Financial Times, impresionat de Maia Sandu: „Are o coloana vertebrala de otel”. Probabil singurul lider care nu s-a imbogatit in politica: „In urma cu 10 ani avea 160.000 de dolari, acum mai are doar 600”

Amplu interviu in influenta publicatie Financial Times (FT) cu presedintele Moldovei, Maia Sandu. Ea a fost invitata jurnalistului Ales Russel in cadrul „Lunch with FT”.

Jurnalistul britanic si Maia Sandu s-au intalnit la o crama celebra din Moldova, unde au povestit in jurul unei mese. Alec Russel a fost profund impresionat de presedintele Moldovei.

Iata materialul pe care l-a publicat in Financial Times:

In timp ce pasagera coboara din Skoda, ma gandesc ca este o clienta obisnuita la Et Cetera, a carui crama, restaurant si cabana au fost in ultimii ani un punct de atractie in intreaga regiune si nu numai. Inainte de razboi, clientii veneau aici din Odesa, la doar o ora sau cam asa ceva cu masina. Dar oaspetele meu da din cap cu nostalgie cand il intreb cat de des a mai mancat aici.

„Nu am reusit niciodata sa gasesc o masa”, spune ea. „Intotdeauna a fost rezervat”.

„N-ati putea . . . nu ar fi putut suna cineva din personalul dumneavoastra?”, am intrebat. Presedintele Republicii Moldova imi arunca o privire severa. „Nu asa procedez eu”. Nu, intr-adevar. Aceasta este, la urma urmei, un lider care si-a pus cariera in joc pentru a pune capat abuzului de functie care a fost un mod de viata pentru conducatorii tarii sale timp de secole. Dar chiar si asa… .

Maia Sandu nu are doar un set admirabil de principii publice. Ea are, de asemenea, cea mai grea provocare dintre toti liderii pro-occidentali din Europa, dupa Volodimir Zelenski: o economie post-sovietica in dificultate; secesionisti pro-rusi care au izolat o parte din stat; un electorat divizat din punct de vedere etnic; si amenintarea constanta a Kremlinului de a se amesteca pentru a o rasturna.

Mai mult, Sandu este un tehnocrat intr-o lume a politicii bizantine de afaceri. Cu cateva ore mai devreme, am urmarit-o cum a informat presa in palatul prezidential  din capitala Chisinau. Prezentand cu rapiditate cifrele pentru un proiect de dezvoltare rurala „Satul european”, ea parea a fi oficialul Bancii Mondiale care a fost odata.

Femeia de 50 de ani are o coloana vertebrala de otel. Unul cate unul, in ultimii ani, ea a doborat oligarhii care corupeau statul. Acum, hotararea ei se confrunta cu testul suprem. Timp de 30 de ani, de la obtinerea independentei la destramarea Uniunii Sovietice, Moldova a fost un „tampon”, spune ea, intre Rusia si Occident. Ea incearca sa o indrepte odata pentru totdeauna spre un port sigur in vest, prin aderarea la Uniunea Europeana.

Un prieten care o cunoaste si o admira o numeste „Doamna de Fier” a Europei, dar istoria tehnocratilor care au intrat in politica este plina de cazuri in care acestia au fost depasiti de interese bine stabilite si au sfarsit prin a nu mai fi in contact cu starea de spirit populara.

Poate acest personaj rezervat sa schimbe cu adevarat cursul secolelor de istorie si sa smulga Moldova de sub influenta Rusiei o data pentru totdeauna? Sau este ea prea blanda si inflexibila ca sa reuseasca acest lucru?

De la masa noastra din colt, privim o campie aurie care se intinde spre est pana la puternicul rau Nistru, granita cu Ucraina, la cativa kilometri distanta. Daca primele saptamani ale razboiului ar fi decurs asa cum a sperat Vladimir Putin, armata rusa ar fi putut fi chiar acolo, pe malul celalalt, meditez eu.

