Potrivit unor surse politice citate de publicația americană Axios, avertismentele lui Ratcliffe vin într-un moment în care administrația Trump încearcă să transforme un memorandum de înțelegere (MOU) anunțat recent într-un acord mai amplu cu Teheranul, care ar trebui să stabilească viitorul programului nuclear iranian și să consolideze o încetare a focului.
John Ratcliffe nu ar fi singurul oficial american sceptic față de direcția negocierilor. Potrivit Axios, secretarul de stat Marco Rubio și secretarul apărării Pete Hegseth și-ar fi exprimat, în discuțiile interne, îngrijorările privind acordul propus, în timp ce vicepreședintele JD Vance, trimisul special Steve Witkoff și Jared Kushner s-ar fi pronunțat în favoarea continuării procesului diplomatic.
Sursele citate afirmă că, în cadrul mai multor reuniuni la nivel înalt desfășurate înaintea anunțului de duminică, Trump și consilierii săi au analizat informații provenite de la mai multe agenții americane de informații.
Aceste date ar indica o posibilă diferență între modul în care oficialii iranieni discută acordul în interiorul propriului sistem și mesajele transmise mediatorilor și Statelor Unite.
„Informațiile arată că intențiile Iranului nu sunt în concordanță cu angajamentele asumate prin acord”, a declarat o sursă citată de Axios.
Casa Albă a respins ideea unei crize interne și a transmis că președintele Trump analizează toate opiniile înainte de a lua o decizie.
„Președintele Trump ascultă toate opiniile cu privire la orice problemă, dar toată lumea înțelege că el este factorul decizional final”, a declarat un oficial al administrației.
Acesta a susținut că memorandumul respectă obiectivele stabilite de administrația americană, inclusiv garanția că Iranul nu va putea obține arme nucleare și că nu va putea utiliza programul nuclear pentru a controla piața energetică mondială.
Acordul preliminar ar urma să deschidă o perioadă de 60 de zile de negocieri pentru un tratat nuclear mai detaliat. În această etapă, Statele Unite și Iranul ar trebui să stabilească limite privind programul nuclear iranian, inclusiv problema stocurilor de uraniu îmbogățit.
Potrivit surselor citate de Axios, Iranul ar urma să mențină situația actuală a programului său nuclear pe durata negocierilor, în timp ce Washingtonul s-ar angaja să nu introducă noi sancțiuni și să nu desfășoare forțe militare suplimentare în regiune.
În cazul unui acord final, Statele Unite ar urma să retragă trupele mobilizate pentru conflict și să elimine treptat sancțiunile împotriva Iranului, conform descrierii oferite de o sursă familiarizată cu documentul.
Un element controversat al negocierilor îl reprezintă fondurile iraniene blocate. Memorandumul prevede posibilitatea ca acestea să fie puse la dispoziția Teheranului după implementarea angajamentelor asumate.
De asemenea, documentul ar include un plan pentru crearea unui fond de 300 de miliarde de dolari destinat „reconstrucției și dezvoltării economice” a Iranului, însă susținătorii acordului afirmă că accesul la aceste beneficii ar depinde de renunțarea Teheranului la dezvoltarea capacităților nucleare militare.
Un alt punct important al acordului îl reprezintă Strâmtoarea Ormuz. Memorandumul prevede că Iranul ar facilita timp de 60 de zile trecerea navelor comerciale, în timp ce Statele Unite ar elimina treptat blocada instituită în regiune.
Criticii acordului susțin însă că Teheranul ar putea obține avantaje economice importante înainte de a face concesii reale.
„Sunt oarecum îngrijorat că perspectiva Iranului asupra acordului pare diferită de ceea ce susține echipa americană de negociere”, a declarat senatorul republican Lindsey Graham, cerând publicarea imediată a documentului.