Interesul cercetătorilor se concentrează în special asupra capacității unor compuși din frunză de a influența creșterea glicemiei după consumul alimentelor bogate în carbohidrați.
Rezultatele disponibile sunt promițătoare, dar nu transformă extractul din frunze de dud într-un tratament pentru diabet sau pentru alte boli metabolice. Studiile clinice diferă prin tipul extractului utilizat, concentrația substanțelor active, doza administrată și caracteristicile participanților. Din acest motiv, efectele observate pentru un anumit preparat nu pot fi atribuite automat tuturor suplimentelor care conțin frunze de dud.
Frunzele de dud conțin mai multe categorii de compuși biologic activi, printre care flavonoide, acizi fenolici, polizaharide și o substanță cunoscută sub abrevierea DNJ. Denumirea completă a acesteia este 1-deoxinojirimicină, iar interesul medical pentru acest compus este legat în principal de modul în care poate influența digestia carbohidraților.
DNJ poate inhiba activitatea unor enzime intestinale din familia alfa-glucozidazelor. Aceste enzime participă la descompunerea carbohidraților complecși în molecule mai mici, care ulterior pot fi absorbite. Prin încetinirea acestui proces, o parte dintre extractele standardizate din frunze de dud pot determina o creștere mai lentă a concentrației glucozei în sânge după masă.
Concentrația de DNJ diferă însă considerabil între produse. Două suplimente care conțin aceeași cantitate totală de extract de dud nu oferă neapărat aceeași cantitate de compus activ. Standardizarea produsului reprezintă, prin urmare, un element important atunci când sunt analizate rezultatele cercetărilor.
Frunzele conțin și polifenoli cu proprietăți antioxidante demonstrate în experimente de laborator. Aceste substanțe au alimentat interesul pentru posibile efecte suplimentare asupra metabolismului și stresului oxidativ, însă rezultatele obținute în laborator nu trebuie confundate cu beneficii clinice demonstrate la om.
Dintre proprietățile atribuite extractului din frunze de dud, influența asupra glicemiei postprandiale beneficiază de unele dintre cele mai consistente date obținute la oameni. Glicemia postprandială reprezintă nivelul glucozei din sânge în perioada care urmează unei mese.
În mai multe studii controlate, administrarea unor extracte standardizate împreună cu alimente bogate în carbohidrați a redus creșterea glicemiei comparativ cu administrarea unui produs placebo. Un studiu efectuat la persoane cu metabolism alterat al glucozei a arătat că extractul îmbogățit în DNJ a diminuat creșterea glicemiei după consumul de orez, iar efectul a fost dependent de cantitatea de DNJ administrată.
Un alt studiu randomizat, efectuat la persoane cu glicemie à jeun modificată, a observat o reducere a răspunsului glicemic după masă după patru săptămâni de administrare a unui extract apos din frunze de dud. Au fost observate modificări și ale răspunsului insulinic.
Rezultatele nu înseamnă însă că administrarea extractului conduce obligatoriu la o scădere importantă și permanentă a glicemiei. Într-un studiu desfășurat pe parcursul a 12 săptămâni, anumite indicii ale controlului glicemiei după masă s-au îmbunătățit, însă glicemia à jeun și hemoglobina glicată nu au prezentat diferențe semnificative față de grupul de control.
O analiză sistematică a studiilor clinice a concluzionat, de asemenea, că există dovezi pentru reducerea glicemiei postprandiale, dar că datele nu sunt suficiente pentru a afirma că Morus alba reprezintă în sine o intervenție eficientă pentru scăderea generală a glicemiei.
O meta-analiză publicată ulterior, care a inclus 12 studii clinice și 615 participanți, a identificat reduceri modeste ale glicemiei à jeun, hemoglobinei glicate și insulinei à jeun. Autorii au remarcat însă diferențe importante între studiile analizate, ceea ce impune prudență atunci când rezultatele sunt aplicate tuturor persoanelor sau tuturor produselor cu extract de dud.
Efectele extractului din frunze de dud nu se limitează în cercetare la glicemie. O serie de studii au analizat modul în care preparatele din Morus alba ar putea influența secreția de insulină, profilul lipidic și markerii asociați stresului oxidativ.