„Nu cred ca s-ar fi oprit la granita”, spune Sandu. „Suntem in siguranta doar astazi datorita Ucrainei”. Acest lucru pare aproape incontestabil: Moldova are o forta de aparare minuscula si a fost mult timp o jucarie a Moscovei. Nestiind daca urmau sa fie invadati, in primele saptamani s-a concentrat, spune ea, pe refugiati: peste o jumatate de milion de persoane s-au revarsat peste granita, punand la grea incercare resursele deja intinse ale tarii. Deci, planuia ea sa ramana daca trupele rusesti ar fi patruns in Moldova?

„Da, bineinteles, trebuie. As fi ramas, dar asteptarea noastra era ca ar fi trebuit sa ajutam cat mai multi dintre oamenii nostri sa treaca intr-un loc sigur, care este Romania [vecina].”

(…) „Ei ar vrea sa refaca Uniunea Sovietica. Vor sa readuca vremurile de odinioara. Iar noi nu vrem asta. Moldova a facut parte din zona tampon timp de 30 de ani si pentru noi acest lucru a insemnat saracie, coruptie, proasta guvernare, emigratie. Vrem sa facem parte din lumea democratica.”

Moldovenii pro-UE pot vedea prea bine diferenta dintre ceea ce le ofera Occidentul si Rusia. Frontiera vestica a Moldovei este cu Romania, membra a NATO din 2004 si a UE din 2007. Dar istoria si datele demografice complica demersul lui Sandu. Aproximativ trei sferturi din populatia Republicii Moldova vorbeste limba romana, iar aproximativ 12% sunt vorbitori de limba rusa. Rusia a incercat de mult timp sa exploateze preocuparile celor din urma, care considera ca limba si traditiile lor sunt in pericol si chiar ca Moldova va ajunge intr-o Romanie Mare – care a existat intre cele doua razboaie mondiale. O astfel de teama i-a alimentat pe secesionistii din Transnistria, o fasie de pamant situata in principal pe malul estic al Nistrului, care, dupa un scurt razboi sangeros din 1992, este condusa de separatisti sustinuti de Kremlin.

Am intrebat-o pe Sandu despre avertismentul ei din februarie ca Rusia comploteaza pentru a-i rasturna guvernul. Alerta a venit intr-o perioada in care au avut loc mitinguri antiguvernamentale organizate de un partid pro-rus, dar amploarea presupusei conspiratii ramane neclara.

„Rusia a incercat intotdeauna sa controleze Moldova”, spune Sandu. „Asa ca, atunci cand au vazut ca nu mai pot folosi energia pentru a ne santaja, au decis sa ia alte masuri, inclusiv proteste de strada profitand de dificultatile sociale… . Nu au reusit si s-au schimbat din nou”.

Promitand sa faca publice mai multe detalii despre presupusul complot in timp util, ea spune ca planul era de a aduce oameni din afara Moldovei pentru a provoca tulburari. „Nu vad planul Rusiei ca fiind realist, dar continua sa submineze eforturile noastre.”

(…) „Exista inca oameni care privesc spre Rusia, dar sunt mai putini”, spune ea. Ea sustine ca campania sa impotriva coruptiei este cheia pentru a castiga inimile si mintile si pentru a deveni membra a UE – incepand de anul trecut, Moldova si Ucraina se afla pe prima treapta a scarii ca tari candidate. Ea se intrerupe pentru a se uita cu nesiguranta la somelierul care se incarte in jur si la paharele din fata ei, care in cazul ei abia daca sunt atinse. O asigur ca nu incerc sa o imbat.

„Am o alta intalnire dupa asta”, spune ea.

„Ar putea fi amuzant”, spune chelnerul, jucaus.

„Nu sunt sigur ca le-ar placea”, replica ea cu fermitate.

O intreb cum a reusit sa se impuna ca o cruciata anticoruptie atunci cand s-a intors de la Banca Mondiala pentru a conduce Ministerul Educatiei in 2012, intr-o perioada in care notarea examenelor de absolvire a scolii era in mod notoriu denaturata de mita.

„Cand am inceput sa ne ocupam de copiat, rata de promovare a scazut de la 95% la 49%. Am spus ca voi face doar ceea ce este corect si probabil ca nu voi supravietui mult timp. Toata lumea era furioasa. Parintii erau suparati ca nu puteau plati bani profesorilor. Profesorii erau suparati pentru ca nu primeau banii. Iar copiii erau suparati pentru ca nu aveau diplomele. Acest lucru a durat doi ani. Apoi oamenii au inceput sa realizeze ca este greu, dar nu exista alta cale.”

