Diversiunea din Piata Victoriei s-a derulat in 20 de pasi: „Planul lor a fost dat peste cap de cativa civili curajosi”
Jurnalistul Grigore Cartianu explica detaliat modul in care s-a derulat diversiunea din Piata Victoriei. El este convins ca „minti diabolice” au dorit ca jandarmerita Stefania sa moara.
Iata cei 20 de pasi in care s-a desfasurat diversiunea, potrivit lui Grigore Cartianu:
Devine tot mai clara diversiunea „Jandarmerita paralizata”. Minti diabolice au vrut-o chiar moarta, dar planul lor a fost dat peste cap de cativa civili curajosi. La prima vedere, ei par protestatari. Nu este insa exclus ca unii dintre ei sa fi fost profesionisti ai unor structuri care au evitat sacrificiul ce fusese rezervat Stefaniei.
In toata operatiunea, huliganii joaca rolul teroristilor din decembrie ’89: sunt peste tot, fac nenorociri, dar nu-i aresteaza nimeni.
Diversiunea s-a derulat in 20 de pasi.
1. Vineri, 10 august, orele 16.00 – 23.00. Propaganda rosie insista pe ideea ca protestatarii sunt violenti (fals!) si ca jandarmii din Piata Victoriei se afla in pericol de moarte. Instigare continua.
2. Ora 22.50. Este lansata o stire falsa: restaurantul Springtime (Sos. Nicolae Titulescu, nr. 1) e devastat de huligani.
3. Un pluton de jandarmi e trimis sa rezolve problema (cam cum erau trimisi soldatii la Otopeni, in ’89). Din pluton face parte si o femeie cu experienta minima: Stefania (23 de ani).
4. Stefania si un jandarm-barbat se pierd de pluton, intr-o ambuscada. Colegii lor ii abandoneaza multimii furioase.
5. Cei doi sunt pe punctul de a fi linsati de batausi profesionisti (nu de protestatari!).
6. Cativa civili, care la prima vedere par a fi protestatari, sar si ii apara pe cei doi jandarmi, reusind sa-i salveze fara ravagii majore.
7. „Intamplator”, cineva filmeaza scena. Imaginile apar rapid pe televiziuni si ingrozesc Romania. Propaganda rosie insista pe ideea ca protestul e violent, trebuie intervenit in forta.
8. Ora 23.00. La cateva zeci de metri mai incolo, colonelul Catalin Paraschiv („Macelarul Alb”), seful Brigazii Speciale a Jandarmeriei, este filmat intr-un scurt dialog cu cineva care-l intrebase de ce arunca atatea gaze asupra multimii. „Pentru ca mi-au omorat oamenii!”, urla el. Ulterior, intr-un interviu pentru „Kamikaze”, avea sa confirme ca se referea la Stefania si la colegul ei.
9. Cei doi jandarmi sunt recuperati de plutonul care-i abandonase. Reintra in dispozitiv, in apropierea Guvernului. Ei erau „oamenii”, dar nu erau morti. Si nici macar raniti serios. Stefania intreaba, revoltata: „Fratilor, unde dracu’ m-ati dus?!”
10. Marius Militaru, purtatorul de cuvant al Jandarmeriei, intra prin telefon la televiziuni si declara: „Avem o colega care a fost batuta cu bestialitate. La acest moment, are o suspiciune serioasa de ruptura de coloana cervicaaa, cu riscul de a ramane paralizata. Aproape ca sunt bulversat de ce am vazut. Mi-a fost greu sa privesc imaginile acelea. Nu incerc sa emotionez pe nimeni, dar va transmit un sentiment absolut uman si firesc”. (Oare unde o fi vazut el „imaginile acelea”, dat fiind ca inca se afla in dispozitivul de jandarmi din Piata Victoriei?)
11. Televiziunile si postacii PSD bat toba pe jandarmerita (jandarmul nu e interesant). Stefania e victima ideala pentru a produce emotie maxima: femeie, tanara, frumoasa, curajoasa, zvelta ca o caprioara. Operatiunea suna bine: „Moartea caprioarei”. Numai niste bestii ar putea sa bata o asa fata incat s-o nenoroceasca pe viata! Detaliile sunt terifiante: se pare ca are fractura de coloana in zona cervicala (i-au rupt gatul), ficatul zdrobit si multe alte fracturi.
12. Ora 23.11. Prefectul Capitalei, Speranta Cliseru (servanta clanului Firea-Pandele), emite ordinul de evacuare a Pietei, bazat si pe „moartea” celor doi jandarmi.
13. Desi afla ca Stefania si colegul ei sunt teferi, „Macelarul Alb” trece imediat la evacuarea in forta a Pietei, cu acordul sefilor Jandarmeriei, aflati in dispozitiv.
14. Timp de peste doua ore, Jandarmeria face un adevarat masacru. Zeci de mii de oameni sunt gazati salbatic, unii sunt batuti fara mila si haituiti pe strazile din apropiere.
15. Sambata, 11 august. Inca de la primele ore ale diminetii, propaganda rosie stoarce la maximum povestea terifianta a Stefaniei. O buna parte a publicului musca momeala si arunca blesteme grele asupra protestatarilor, „sorosistilor”, diasporei.
16. Ora 10.30. Intr-o conferinta de presa, jandarmul-vorbitor, Marius Militaru, isi continua opera de dezinformare: „Cea mai dificila interventie a fost sa explicam parintilor colegei noastre ca fata lor s-ar putea sa ramana paralizata pe viata”.
17. Ministrul de Interne, Carmen Dan, o viziteaza pe Stefania la spital, cu fotoreporterul dupa ea, sa vada tot poporul grija ei fata de jandarmerita. Se apleaca langa patul Stefaniei, ii ia mana parinteste, de parca ar vedea-o ultima data. Incearca sa para cat mai afectata. Teatru ieftin: fata nu avea, practic, nimic.
18. Ministrul Sanatatii, Sorina Pintea, arunca in aer tot planul diversionist. La iesirea din spital, ministrul spune ca Stefania „nu are o ruptura de coloana cervicala, este bine, s-a ridicat din pat, nu se afla la terapie intensiv, asteapta sa mearga la serviciu”. Tot ce are jandarmerita este „un hematom” (o vanataie). Pintea: „Am vazut imaginile, dar ea este foarte bine fizic. Nu mi-a venit sa cred. Ma asteptam la cu totul altceva”.
19. Nimeni nu poate explica miracolul ca Stefania sa nu aiba niciun oscior rup, nici macar un deget, dupa ce imaginile o aratau sub o ploaie de lovituri. Au existat si agresori sub acoperire? Au jucat ei teatru? S-au facut ca o lovesc, cu scopul de a-i atata pe cetatenii chemati s-o linseze?
20. Marti, 14 august. Stefania iese din spital, pe usa din spate. Topaie ca o caprioara, fuge la masina. Refuza sa raspunda vreunei intrebari a ziaristilor. Fuge, zambeste si tace. Ordinul sefilor a fost clar: nu scoti niciun cuvant!
Se tem, probabil, ca ar putea scapa vreo vorba care sa le devoaleze planul criminal. Dar ea o sti, oare, ca fusese aleasa pentru un sacrificiu ritualic? Si ca salvarea i-a venit de la cei pe care-i considera inamici?
