Editorul Andrei Ruse: „Am ramas mut vazand tupeul lui Rafila. Care ‘atac concertat’? Cand stii ca ai un tata securist tu declari ca a fost doar medic?”

politica

Editorul Andrei Ruse, cel care a dezvaluit faptul ca Alexandru Rafila este fiul torionarului Alexandru Rafila, isi exprima revolta fata de cum actualul candidat PSD Alexandru Rafila se raporteaza la dezvaluirea adevarului. Rafila s-a plans, duminica seara, ca este victima unui „atac concertat”.

Rafila a afirmat duminica seara ca „mi se pare absolut de nepermis modul in care este prezentat acest lucru. A fost un atac concertat, in mod evident, si e legat de optiunea politica pe care am avut-o”.

Andrei Ruse, editorul cartii „Cerberii penitenciarelor”, are o replica taioasa la adresa lui Rafila.

„Asadar, dragul meu Rafila, candidat matale oriunde vrei (ca nu imi pasa, tu nu existi pentru oamenii care mine, care au alt sistem de valori, stii bine), singurul „atac concertat” este de fapt „simfonia”, as zice, din mintea dumitale: cand stii ca ai un tata securist (sa zicem ca tine, nu criminal, doar posibil criminal… suspect si bagat oricum in maaari mizerii), tu declari despre el ca a fost doar un medic (un om deosebit chiar) si ca te-a inspirat sa ajungi cine esti astazi?

Cine de fapt a „concertat” asta? Cine e de fapt atat de fudul, atat de „sus”, ca nu si-a imaginat vreodata ca asta o sa se afle? Cum sa spui ca simplul adevar (adica omisiunea, deci minciuna ta, tot aia) e un atac la adresa ta, concertat chiar? Nu ai jena? Esti emotionat, spui? De ce, nu ai fost emotionat cand ai vazut interviul realizat de Lucia Hossu-Longin in anii ’90? Nu? Acum se concerteaza atacuri, puf, bum, bang, planuri masonice impotriva moralitatii dumitale fara egal”, a scris Ruse pe Facebook.

Postarea integrala:

Am citit intr-o declaratie de aseara a lui Alexandru Rafila, legat de informatia pe care am dat-o sambata (cand am pus cap la cap niste date si am avut confirmarea Luciei Hossu-Longin ca el este chiar fiul unui fost ucigas de Securitate), ca a fost un „atac concertat”. Asta crede sarmanul Rafila, ca eu, ca editor de carte si scriitor, imi fac timp pentru super lovituri politice, altceva mai bun n-am de facut.

Povestea e cu mult mai simpla si o reiau (cu toate detaliile) aici:

Din luna aprilie-mai, dar mai cu seama din iunie, am inceput sa lucrez impreuna cu Lucia Hossu-Longin si cu Teodor Hossu-Longin (coordonatorul proiectului, alaturi de mine) la o noua carte din seria Memorialul Durerii (a treia la editura noastra si in niciun caz ultima, avem in plan cate un titlu nou / an). O carte care m-a transfigurat prin emotia starnita (revolta mai degraba) si informatiile pe care le-am aflat: „Reeducarea de la Pitesti”. Am fost inclusiv la Pitesti sa fac poze in inchisoare, am lucrat intens la redactari, transcrieri (din emisiunile dansei), mai ales la paginare, care e una atipica pentru Hyperliteratura. Una peste alta, ca n-are sens s-o lungesc atat de mult din prima (am multe de zis), am fost implicat mai mult decat la oricare alta carte pe care cred ca am editat-o vreodata (poate chiar mai mult decat la „Istoria ROCKului romanesc” sau, oricum, tot pe acolo).

Cartea insa, doar despre Pitesti, ar fi fost mult prea mica, ca numar de pagini. Undeva spre 200 de pagini, pe formatul nostru mare, al colectiei de istorie. Asadar, am rugat-o sa pe Lucia Hossu-Longin sa ne sugereze cu ce sa completam „Reeducarea de la Pitesti”. Si asa a aparut partea a doua a cartii (care a ajuns la mine mult mai tarziu), „Cerberii penitenciarelor”, unde apar nenumarate nume si se reiau „imagini” din prima parte, o completare extrem de potrivita. Sunt de fapt 6 interviuri (selectate dintr-un total de 8 – am decis ca restul de doua sa le adaugam intr-un proiect viitor), ce au facut parte din „Seria neagra” a Memorialului Durerii, interviuri cu tortionari, turnatori, directori de inchisori, lagare de munca din perioada comunista samd. Ce mai, „de vis”. De vise negre, adica.

