Energie electrica din Transnistria. Tradare vs. pragmatism
Republica Moldova sufera! Sufera de o multitudine de crize si penurii, iar in aceste prime zile de iarna, principala preocupare a Republicii Moldova este criza energetica si aici vorbim atat de livrarea gazelor cat si in special de asigurarea cu energie electrica.
Daca inainte de razboi Ucraina putea sa produca curent si pentru cetatenii moldoveni, atunci acum aceasta chestiune nu se mai intampla din cauza bombardamentelor rusesti in infrastructura energetica ucraineana. Moldova a cautat sa isi diversifice partenerii energetici si in ajutor a sarit promt Romania care a ajutat enorm fratii de peste Prut si literalmente a mentinut lumina in aceasta tara. Daca acest suport energetic romanesc este suficient, atunci de ce Moldova ar oferi asa-zisei Transnistrii gaze naturale in schimbul producerii energiei electrice pe care tot Chisinaul o plateste?
Mai multe voci compara semnarea contractului dintre compania moldoveneasca de stat Energocom si Centrala de la Cuciurgan cu un act de tradare prin finantarea regimului separatist din Transnistria. Dar trebuie sa vedem daca exista o solutie viabila dupa falimentarea Transnistriei, ce se intampla cu o treime din populatia regiunii, cetateni ai Republicii Moldova? Putem primi acum un nou val de refugiati, care evident vor migra dinspre Tiraspol catre Chisinau pentru a beneficia de necesarul uman de lumina si caldura (daca vor exista aceste conditii)? Suntem pregatiti sa integram acum aceasta regiune in aceasta criza continua si in prima lunii a iernii? Nemaivorbind de riscurile de securitate ce pot aparea similare cu cele din Razboiul de pe Nistru din 1992.
Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile care nu au un raspuns pentru ca, sa o spunem pe sleau, Moldova nu este pregatita acum pentru reintegrare si nu are nici un plan in acest sens. Putem integra o regiune pe care o supunem oprimarii? Societatea moldoveneasca daca doreste sa apropie cele doua maluri ale Nistrului nu o poate face prin forta si constrangere ci pe cale pasnica si la momentul potrivit in niciun caz la inceput de iarna, in plin razboi si neavand inca o linie care sa lege sudul Moldovei de capitala. Odata cu sfarsitul razboiului si cu victoria Ucrainei, problema transnistreana va fi mult mai usor de solutionat, dar acum nu este vorba de tradare, ci de neputinta de integrare a populatiei, economiei si institutiilor din stanga Nistrului.
Acum pentru publicul din Romania care nu intelege de ce Republica Moldova a semnat iarasi un contract cu asa-zisa parte transnistreana daca Romania livra curent in proportie de aproape 90% din necesarul populatiei. Din acest necesar 30% este pretul subventionat de 90 de euro/MWh, restul este din contracte de 180 euro/MWh si o si mai mare parte este achizitionata la pretul de piata fiind unul volatil si ajungand in luna decembrie la peste 400 de euro/MWh, comparativ cu pretul fix conform contractului semnat pentru o perioada de 4 luni de 73 euro/MWh cat ofera centrala transnistreana de la Cuciurgan (MGRES).
La pretul curentului se mai adauga si faptul ca, din pacate din 11 decembrie, producatorul romanesc de energie electrica, Hidroelectrica ar fi trebuit sa reduca volumul de energie romaneasca livrata catre Republica Moldova, deoarece Romania nu poate nici ea livra mai mult, nici macar la un pret mai mare. Or o parte din energia electrica livrata de statul roman catre partea moldoveneasca era subventionata cu cel mai mic pret posibil, iar o si mai mare parte era cumparata la pretul de pe bursa romaneasca.
Trebuie sa ne gandim si la faptul ca astfel de decizii nu stau in mainile unei singure persoane, iar Andrei Spinu, Ministrul Infrastructurii si Dezvoltarii Regionale nu a luat decizia de sine-statator, consultandu-se inainte de semnarea acestui contract catalogat de unii drept „tradare” cu partea romana, europeana si americana. Decizia de semnare a contractului dintre a fost salutata de Comunitatea Energetica Europeana, dar si de ambasadorul Statelor Unite la Chisinau. Oare prietenii Moldovei si anume Uniunea Europeana si Statele Unite ar fi fost in acord cu aceasta decizie daca aceasta nu era cea mai rationala intr-o astfel de situatie complicata?
Si am uitat de un aspect crucial, Ucraina, din cauza bombardamentelor rusesti sufera de blackout energetic in mai multe orase ucrainene. Iar criza energetica nu afecteaza doar Moldova si Ucraina ci inreaga Europa, Asa ca orice sursa de de electricitate care dezpovareaza sistemul energetic ucrainean este bine-venita, practic acesta ar fi unul dintre cele mai solide argumente. Romania a anuntat deja ca este disponibila sa ajute Ucraina in acest sens si practic vedem de ce s-a decis acest contract cu Transnistria, pentru a folosi fiecare sursa energetica disponibila si pentru a sustine infrastructura ucraineana, care este prioritatea zero in acest razboi.
Aici nu este vorba doar despre energie electrica mai ieftina cu 25% din asa-zisa Transnistrie ci un pret mai ieftin si o predictibilitate energetica (da, daca malul stang al Nistrului opreste curentul destinat malului drept, atunci putem reveni desigur la situatia de dinainte de semnarea contractului cu MGRES). De asemenea riscul deconectarii energiei din cauza razboiului din Ucraina si implicit bombardamentelor rusesti scade datorita faptului ca, surprinzator, liniiile electrice interne care leaga cele doua maluri ale Nistrului nu sunt atat de vulnerabile precum cele din Sudul Moldovei, care sunt conectate cu Ucraina si Romania.
De bine, de rau prin semnarea acestui contract controversat de furnizare a energiei electrice se asigura securitatea energetica a Republicii Moldova, evitandu-se riscurile unui blackout asa cum s-a mai intamplat in noiembrie. Aceasta actiune face parte dintr-un pachet de decizii necesare care au fost sabotate timp de mai bine de 30 de ani si decise in ultimele luni, printre care se mai numara si demararea constructiilor liniei de tensiune inalta Chisinau-Vulcanesti care ar permite transportul facil al curentului electric (evitand malul stang al Nistrului), constructia acesteia fiind gata in 2 ani, dar si stocarea unor cantitati de gaze care ar permite aprovizionarea energetica a Moldovei pentru 2 luni.
Principala responsabilitate a guvernarii de la Chisinau este sa asigure casele moldovenilor cu lumina si caldura, iar economia sa functioneze in regim normal. Republica Moldova trebuie sa reziste acestei iarni, asa ca haideti sa nu ne pripim si sa rediscutam solutionarea confilictului transnistrean atunci cand suntem mai putini vulnerabili, in primavara.
