa le cerem cu voce tunatoare. Dar vai de steaua celor care chiar le fac. Cum iau taurul de coarne incep sa ni se para malodoranti fiindca, luptand cu gunoiul mafiot, ne provoaca senzatii olfactive neplacute. Cum, noi sa suferim? Noi sa tragem ponoasele? Dar de ce nu se descurca?
Unde-i le desteptaciunea de politicieni? De ce nu fac compromisuri?
De ce altii se descurca? Iata, in Romania, verdictul sugerat de sistem si aplicat de mass-media arondate, precum si de clasa politica pe care presa vanduta o sustine in interesul oligarhiei care patroneaza televiziunile, pecetluind trista soarta a oamenilor politici care chiar incearca, impotriva asarnatei opozitii a cleptocratiei, ce se teme sa-si piarda puterea, influenta si sursele de profit, sa se ia in piept cu hotii. Vai, deci, de ei, cei care, in Romania controlata inca, in parte, de ostirea ‘securicilor’, mafiotilor si hotilor, chiar incearca sa puna sistematic osul la munca grea de a curata grajdurile lui Augias si de a asana statul de marea si mica lui coruptie.
Stim ce a patit Monica Macovei. Stim cum a fost lucrata Laura Codruta Kovesi. Mai nou, vedem demonizarea careia ii cade zilnic victima Clotilde Armand, membra USR care, ca edil al sectorului 1 Bucuresti nu vrea, in ruptul capului, sa accepte sa i se mai bage cetateanului mana cleptocrata in buzunar. Abia instalata in functie, ea a inceput sa se bata cu dinozaurii pesedismului si uselismului etern. Mafia a inceput prin a-i contesta vehement si cu mijloace nu tocmai in regula victoria in alegeri, apoi a transformat-o, prin intermediul deseurilor neridicate din sector, din parcuri, de pe strazi si din cosurile lor de gunoi, in tinta oprobriului public si in sac de box mediatic.
Mafia in arena cu doamna Armand
Cu abilitatea proprie unei oligarhii aflate de trei sferturi de veac la putere, rastimp in care a devalizat dupa bunul ei plac Romania, dusmanii inversunati ai reformei au intuit din capul locului valoarea de simbol al luptei antimafiote a unei politiciene precum Clotilde Armand. Or, intr-un exceptional comentariu, intitulat ‘Mafia omnia vincit’, Rodica Culcer releva ca, in Romania ‘cel mai riscant demers al unei persoane publice sau private… este sa atace interesele mafiotilor. Adevarul acestei concluzii, la care am ajuns dupa multi ani de urmarire a vietii publice si de experienta personala, se confirma zi de zi, nu in ultimul rand in linsajul mediatic la care este supusa Clotilde Armand: daca Romprest lasa gunoaiele pe strada, pentru ca asa le convine PSD, lui Vanghelie si marionetei sale Daniel Tudorache, este atacata ca nu gaseste o solutie, indiferent cat ar costa; daca aduce alte companii sa ajute la curatenie, de ce le aduce, de ce le plateste. Romprest in schimb poate fi platita cu tarife de cinci ori mai mari decat la Oradea, PNL nu se supara, ca doar un pnlist a incheiat contractul. Iar daca declara ca se lupta cu Mafia, e veleitara, vrea sa-si faca imagine. Asa s-a spus si despre Monica Macovei, si despre Laura Codruta Kovesi…’
Nici doamna Culcer nici eu nu afirmam ‘ca toate demersurile primaritei sectorului 1 sunt inspirate, ca nu ar fi putut actiona mai eficient’. Doar constatam ca, dupa cum releva comentariul ei, Clotilde Armand: ‘1. incearca sa scoata Primaria dintr-un contract de tip mafiot, ceea ce inseamna ca ambele parti contractante, nu doar compania de salubritate, au procedat in stil mafiot; 2. ca orice ar face, este injurata la unison de PSD si de PNL, adica de USL, si mai ales de televiziunile care au fost platite de guvernul Orban in aparenta pentru a promova masurile anti-COVID dar in realitate pentru a denigra si compromite USRPLUS, singurul partid care promoveaza anticoruptia…si care poate pune probleme PNL’.
In fine, Rodica Culcer imi vorbeste din inima cand scrie: ‘Nu iubesc tot ce face USRPLUS si sper sa-si infraneze progresismul, dar in privinta justitiei sunt singurii care se lupta pentru remedierea dezastrului produs in epoca Dragnea si perpetuat acum de UDMR si de PNL’.
Reforma fata cu dreptatea celor enervati la culme de gunoaie
Dar n-au oare dreptate si oamenii care, ca locuitori ai capitalei, sunt excedati de gunoaie si exasperati de perspectiva de a nu-si mai poate scoate copiii la plimbare din cauza mizeriei si a sobolanimii? De ce sa nu se dezica ei de Clotilde cand altii, ca primarul sectorului 6, de pilda, par sa se descurce mai bine? De ce sa-i mai intereseze greutatile confruntand primaria sectorului 1? Si de ce sa nu salute ei pseudojurnalismul care-i gaseste nod in papura, ca si cum Clotilde, nu hotii, ar fi realmente la putere, care-i cere primaritei sa se comporte precum un cavaler fara prihana, sa nu ridice manusa mafiota, sa nu riposteze decat extrem de elegant cleptocratiei si, daca se poate, sa-i mangaie pe prezumtivii furi blajin pe crestet, neluand vreodata vreo masura suparand pe cineva?