De atunci, in calitate de deputat, pentru scurt timp ca prim-ministru si ca presedinte din 2020, Sandu a militat impotriva coruptiei. Statul a avut succese impotriva oligarhilor, in special Ilan Sor, un politician si om de afaceri nascut in Israel care a fugit din Moldova dupa ce a fost condamnat pentru rolul sau intr-o frauda bancara masiva. Dar extradarea sa din Israel pentru a-si ispasi pedeapsa cu inchisoarea – majorata luna trecuta la 15 ani – se dovedeste a fi dificila, iar curatarea sistemului judiciar, esentiala pentru aderarea la UE, a fost mult mai dificila decat abordarea educatiei. Dintre cei 30 de judecatori care au aplicat recent pentru Consiliul Superior al Magistraturii, spune ea, doar cinci au trecut testul de integritate.

„Unii au renuntat si nu au vrut sa fie evaluati, asa ca nu putem spune ca toti erau corupti”, spune Sandu, dar recunoaste ca este o munca in desfasurare si indeamna UE sa isi pastreze increderea.

Cealalta mare problema pentru UE este cu siguranta separatistii, spun eu. Trebuie rezolvata aceasta problema inainte de a putea adera la UE?

Sandu insista asupra faptului ca oficialii UE spun ca lupta impotriva coruptiei este problema numarul unu. Dar este greu de crezut ca Moldova va fi autorizata sa intre in UE daca teritoriul sau este inca divizat. De asemenea, este clar ca, daca razboiul se va desfasura in favoarea Ucrainei, ar putea exista o oportunitate istorica pentru o rezolutie.

Cu intarziere, Moldova isi accelereaza planurile de a renunta la dependenta de o centrala electrica din Transnistria, care in mod traditional i-a furnizat toata energia electrica. Sandu spera, de asemenea, ca, daca standardele de viata din restul Moldovei vor creste, oamenii din Transnistria vor vota cu mintea lor. Dar exista multe interese de afaceri inradacinate in Transnistria care nu doresc sa schimbe status quo-ul.

Jumatate din toate exporturile din regiunea transnistreana merg in UE, noteaza Sandu, iar peste 50% din diaspora de acolo lucreaza in tarile UE. Asadar, ar putea avea loc simultan aderarea la UE – oricat de indepartata ar fi aceasta – si reintegrarea?

„Sper ca vor merge mana in mana, bineinteles. Ne-am angajat sa ne reintegram, dar aceasta nu ar trebui sa fie un impediment pentru integrarea noastra in UE. Nu va fi usor. Nu este ceva ce se poate intampla intr-un an. Va trebui sa aveti etape”.

(…) Cand vine nota de plata, ea isi scoate poseta. Aceasta este o factura pe care nu trebuie sa o platiti, spun eu. Regulile pranzului cu FT sunt clare: invitatul alege locul de intalnire, FT plateste. Depasita pentru prima data, ea se indreapta spre usa.

O ora mai tarziu, o privesc cum se adreseaza la 150 de persoane in satul Palanca, la mica distanta de Marea Neagra. Cand pleaca, o intreb despre afacerile sale financiare. Este inversul naratiunii obisnuite de imbogatire. In urma cu zece ani, intr-o declaratie de avere, a declarat ca are 160.000 de dolari; anul acesta, doar 600 de dolari. Raspunsul, spune ea, este simplu: a fost nevoita sa cheltuiasca economiile pe care le-a facut in perioada in care a lucrat la Banca Mondiala pentru a-si infiinta partidul politic.

„Cand am infiintat un partid nu aveam bani. Timp de patru ani a trebuit sa fac munca voluntara cu norma intreaga, ceea ce a insemnat sa traiesc din economiile mele”.

„Sunt incapatanata”, spune ea. „Si Moldova este la fel de incapatanata”. Si cu asta, singuratica Skoda porneste la drum.