Diabetul matern ar putea conta mai mult decât se credea pentru neurodezvoltarea copilului

Adaugă ca sursă preferată pe Google

O analiză sistematică publicată în 2025 în revista The Lancet Diabetes & Endocrinology a reunit date provenite din 202 studii observaționale și peste 56 de milioane de perechi mamă-copil. Cercetarea a evaluat atât diabetul gestațional, apărut în timpul sarcinii, cât și diabetul de tip 1 sau de tip 2 existent înainte de concepție.

După luarea în considerare a mai multor factori care ar fi putut influența rezultatele, cercetătorii au observat că diabetul matern a fost asociat cu un risc relativ cu aproximativ 28 la sută mai mare pentru tulburările de neurodezvoltare în ansamblu. În cazul tulburării de spectru autist, creșterea relativă estimată a fost de aproximativ 25 la sută, iar pentru ADHD de aproximativ 30 la sută.

Google face cea mai mare investiție a sa din Europa. 15 miliarde de dolari pentru infrastructura AI din Finlanda

Percheziții în cazul Adonis Travel din Târgu Mureș, după reclamațiile clienților rămași fără vacanțele plătite

Aceste procente nu trebuie interpretate ca probabilitatea ca un copil să dezvolte autism sau ADHD. Ele reprezintă diferențe relative între grupurile analizate. Riscul individual al unui copil depinde de numeroși factori genetici, biologici și de mediu, iar majoritatea copiilor născuți din sarcini complicate de diabet nu vor dezvolta automat una dintre aceste afecțiuni.

Analiza a identificat asocieri și cu alte rezultate de neurodezvoltare, precum dizabilitatea intelectuală, dificultățile de comunicare, unele tulburări motorii și anumite probleme de învățare. Autorii subliniază însă că rezultatele provin în principal din studii observaționale, metodă care poate identifica o legătură statistică, dar nu poate demonstra singură existența unei relații directe de cauzalitate.

Diabetul gestațional și diabetul preexistent nu par să aibă același profil de risc

Datele disponibile sugerează că nu toate formele de diabet matern sunt asociate cu aceeași intensitate a riscului. În analiza publicată în 2025, diabetul existent înaintea sarcinii a fost în general legat de estimări mai mari ale riscului de tulburări de neurodezvoltare decât diabetul gestațional.

Această diferență este importantă deoarece expunerea fetală poate începe mai devreme și poate dura mai mult atunci când femeia are diabet înainte de concepție. În diabetul gestațional, modificările glicemiei sunt diagnosticate în timpul sarcinii și apar, de regulă, într-un context diferit din punct de vedere metabolic.

Pentru ADHD, un studiu internațional publicat în Nature Medicine în 2024 a analizat peste 3,6 milioane de perechi mamă-copil din Hong Kong, Noua Zeelandă, Taiwan și mai multe țări nordice. Cercetătorii au identificat o asociere modestă între diabetul gestațional și ADHD, cu un risc relativ cu aproximativ 10 la sută mai mare în analiza populațională. În cazul diabetului existent înainte de sarcină, asocierea a fost mai puternică.

Rezultatele devin însă mai nuanțate atunci când sunt analizate familii în care frații au avut expuneri diferite la diabetul gestațional. În aceste comparații, riscul de ADHD a fost asemănător între frați, ceea ce sugerează că factorii genetici, familiali sau de mediu comuni ar putea explica o parte importantă a asocierii observate.

Asocierea nu demonstrează că diabetul provoacă autism sau ADHD

Aceasta este una dintre cele mai importante precizări pentru interpretarea corectă a rezultatelor. Un studiu observațional poate arăta că două fenomene apar împreună mai frecvent decât ar fi de așteptat, dar nu poate stabili automat că unul îl produce pe celălalt.

Diabetul matern poate apărea împreună cu alți factori care influențează sănătatea și dezvoltarea copilului. Printre elementele luate în considerare în cercetări se numără vârsta maternă, indicele de masă corporală, fumatul, situația socioeconomică, alte boli ale mamei, istoricul psihiatric și factori ereditari. Chiar și după ajustări statistice ample, este posibil ca anumite influențe să nu poată fi măsurate complet.