Cu astfel de aranjamente cu mafia, chipurile ‘pragmatice’, s-a evitat lupta si s-a ingropat reforma in Romania ultimelor trei decenii.
Nu ca nu s-ar fi facut nimic in tot acest rastimp. Oamenii s-au occidentalizat in ritm rapid. Nu putini s-au ridicat din cenusa postcomunista, au construit afaceri geniale, au muncit inteligent si harnic, au modernizat tara punctual, la fata locului, in domeniile lor.
Nu putini s-au politizat, au invatat bine buchea responsabilitatii civice, au iesit in strada cand li s-a parut cu statul de drept e in acut pericol, precum in epoca Dragnea, in anii 2017-2018-2019.
Apoi au mers la vot si au avut grija sa opteze pentru reforma. Dar acum pe unii nu-i mai intereseaza cum actioneaza politicienii alesi s-o efectueze. Ca in Dumninica Orbului, ar vrea sa fie scutiti de angarale, de necazul si beleaua participarii civice si politice.
E treaba politicienilor, cred ei. Cred rau. Nu este doar a lor. Cum nu e bine sa credem ca un razboi se castiga fara efort, fara neplaceri si neajunsuri, ori fara victime. Sau ca mafia nu stie ce face cand ii lasa pe alti primari de sector mai concesivi sa straluceasca si la tomberoane si la bani, in timp ce-si concentreaza focul atotdistrugator, torpilele juridice si duhoarea deseurilor asupra celei care o provoaca eficient.
Pe unde controleaza un oras sau o regiune, mafia ii ajuta direct si indirect pe primarii si demnitarii din sectoarele, orasele si regiunile adiacente sa aiba succes, astfel incat sa contrasteze cu zona dregatorului cu care cleptocratia e in clinci, facandu-l pe cel din urma cu atit mai lesne atacabil si vulnerabil.
De ce excesul de severitate poate fi sinucigas
Si nu e OK nici sa ne credem justitiari-campioni daca ne transformam in iacobini. Si daca aplicam, ca ziaristi, grile de interpretare procustiene doar reformistilor precum Clotilde Armand, care ne reprezinta si incearca sa ne ajute durabil, sa nu mai fim furati si sufocati de gunoiul mafiot.
E vorba, evident, de noduri in papura si de grile de-o maxima rigoare si severitate, la care nici sa visam, necum sa le folosim, nu indrazneam, multi dintre noi, sub Dragnea si sub postcomunisti, motiv pentru care nici n-au prea fost aplicate vreodata mafiotilor, in ideea ca nici un om onest n-a sperat nimic de la sobolanime. De unde aceasta rautate gratuita, care-i reproseaza tocmai luptatoarei ‘veleitati’? De unde vointa de a o discredita prin exces de severitate privind mijloacele cu care lupta (desi e clar ca nu se prea gasesc firme de salubritate cu un trecut si actionari ireprosabili) prin luarea ei in zeflemea, prin umilirea ei perpetua?
Din ranchiuna, invidie, frustari, instinct al autogratificarii prin injosirea celuilalt? Posibil.
Dar si din impulsul fatal al unor spectatori ai ‘macelului’ politic romanesc din Colosseum, care lasa cu placere degetul mare in jos, spre a-l condamna la moarte pe gladiatorul invins din arena.
Proband ca el, ‘trufasul cel puternic’ care a indraznit sa lupte a gresit si a cazut definitiv, le justifica celor slabi si, chipurile, mai ‘modesti’, propria abulie si decizie de a plati pretul neputintei de a intra in arena, propria impotenta si lasitate, propriul lor esec si naufragiu.
Cu ajutorul nostru, al ‘oamenilor de bine’, tot castiga mafia partida, cand o castiga, profitind de faptul ca, excesiv de sensibili, ne cam pute, mai totul, ‘sub nas’. Si tot cu al nostru il va pierde, cand il va pierde. Caci negresit il va pierde. Jos palaria pentru lupta ta, Clotilde Armand, daca, respectand legea, o impui si dovedesti ca reforma nu e imposibila intr-o Romanie de mult atacata de gunoi si mutilata de sobolanime. Merita ridicati pe scut toti reformistii, care-si tin promisiunea de a lupta cu ea, deratizand eficient, fara sa se lase intimidati de esecuri, demonizari si afurisenii”, aeste articolul publicat pe Deutsche Welle.
Clotilde Armand i-a raspuns lui Petre M. Iancu pe pagina sa de Facebook.
„Sunt de parere ca gunoiul nu trebuie ascuns sub pres chiar daca deciziile nu sunt mereu ideale. Insa nu pot sa nu ma intreb retoric: cati politicieni, jurnalisti sau cetateni iau dezicii perfecte in viata lor? Reforma implica asumare si anduranta din partea tuturor. Eu asta mi-am asumat. Si ea nu se poate realiza peste noapte, pe Facebook sau in platourile de televiziune. Dupa de 30 de ani de ‘democratie originala’ iata ca a sosit timpul sa ne reconstruim comunitatea si destinele. Va multumesc pentru analiza Dvs.”, a scris Armand.
