Episcopul Husilor declara razboi Guvernului: „Autoritatile statului sunt neputincioase. Sa nu isi inchipuie apostolii lockdown-ului ca o vor putea carantina vreodata pe Sfanta Parascheva”
Episcopul Ignatie al Husilor are un mesaj dur la adresa guvernantilor pentru ca acestia au interzis persoanelor din afara Iasiului sa vina in pelerinaj la moastele Sfintei Parascheva.
„Atunci cand autoritatile statului roman se dovedesc a fi neputincioase in a gestiona, coerent si lucid, situatii imprevizibile si periculoase, cum sunt vremurile de molima, pe care le traim, imping pendulul tragediei (potentiala sau actuala) inspre zona spatiului religios, cu nadejdea fictiva ca amana sau evita vartejul apocaliptic epidemiologic, vanzandu-ne iluzia ca pot sa ne scape de agentul patogen infinitezimal. De aceea, inca de la instaurarea molimei in Romania, am fost purtati ca intr-un carusel ametitor si amenintator. Cand stare de urgenta, cand stare de alerta, cand posibila relaxare, cand restrictii. Odata epuizat ciclul, trebuia reluat obsesiv si de la coada la cap totul.
Sa fiti siguri ca nu ei ne scapa de infectia nefasta cu Covid-19. Nu limitarile radicale ale drepturilor fundamentale si garantate de Constitutie, inclusiv dreptul la libertatea religioasa, ci medicii, asistentii medicali, care sunt ingerii sanatatii noastre, responsabilitatea noastra de a respecta cu strictete recomandarile sanitare si credinta in Dumnezeu, care este cel mai minunat antidot la tristete si deznadejde, constituie cea mai buna forma de impiedicare a raspandirii virusului”, sustine razboinic Ignatie.
El vorbeste si despre „totalitarism comunist” si despre „apostolii ateismului neomarxist si fara vibratii metafizice”.
Comitetul National pentru Situatii de Urgenta (CNSU) a decis luni seara ca este permisa organizarea de manifestari cu ocazia sarbatorilor religioase numai cu participarea celor care au domiciliul sau resedinta in localitatea respectiva, motivand ca riscul de infectare este unul foarte mare atunci cand pelerinii se deplaseaza dintr-o localitate in alta cu mijloace de transport precum autocare.
Episcopul Ignatie al Husilor a fost infectat cu coronavirus la inceputul lunii septembrie. Cu cateva zile inainte, el a botezat un copil si a sfintit altarul de vara al bisericii din localitatea Banca Sat, eveniment la care au participat zeci de persoane.
Mesajul integral al lui Ignatie, postat pe site-ul Episcopiei Husilor:
Mai sunt cateva zile pana la sarbatoarea celei care de atatea veacuri a fost si este ocrotitoarea spirituala a Moldovei crestine. Ne-am trezit dintr-o data, chiar peste noapte, in fata unui potential vartej apocaliptic, anuntat cu militareasca si iluminista fermitate, ca pelerinajul la moastele Sfintei Parascheva este cureaua de transmisie speciala si favorita, in aceste zile, a virusului, care ne tulbura si ne dezbina atat de mult.
Ca virusul sta mai abitir dupa coltul tuturor bisericilor, asteptand linistit, satisfacut, increzator si dornic sa-i insface doar pe cei care sunt crestini ortodocsi si fara buletin de Iasi.
Ca identitatea unui om – cea din buletin, care acum se napusteste asupra sufletului din tine – poate deveni subiect de suspiciune, asuprire si galceava, exact ca in vremea totalitarismului ateu-comunist.
Ca restrictiile trebuie inasprite, cu vadita consecventa, doar de sarbatorile crestine, ca nu cumva virusul, care are o preferinta obsesiva si compulsiva pentru mediul religios, sa se multiplice vertiginos.
Ca oamenilor credinciosi nu trebuie sa li se dea sansa, in timpul pelerinajelor, de a respecta, cu constiinciozitate, recomandarile sanitare absolut legitime, pentru ca sunt considerati aprioric ca avand, in mod natural, inclinatia de a calca legea, adica, mai pe sleau, ca fiind potentiali infractori.
Ca apostolii ateismului neomarxist si fara vibratii metafizice ar sti mai bine decat oamenii Bisericii, crestini si slujitori, ca sanatatea este un mare dar de la Dumnezeu si ca a-ti iubi aproapele inseamna si a-l proteja de orice pericol care ii poate zdruncina sau faramita acest dar.
Ca unele autoritati ale statului s-au metamorfozat in iacobini – cei care in perioada Revolutiei franceze manifestau o ostilitate ideologica fata de religie –, iar cei responsabili de ordinea publica s-au deghizat in militieni. Ca pentru „Statul unic” „fericirea si libertatea sunt incompatibile” (George Orwell, Despre libertate, p. 136).
