Noul șoc economic provocat de China va afecta în principal Europa și va devasta sectoare industriale care se bazează pe tehnologii avansate, ducând la pierderi uriașe de locuri de muncă, se arată într-o analiză Foreign Affairs.
În 2025, Xi a invitat Bruxellesul să se alăture Beijingului în „susținerea multilateralismului, protejarea echității și a dreptății” și respingerea „unilateralismului și a intimidării”.
În ciuda retoricii onorabile, Beijingul nu le-a oferit nimic concret europenilor și nu a făcut nimic pentru a adresa îngrijorările lor legate de practicile comerciale neloiale ale Chinei, care amenință multe sectoare ale industriei europene.
Premierul chinez Li Qiang a respins recent acuzațiile europenilor care se tem de un „al doilea șoc chinez”, spunându-le că ar fi mai bine să se concentreze asupra „celei de-a doua oportunități chineze”.
Primul șoc chinez a devastat industria Statelor Unite în sectoare precum cele ale mobilierului, textilelor și metalelor, la începutul anilor 2000, după aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului. Al doilea șoc va afecta în primul rând industriile europene care produc automobile, utilaje, substanțe chimice, produse farmaceutice și energie verde.
Amenințarea este atât de serioasă încât Europa ia în calcul măsuri care, în urmă cu doar câțiva ani, ar fi părut de neconceput. Guvernul Franței a propus anul acesta „crearea unui nivel de protecție echivalent cu un tarif general de aproximativ 30% împotriva Chinei”. Deși Germania a ezitat inițial să adopte măsuri similare, cancelarul Friedrich Merz a transmis că este pregătit să acționeze împotriva practicilor comerciale neloiale ale Chinei.
Luna trecută, toate statele membre ale Uniunii Europene, cu excepția Spaniei, i-au solicitat Comisiei Europene să elaboreze un set de soluții pentru gestionarea acestei crize. În acest context, perspectiva unui război comercial în toată regula cu China a devenit un pericol cât se poate de real. Europa este în prezent singura piață majoră cu o putere mare de cumpărare care rămâne complet deschisă produselor provenite din China.
Pe fondul unei cereri interne slabe și al dificultăților întâmpinate de numeroase companii chineze în obținerea profitului, Beijingul are nevoie urgentă de acces la piața europeană. Prin urmare, China va face, cel mai probabil, toate eforturile pentru a-și menține poziția pe această piață și pentru a evita restricțiile comerciale care i-ar putea afecta exporturile.
Dacă Bruxellesul își dorește să dispună de suficiente „arme” pentru a face față unui posibil război comercial cu China în viitor, va fi nevoie de o unitate maximă între statele membre ale Uniunii Europene, precum și de o cooperare extinsă cu partenerii săi externi. Ambele obiective sunt esențiale pentru ca Europa să își poată proteja baza industrială, considerată vitală pentru prosperitatea economică și securitatea continentului.
Cota Chinei în producția industrială globală a crescut de la 6%, în anul 2000, la aproximativ 30% în prezent. În același timp, ponderea Uniunii Europene a scăzut semnificativ, de la 30% la doar 17%.
Începând din 2015 și până în prezent, valoarea exporturilor chinezești către Uniunea Europeană a crescut cu 89%, iar deficitul comercial s-a majorat de patru ori, ajungând la 411 miliarde de dolari anul trecut.
Președintele Camerei de Comerț a Uniunii Europene în China, Jens Eskelund, a comparat relația comercială dintre UE și China cu „un vas portcontainer gigantic, lung de 400 de metri și încărcat cu 24.000 de containere, care se îndreaptă spre Europa și se întoarce aproape gol”.
Industria europeană pierde teren nu doar pe piața internă, ci și pe piețe externe importante, precum Brazilia, Indonezia și Africa de Sud, care sunt tot mai inundate de produse importate din China. Consecințele acestei presiuni economice au început deja să se resimtă: industria germană pierde aproximativ 10.000 de locuri de muncă în fiecare lună. Fondatorul producătorului de utilaje pentru forarea tunelurilor Herrenknecht a avertizat că „șocul chinez este real și lovește industria germană cu toată forța”.
Pe lângă subvențiile masive acordate de guvernul chinez propriilor companii, Beijingul a învățat să exploateze vulnerabilitățile economice ale Europei. Prin utilizarea tuturor instrumentelor disponibile, China încearcă să mențină piețele europene deschise pentru produsele sale exportate, în timp ce companiile europene întâmpină dificultăți tot mai mari în competiția globală.
Șocul economic care se conturează ar putea fi unul de amploare și de lungă durată. Toate marile sectoare industriale europene riscă să fie afectate simultan și să fie subminate de competitori chinezi cu care nu pot concura în privința costurilor de producție.
Unele industrii ar putea ajunge chiar în pragul dispariției. Situația industriei energiei solare din Europa reprezintă un semnal de alarmă: după ce deținea o cotă de aproximativ 30% din producția globală la începutul anilor 2010, aceasta a ajuns în prezent la doar 1%, în mare parte din cauza concurenței venite din China.
Europa riscă să piardă sute de mii de locuri de muncă, iar odată ce aceste capacități industriale vor dispărea, reconstruirea lor va fi extrem de costisitoare și dificilă. Mai mult, reducerea bazei industriale europene ar putea genera un cerc vicios în care Uniunea Europeană devine tot mai dependentă de China, oferind Beijingului posibilitatea de a exploata această vulnerabilitate economică. Dacă industriile strategice nu vor fi protejate în fața concurenței chineze, obiectivele de reînarmare asumate de statele europene ar putea deveni, cel mai probabil, imposibil de realizat.
Astăzi, importurile din China sunt ieftine, însă, pe viitor, Beijingul ar putea ajunge într-o poziție avantajoasă, din care să poată dicta prețurile produselor exportate în Europa după propriile interese, având în vedere că firmele chineze au eliminat o mare parte dintre rivalii lor europeni.
Fără o pregătire adecvată, Uniunea Europeană riscă să piardă decisiv un posibil război comercial cu China. Scenariul pesimist este ușor de imaginat: Beijingul ar putea răspunde unor eventuale tarife impuse de UE prin reducerea accesului la factori-cheie care influențează producția industrială, ceea ce ar putea lăsa Europa izolată.
O astfel de situație i-ar putea determina pe alegătorii europeni, care nu doresc să suporte costurile unei confruntări de această amploare, să exercite presiuni asupra liderilor europeni pentru a accepta cerințele Beijingului.
Acest scenariu nu este însă inevitabil. Singurul lucru mai grav decât riscul unei înfrângeri este pericolul ca baza industrială valoroasă și competitivă a Europei să fie lăsată să se erodeze. Timpul este scurt, dar Bruxellesul încă are posibilitatea de a duce această luptă până la capăt.