Într-un studiu clinic efectuat la persoane cu diabet zaharat de tip 2, participanții au primit timp de 12 săptămâni fie extract de Morus alba, fie placebo. Cercetătorii au identificat o reducere a concentrației de insulină și a unui marker al stresului oxidativ, precum și o creștere a colesterolului HDL. Pentru numeroși alți parametri metabolici analizați nu au fost însă observate diferențe semnificative.
Aceste rezultate sunt importante pentru cercetare, dar nu demonstrează că extractul din frunze de dud previne bolile cardiovasculare sau complicațiile diabetului. Pentru astfel de concluzii ar fi necesare studii mai ample, desfășurate pe perioade mai lungi și concepute pentru a urmări rezultate clinice relevante.
Același principiu se aplică proprietăților antioxidante și antiinflamatoare atribuite frunzelor de dud. Prezența polifenolilor și rezultatele obținute în modele experimentale indică mecanisme biologice plauzibile, însă efectele asupra organismului uman depind de absorbția compușilor, doză, durata administrării și starea de sănătate a persoanei.
Din acest motiv, formulări precum detoxifierea organismului, curățarea vaselor de sânge sau vindecarea diabetului nu sunt susținute de dovezile clinice disponibile.
Studiile clinice de scurtă durată sugerează că extractele evaluate până în prezent sunt, în general, bine tolerate de adulții incluși în cercetări. Într-un studiu randomizat pe adulți sănătoși, administrarea repetată a unei băuturi care conținea extract din frunze de dud timp de patru săptămâni nu a fost asociată cu o diferență semnificativă a frecvenței evenimentelor adverse față de placebo.
Într-un alt studiu, în care au fost testate mai multe cantități de extract, cercetătorii nu au găsit diferențe semnificative între extract și placebo în ceea ce privește apariția grețurilor, crampelor abdominale, balonării sau flatulenței.
Aceste rezultate nu demonstrează totuși că orice produs este lipsit de riscuri. Suplimentele pot avea concentrații diferite, iar extractele comerciale nu sunt întotdeauna identice cu preparatele folosite în studiile clinice.
Modificarea digestiei carbohidraților poate favoriza la unele persoane apariția unui disconfort digestiv. De asemenea, persoanele care utilizează medicamente pentru scăderea glicemiei trebuie să fie prudente. Deoarece extractul poate influența răspunsul glicemic după masă, asocierea cu tratamentul antidiabetic trebuie discutată cu medicul, mai ales în cazul persoanelor predispuse la valori scăzute ale glicemiei.
Datele disponibile nu permit nici stabilirea cu suficientă certitudine a siguranței utilizării în sarcină sau în perioada de alăptare. În aceste situații, administrarea unui supliment concentrat din frunze de dud nu ar trebui începută fără recomandare medicală.
Unul dintre aspectele esențiale în interpretarea studiilor despre extractul din frunze de dud este faptul că termenul de extract nu descrie un produs unic. Preparatele pot fi obținute prin metode diferite și pot conține concentrații foarte diferite de DNJ, polifenoli și alte componente.
Cantitatea totală exprimată în miligrame pe capsulă nu oferă singură suficiente informații despre potența produsului. În studiile asupra metabolismului glucidelor, standardizarea în funcție de conținutul de DNJ este deseori mai relevantă decât simpla cantitate de pulbere sau extract.
Nici rezultatele obținute la o persoană sănătoasă nu pot fi transferate automat unei persoane cu prediabet sau diabet. Răspunsul metabolic poate fi influențat de alimentație, medicamente, greutate corporală, sensibilitatea la insulină și cantitatea de carbohidrați consumată la o masă.
Cercetările realizate până în prezent indică faptul că cea mai plauzibilă utilizare fiziologică a unor extracte standardizate din frunze de dud este diminuarea creșterii rapide a glicemiei după o masă bogată în carbohidrați. Efectul a fost observat în mai multe studii la oameni și este susținut de mecanismul prin care DNJ încetinește activitatea enzimelor implicate în digestia anumitor glucide.
În schimb, afirmațiile referitoare la slăbire, protecție cardiovasculară, prevenirea complicațiilor diabetului sau tratarea bolilor metabolice depășesc în prezent nivelul dovezilor disponibile.
Extractul din frunze de dud rămâne un produs de interes pentru cercetarea metabolică, în special prin efectele sale asupra glicemiei după masă. Datele actuale justifică studierea sa în continuare, dar nu înlocuirea alimentației echilibrate, a activității fizice, a monitorizării glicemiei sau a tratamentului prescris de medic.