”Fără mâncare, adăpost sau resurse financiare”. Luptă zilnică pentru supraviețuire în Fâșia Gaza

După doi ani de conflict armat intens, armistițiul din octombrie a generat o aparentă perioadă de calm în Fâșia Gaza, însă realitatea socială și economică a locuitorilor rămâne extrem de precară. În ciuda reluării parțiale a activităților comerciale, majoritatea celor două milioane de locuitori continuă să trăiască în adăposturi improvizate, cu resurse financiare limitate sau inexistente, confruntându-se zilnic cu probleme fundamentale de supraviețuire, relatează France24.

Majoritatea locuitorilor Gazei se află în situații de locuire extrem de precare, fie în tabere supraaglomerate, fie în clădiri parțial avariate. Sobhi, 30 de ani, a rămas cu familia sa într-o clădire afectată de conflict, semnalând impactul direct asupra educației copiilor și asupra sănătății comunității: „Copiii noștri nu merg la școală. Trăim înconjurați de poluare și moloz, abandonați.” Zonele grav afectate de atacurile israeliene au limitat opțiunile locative, iar apartamentele locuibile sunt extrem de scumpe, ceea ce accentuează vulnerabilitatea socio-economică.

Și Iordania a fost atacată masiv de Iran, au fost lansate peste 100 de rachete. Majoritatea au eșuat să-și atingă ținta

În Orientul Mijlociu, în trei zile s-au folosit mai multe rachete Patriot decât în Ucraina din 2022 până în prezent, a anunțat Zelenski

Colapsul economic și dependența de asistența umanitară

Chiar dacă unele prețuri alimentare au scăzut după încetarea focului, lipsa veniturilor face ca majoritatea locuitorilor să fie complet dependenți de ajutorul umanitar. Terenurile agricole și fântânile distruse au compromis securitatea alimentară, iar lichiditățile sunt rare. Heba, lucrătoare umanitară, subliniază amploarea crizei: „Economia din Gaza s-a prăbușit. Nu avem bani și nici locuri de muncă. Pentru noi, nimic nu s-a schimbat de la încetarea focului.” Această dependență totală de resurse externe expune populația la riscuri permanente, limitând capacitatea comunității de a se redresa independent.

Persistența insecurității și impactul psihologic

Chiar și după încetarea focului, percepția de insecuritate rămâne omniprezentă. Locuitorii se confruntă cu riscuri permanente, de la prăbușirea clădirilor până la condițiile meteorologice extreme. Sobhi și familia sa trăiesc sub o tensiune continuă, evidențiind dimensiunea psihologică a conflictului: stres, anxietate și lipsa oricărei certitudini privind viitorul. Aceste condiții afectează nu doar sănătatea mentală, ci și coeziunea socială, educația copiilor și posibilitatea reluării activităților cotidiene.

Reziliența și speranța în mijlocul crizei

În ciuda distrugerilor și dificultăților, unii locuitori reușesc să mențină activități esențiale și să construiască o formă de normalitate. Heba coordonează clinici supraaglomerate, asistând pacienți afectați de boli infecțioase și traume ale războiului, subliniind rolul crucial al muncii umanitare: „Am supraviețuit atrocităților și trebuie să continui să ajut poporul meu.” Salma, de asemenea, își păstrează speranța pentru familia ei: „Trebuie să sperăm, măcar pentru familia mea. Este tot ce ne-a mai rămas, speranța că într-o zi vom putea trăi din nou cu demnitate.” Această dimensiune a rezilienței ilustrează modul în care populația palestiniană încearcă să mențină coeziunea socială și demnitatea chiar în condiții extreme.