Eroii nu au culoare: doi imigranti africani, eroi in Italia dupa ce au scos cu mainile goale din flacari supravietuitorii accidentului de la Venetia

Cand Boubacar Toure si colegii sai de apartament au auzit o prabusire brusca si tunatoare langa apartamentul lor, au crezut ca este vorba de un cutremur. Dar apoi au deschis ferestrele bucatariei lor, unde pregateau cina, si unul dintre ei a strigat: „A cazut un autobuz”.

„Am alergat pana la locul unde autobuzul era in flacari si am auzit o femeie strigand: „Copilul meu, copilul meu”, spune Boubacar, in varsta de 27 de ani, care este din Gambia, cu ochii incarcati de oboseala. „Am reusit sa o trag afara pe geamul autobuzului si apoi i-am scos fiul, care avea arsuri grave, dar era inca in viata”.

Autobuzul, care transporta turisti inapoi la un camping din apropiere dupa o zi petrecuta in centrul istoric al Venetiei, se deplasa pe un pasaj suprateran aglomerat cand a cazut brusc peste balustrada si a plonjat de la cativa metri inaltime, luand foc imediat dupa aceea.

Boubacar descrie cum a apucat extinctorul din autobuz pentru a incerca sa stinga flacarile. „Trecatorii mi-au dat apoi alte extinctoare, dar nimic nu a ajutat”, isi aminteste el. „Asa ca i-am tras si pe ceilalti pasageri afara din masina. Oamenii sangerau abundent, era atat de mult sange peste tot…”

Colegul sau de apartament, Odion Eboigbe, din Nigeria, era cu el si l-a ajutat sa scoata supravietuitorii printre resturile vehiculului mutilat – un autobuz cu propulsie electrica, ale carui baterii se crede ca au luat foc.

„Am reusit sa-i salvam pe multi, dar, din pacate, altii au murit”, spune el. „Nu am fost speriat, nu m-am gandit la siguranta mea, pentru ca am vazut oameni cu capetele despicate. Astazi, colegii mei de munca m-au intrebat la ce m-am gandit cand m-am indreptat cu mainile goale spre flacari, iar eu le-am spus ca stiam doar ca trebuia sa salvez femeile si copiii care tipau sfasietor din autobuzul cuprins de foc.”

Boubacar si Odion spun ca nu au mai dormit de la accident. Cand li se spune ca in Italia sunt considerati eroi, ei ridica din umeri. „Daca salvarea oamenilor te face un erou, atunci poate”. „Dar cand cineva are nevoie de ajutor pentru ca este pe moarte, nu poti sa pleci pur si simplu”, spune Boubacar, al carui singur regret este ca in incendiu i-a ars si singura pereche de adidasi pe care o avea…