Studiul multinațional privind ADHD este relevant tocmai din acest motiv. Asocierea dintre diabetul gestațional și ADHD observată la nivelul întregii populații s-a redus considerabil în comparațiile dintre frați. Autorii au concluzionat că legătura dintre diabetul gestațional și ADHD este puțin probabil să fie explicată exclusiv printr-un efect direct al diabetului asupra copilului.

În cazul autismului, literatura medicală continuă să indice o asociere între diabetul matern și un risc mai mare, dar nici aici nu există suficiente dovezi pentru a afirma că hiperglicemia maternă este o cauză directă a tulburării de spectru autist. Meta-analizele recente recomandă cercetări suplimentare care să poată separa mai bine efectele metabolice ale sarcinii de influențele genetice și familiale.

Mediul metabolic din uter ar putea avea un rol, dar mecanismele nu sunt clarificate

Una dintre ipotezele cercetate este că nivelurile crescute ale glucozei pot modifica mediul intrauterin în perioade sensibile pentru dezvoltarea creierului fetal. Studiile experimentale au analizat posibile efecte asupra proceselor inflamatorii, stresului oxidativ și mecanismelor epigenetice, însă aceste observații nu demonstrează că aceleași procese sunt responsabile pentru apariția autismului sau a ADHD la oameni.

Neurodezvoltarea este un proces complex, influențat de interacțiunea dintre numeroase gene și factori de mediu. Din acest motiv, specialiștii evită explicațiile care atribuie autismul sau ADHD unui singur factor din timpul sarcinii.

Momentul apariției diabetului, durata expunerii la hiperglicemie, severitatea bolii și controlul glicemiei ar putea avea importanță, dar dovezile existente nu permit stabilirea unui prag de la care riscul neurologic al copilului ar crește în mod previzibil. Sunt necesare studii care să urmărească nivelurile glicemiei în diferite etape ale sarcinii și dezvoltarea copiilor pe perioade îndelungate.

Din punct de vedere medical, rezultatele nu justifică anxietatea sau ideea că o femeie cu diabet gestațional va avea un copil cu autism ori ADHD. Ele arată, în schimb, că sănătatea metabolică în timpul sarcinii merită urmărită cu atenție și că cercetarea pe termen lung a dezvoltării copiilor poate oferi informații mai precise.

Monitorizarea glicemiei rămâne esențială pentru sănătatea mamei și a copilului

Diabetul gestațional poate evolua fără simptome evidente, motiv pentru care screeningul este o parte importantă a îngrijirii prenatale. Recomandările actuale ale American Diabetes Association mențin evaluarea pentru diabet gestațional, în mod obișnuit, în intervalul 24-28 de săptămâni de sarcină, cu evaluări mai timpurii atunci când există indicații medicale.

Atunci când diagnosticul este confirmat, obiectivul este menținerea glicemiei în limitele stabilite împreună cu echipa medicală. Planul poate include modificări ale alimentației, activitate fizică adaptată sarcinii, monitorizarea glicemiei și, atunci când este necesar, tratament medicamentos sau insulină. Conduita trebuie individualizată de medicul obstetrician și de specialistul în diabet.

Controlul diabetului în timpul sarcinii are beneficii bine stabilite pentru reducerea unor complicații obstetricale și neonatale. În ceea ce privește autismul și ADHD, cercetarea nu a demonstrat deocamdată că tratamentul diabetului gestațional elimină sau previne un eventual risc suplimentar de neurodezvoltare. Această diferență este esențială pentru ca informațiile științifice să nu fie transformate într-un motiv de vinovăție pentru viitoarele mame.

Noile cercetări întăresc ideea că perioada intrauterină poate contribui la traiectoria ulterioară de sănătate a copilului, fără a determina singură rezultatul. Pentru femeile însărcinate, mesajul practic rămâne unul medical și echilibrat. Depistarea diabetului la momentul recomandat, monitorizarea glicemiei și respectarea tratamentului stabilit de specialiști sunt măsuri importante pentru o sarcină cât mai sigură, în timp ce asocierea cu autismul și ADHD trebuie interpretată în continuare cu prudență și în contextul întregului tablou genetic, familial și biologic.