Protagonistii celor 6 capitole sunt urmatorii: Alexandru Nicolschi, general maior de Securitate, initiatorul experimentului Pitesti – reeducarea prin tortura intre anii 1949-1952 – alaturi de alti demnitari din conducerea Ministerului de Interne, Directiei Generale a Securitatii Poporului, Directiei Generale a Penitenciarelor; Zoltan Szabo, locotenent major de Securitate, comandantul coloniei miniere de la Baia-Sprie, intre 1950-1955, care a devenit sub conducerea lui o adevarata „hruba a dracilor”, el fiind cel care a redus ratia de paine zilnica pana la 250 de grame, la o norma de munca uriasa; Liviu Borcea, locotenent major de Securitate, comandant al coloniilor de munca de la Capul Midia intre 1950-1953, lagarul cu cea mai mare rata a mortii; Vasile Ciolpan, locotenent major de Securitate, comandant al Penitenciarului Sighet („Dunarea”) intre 1950-1955, timp in care au fost exterminate 53 de personalitati politice si ierarhi ai Bisericii Greco-Catolice; Gheorghe Craciun, colonel de Securitate, fost Sef al Directiilor Regionale MAI din Sibiu, Craiova, Brasov, vinovat de executarea a zeci de luptatori din munti, comandant al inchisorii Aiud intre 1958-1964, cand prin izolare, frig, foame si presiune psihica, s-a realizat o alta reeducare; Alexandru Rafila, fost comandant al Securitatii din Arad, care a reprimat cu gloante opozitia la Colectivizarea din satele de pe valea Crisului Alb, bilantul tragic al revoltei fiind urmatorul: 29 de tarani executati pe loc (fara somatie, fara judecata), 340 de ani de munca silnica si temnita grea, 100 de familii deportate, multi raniti in timp ce satele erau ocupate.

Am inceput sa lucrez serios la aceasta parte cu „cerberii” (care nu a necesitat paginarea complicata a primei parti a cartii, nu are nici fotografii) undeva pe la mijlocul lunii septembrie. Recent, asadar…

Cand redactam si corectam la ea, cand am ajuns la ultimul capitol, dedicat lui Alexandru Rafila, m-am intrebat daca nu cumva are vreo legatura acest personaj cu cel de astazi, cu acelasi nume. Am ras, am trecut mai departe, spunandu-mi ca e o simpla coincidenta de nume. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut… Si stiti de ce? Pentru ca interviul transcris in carte e din 1991 si nu am crezut nicio clipa ca absolut nimeni din marea noastra presa „libera” nu ar fi facut conexiunea asta simpla pana acum. Nici prin cap nu mi-a trecut sa o intreb atunci pe Lucia Hossu-Longin despre acest subiect.

Am avut o ultima intalnire cu dansa, extrem de scurta, cand mi-a predat ultima ei revizuire pe text (pe print, ca asa facem la editura), inainte sa dau cartea in tipar. Avusese cateva observatii dupa ultimele corecturi, pe care le-am implementat exact in ziua aceea. A fost o intalnire de… 3-4 minute sa zic, in care am vorbit strict despre cum a iesit cartea, vizual vorbind, si era extrem de incantata.

Cartea e iesit de la tipografie pe 12 octombrie (chiar putin mai devreme decat anticipam eu, spre 18-20). Intre timp, m-am apucat de cu totul alte proiecte (chiar am mai trimis o carte in tipar, „Patimi auzite din Gura Oborului”, si lucrez la alte doua, in pregatire, de alte manuscrise nici nu mai zic…). De vreo doua luni lucrez cam 14 ore / zi, nu exagerez. Asa ca, evident, am uitat de Rafila complet, numai de „dansul” nu-mi ardea – si pana la urma era doar un nume comun, atat.

Pana cand, frunzarind pe net, mi-a sarit in ochi o declaratie dintr-un interviu dat recent de Rafila, despre faptul ca el a devenit medic inspirat de tatal sau, care a fost si el doctor. Ei, dracia draciei… Atunci am simtit o mica bubuitura in cap, pentru ca stiam din cartea Luciei Hossu foarte bine (doar lucrasem la ultimul capitol recent, mi-era proaspat in minte) ca celalalt Rafila, seful Securitatii Arad intre 1945-1949, dupa ce a fost retras, a devenit medic. Bai, dar coincidenta si de nume – care nu e vreun Popescu, vreun Ionescu –, si de profesii? Si anii s-ar potrivi, daca stau bine sa ma gandesc…

Asta se intampla sambata. Am inceput sa „sap”, dupa cum am spus in statusul meu de alaltaieri, dar nu am gasit nimic despre trecutul sau familia doctorului Rafila. Si mi-era din ce in ce mai clar ca are un CV „mult prea” impecabil, ma-ntelegeti? Si un succes, nu mai zic, fulminant – bravo lui, nu zic, o fi pe merit… Aha…
Atunci am sunat-o pe dna. Hossu si am primit confirmarea. Ea stia ca fostul securist Rafila avea un baiat care s-a facut medic si, da, e chiar celebrul medic de azi…