Ca la vot capacitatea de propagare a virusului este inactiva sau se suspenda din oficiu prin „ordonanta de urgenta”, pe cand de sarbatoarea Sfintei Parascheva covid-ul va deveni hiperactiv, cautandu-si habitatul in ortodocsi si in cei din afara Iasului.
Ca unii din cei indrituiti sa gestioneze, lucid si realist, aceasta criza sanitara au devenit sacerdotii virusului, abordand problematica raspandirii acestuia doar in cheie religioasa.
Ca Sfanta Parascheva nu mai poate fi cinstita cuviincios, in randuiala si reculegere, cu respectarea normelor sanitare, pe vreme de pandemie, ci doar flancata ostentativ si pazita scrutator de fortele de ordine, ca nu cumva vreun neiesean sa transforme curtea Catedralei Mitropolitane in epicentrul infectarii cu Covid-19.
Atunci cand autoritatile statului roman se dovedesc a fi neputincioase in a gestiona, coerent si lucid, situatii imprevizibile si periculoase, cum sunt vremurile de molima, pe care le traim, imping pendulul tragediei (potentiala sau actuala) inspre zona spatiului religios, cu nadejdea fictiva ca amana sau evita vartejul apocaliptic epidemiologic, vanzandu-ne iluzia ca pot sa ne scape de agentul patogen infinitezimal. De aceea, inca de la instaurarea molimei in Romania, am fost purtati ca intr-un carusel ametitor si amenintator. Cand stare de urgenta, cand stare de alerta, cand posibila relaxare, cand restrictii. Odata epuizat ciclul, trebuia reluat obsesiv si de la coada la cap totul.
Sa fiti siguri ca nu ei ne scapa de infectia nefasta cu Covid-19. Nu limitarile radicale ale drepturilor fundamentale si garantate de Constitutie, inclusiv dreptul la libertatea religioasa, ci medicii, asistentii medicali, care sunt ingerii sanatatii noastre, responsabilitatea noastra de a respecta cu strictete recomandarile sanitare si credinta in Dumnezeu, care este cel mai minunat antidot la tristete si deznadejde, constituie cea mai buna forma de impiedicare a raspandirii virusului.
Este trist ca Biserica, care s-a comportat exemplar si se va comporta si pe mai departe responsabil, a trebuit sa sufere cel mai mult, alaturi de cultura, sport si educatie, in aceste cateva luni de la instaurarea molimei in tara. A fost umilita si discriminata, ca sa ma exprim in duhul veacului acesta.
Si pentru ca malaxorul nerusinarii sa se invarta perfect si etern, haterii si trollii de serviciu, din mediul online, nu au niciun fel de afinitate sufleteasca in a vedea sustinerea concreta – nu doar postari obsesive pe retelele de socializare – a spitalelor, a oamenilor singuri si nevoiasi, prin donatii financiare substantiale, donatii de aparatura medicala, prin donatii de alimente si imbracaminte.
Biserica nu a fost si nici nu este prigonita, ci, pur si simplu, permanent fortata de contextul unor restrictii ofensatoare sa-si apere tot timpul legitimitatea prezentei sale in sfera publica si dreptul la trairea actului credintei, fapt care este echivalent cu tentativa de a-i pune pe cap o perna, ca sa nu mai respire deloc. Asta mi se pare mai grav decat orice tentativa de anihilare directa si agresiva.
Va veni, negresit, vremea cand oficialii actuali ai Statului roman vor pricepe, bine si apasat, ceea ce a spus unul din stirpea lor politica europeana, francezul Frederic Bastiat, ca „statul n-ar trebui sa fie altceva decat forta comuna instituita, nu pentru a fi intre toti cetatenii un instrument de opresiune si de spoliere reciproca, ci, dimpotriva, pentru a garanta fiecaruia ce este al sau si a face sa domneasca justitia si securitatea” (Frederic Bastiat, Statul. Ce se vede si ce nu se vede si alte eseuri, p. 28). Iar cetatenii patriei noastre vor ajunge sa-si puna frecvent intrebarea: „Omul de pe strada va simti vreodata ca libertatea spiritului este la fel de importanta si are la fel de multa nevoie sa fie aparata ca si painea cea de toate zilele?” (George Orwell, Despre libertate, p. 157-158).
Drept concluzie: sa nu isi inchipuie apostolii lockdown-ului ca o vor putea carantina vreodata pe Sfanta Parascheva. Ea este ferecata in biserica sufletului fiecarui moldovean, al fiecarui roman, care a adastat, smerit si linistit, la racla moastelor ei, primind ajutor, binecuvantare, imbold spre bunatate si dragoste, si mireasma de sfintenie.
