Jurnalista Emilia Șercan are o replică tăioasă după ce PSD a acuzat-o că este ”impostoare”, iar ministrul Justiției, Radu Marinescu, a amenințat că o va da în judecată.
”Când astfel de investigații capătă aspect personal defăimător, denigrator, în mod ciudat asociat unor demersuri instituționale pe care eu le-am realizat, sigur că analizez și eventualitatea unor reacții juridice. (…) Pot să mă întreb dacă nu ținta e să fiu înlăturat de la Ministerul Justiției, e o întrebare legitimă pe care mi-o pun”, a declarat ministrul Justiției la televiziunea de propagandă România TV.
Șercan a reacționat tăios, afirmând despre Marinescu că este ”idolul borfașilor”.
”Imediat după publicarea anchetei despre plagiatul ministrului Justiției, Radu Marinescu, am devenit ținta unei virulente campanii de denigrare online, orchestrată de PSD și alimentată de susținătorii acestora cu probleme penale. Unii dintre ei, pretinși ziariști, alții, patroni de presă cu condamnări penale.
Această mobilizare generală, de o agresivitate ieșită din comun, nu a făcut decât să-mi confirme un singur lucru: Radu Marinescu este o piesă importantă pentru gruparea politico-mediatico-juridică determinată să fure în continuare fără să plătească, adică să se bucure de impunitate.
Punctajul atacurilor, dar și tonul lor a fost dat de Radu Marinescu însuși, alături de PSD.
La câteva ore după ce am publicat probele care arată că teza de doctorat a ministrului Justiției, Radu Marinescu, este plagiată, acesta a avut o reacție pe Facebook pe care o începe cu două întrebări: „De ce acum? De ce eu?”.
Cum aceste întrebări nu sunt unele retorice, îi voi răspunde direct lui Radu Marinescu și voi începe cu cea de-a doua întrebare.
„De ce eu?” este titlul unui film din 2015, regizat de Tudor Giurgiu, care portretizează tragedia procurorului Cristian Panait, care s-a sinucis în 2002, după ce a fost pus de șefii săi din Parchetul General să-l ancheteze pe un alt procuror, Alexandru Lele. Acesta dispusese reținerea lui Adrian Tărău, fiul prefectului PSD de Bihor, un apropiat al lui Adrian Năstase.
Asocierea cu titlul filmului „De ce eu?” subliniază un cinism teribil al lui Marinescu, pentru că această referință trimite, în conștiința publică, la tragedia unui magistrat care a murit tocmai din cauza presiunilor politice făcute de o justiție controlată de PSD.
Să încerci să faci măcar o vagă comparație cu Cristian Panait este o impietate. Procurorul Panait a fost o victimă reală, zdrobită la propriu de presiunile politice ale PSD via justiție.
Ministrul Justiției a încercat să mute discuția de la plagiat la politică, susținând că scandalul a fost declanșat artificial pentru a bloca procedura de selecție a șefilor de parchete pe care a inițiat-o.
Subtilitatea acestei strategii e dată de faptul că plagiatul este furt, iar un ministru care a furat – chiar dacă la nivel academic – este un lucru de netolerat.
Ultima întrebare din discuția pe care am avut-o cu el duminică și pe care am inclus-o în articolul meu este aceasta: „Dar dumneavoastră ce credeți că ar trebui să se întâmple în privința situațiilor în care există teze de doctorat plagiate în România? Sunteți totuși Ministrul Justiției. Adică Justiția în sine înseamnă echitate și înseamnă corectitudine la nivel, ca principiu.”
Da, reiau ideea din întrebare și o extind: justiția în sine înseamnă echitate, înseamnă corectitudine, dar înseamnă și legalitate. Iar un ministru al Justiției care a plagiat încalcă grav toate aceste valori și evident că de aici apare și întrebarea: „mai poate rămâne în funcție un ministru al Justiției care a încălcat legea”?
Totuși, să dau și un răspuns direct la întrebarea „de ce acum?”: pentru că acum am terminat documentarea plagiatului și scrierea textului. Simplu.
Documentarea a început în prima parte a lunii noiembrie și a durat până am găsit toate probele care dovedesc plagiatul. O investigație care presupune compararea a sute de pagini, identificarea cărților originale în biblioteci și analiza textului poate dura săptămâni sau luni.
Am fost la Biblioteca Națională, am fost la Biblioteca Facultății de Drept a Universității din București, am cumpărat cărți din librării sau de pe anticariate online. Ultima carte comandată, de exemplu, mi-a venit pe 19 decembrie.
De fiecare dată când am scris despre plagiatul cuiva, acuzatul sau acoliții săi din presă și politică au încercat să creeze scenarii și să lege dezvăluirea de un moment anume.
(…) Cuvântul „interlop” nu există în ancheta mea. Articolul este accesibil oricui și oricine poate căuta în text cuvântul „interlop” cu „Ctrl+F”. E drept, în text am scris că Radu Marinescu a fost avocatul Liei Olguța Vasilescu și al lui Claudiu Manda. Dacă Marinescu în mintea sa, îi consideră pe Vasilescu și Manda „interlopi”, asta nu are nimic de-a face cu ce am scris eu”, a scris Șercan pe pressone.ro.