La 30-40 de minute dupa scurta noastra convorbire, am postat „celebrul” status, care a ajuns in presa imediat. Duminica seara a raspuns si Rafila: e emotionat (de ce? a aflat abia acum, dupa ce a tainuit asta atatia ani?… sau e emotionat de fapt ca a iesit publica informatia?…), Lucia Hossu nu are dreptate in ce zice, tatal lui a fost securist mare, dar nu criminal (mda…) si i s-a concertat un atac, mai, mai, pentru ca acum candideaza el la parlamentare.

Sunt sigur ca n-o sa ma credeti, dar eu habar nu aveam pana sa ma apuc sa scriu statusul ca el candideaza la ceva… Am ramas chiar mut vazand tupeul… Am aflat ca va candida fix in ziua aia, cand incepusem sa caut informatii despre el si mi-au aparut toate stirile posibile…

Sigur, am primit zeci si zeci si zeci de mesaje ca de ce sa judecam fiul dupa ce a facut tatal. Sunt perfect de acord. Am zis-o si atunci de nu stiu cate ori. Dar sa ascunzi asta? Asta ce mai e? Nu e o mizerie de ultima speta? Ba e…

Apoi am mai primit zeci si zeci de mesaje ca de ce nu m-am „dedicat” si altor tati de politicieni. Pai pentru ca nu ma ocup de asta, e logic. Aici m-am implicat pentru ca era vorba nu doar de o carte pe care o publicasem la editura mea, dar o si coordonasem. Daca o sa am carti cu informatii despre parinti odiosi ai altora, cu mare drag… Dar n-a fost cazul.

Si sincer… nu era nici acum, daca Rafila n-ar fi declarat intr-un interviu ca a fost inspirat de taica-su, care a fost doctor. N-as fi facut legatura nici intr-o mie de ani, as fi crezut pana in 2343 ca e doar o coincidenta (nefericita) de nume.

Asadar, dragul meu Rafila, candidat matale oriunde vrei (ca nu imi pasa, tu nu existi pentru oamenii care mine, care au alt sistem de valori, stii bine), singurul „atac concertat” este de fapt „simfonia”, as zice, din mintea dumitale: cand stii ca ai un tata securist (sa zicem ca tine, nu criminal, doar posibil criminal… suspect si bagat oricum in maaari mizerii), tu declari despre el ca a fost doar un medic (un om deosebit chiar) si ca te-a inspirat sa ajungi cine esti astazi? Cine de fapt a „concertat” asta? Cine e de fapt atat de fudul, atat de „sus”, ca nu si-a imaginat vreodata ca asta o sa se afle? Cum sa spui ca simplul adevar (adica omisiunea, deci minciuna ta, tot aia) e un atac la adresa ta, concertat chiar? Nu ai jena? Esti emotionat, spui? De ce, nu ai fost emotionat cand ai vazut interviul realizat de Lucia Hossu-Longin in anii ’90? Nu? Acum se concerteaza atacuri, puf, bum, bang, planuri masonice impotriva moralitatii dumitale fara egal.

Of… Of… Of… Cata scarba am pentru clasa asta politica.

Ce nu intelegeti voi (si nici dumneata, Mr. Rafila Junior) este furia interioara pe care mi-a declansat-o cartea Luciei Hossu-Longin. Toata, partea cu Pitestiul nu mai zic, dar si interviurile cu „cerberi” (din care te tragi, fara sa spui nimic despre asta, fara sa te dezici decat „atacat”). Eu n-am fost om saptamani intregi dupa ce am lucrat la titlul asta si nici acum nu stiu daca mi-am revenit 100%.

Inumanitatea pe care am cunoscut-o mi-a depasit imaginatia. Asa ca n-am putut sa tac. Nu, sub nicio forma. Pentru ca am vrut sa stiti / stim cu totii cine este de fapt acest personaj pe care-l vedem la tv continuu si ce ascunde: Tatal meu a fost medic, a zis. Dar securist si criminal nu?

Cei care au citit cartea (dar absolut toti) m-au inteles perfect. Eu nu va dau online toata cartea, ca nu se face. Mergeti si puneti mana si cumparati-o. De la sfarsitul saptamanii viitoare e cam in toate librariile, pana atunci o gasiti pe site-ul editurii, pe Hyperliteratura.ro. In schimb, dupa tot scandalul, va pun la dispozitie capitolul cu Alexandru Rafila online. Judecati voi. Si spuneti-mi apoi: voi ce ati fi tacut?

Urmareste-ne si pe:

Mai mult despre: ,

Comentarii: