Finantarea sistemului de sanatate: intre exceptii fiscale si presiunea pe calitate

Adaugă ca sursă preferată pe Google

In ultimul deceniu, bugetul CNAS a crescut de peste sase ori, iar finantarea totala a sanatatii a atins in 2025 un nivel istoric de peste 77 miliarde lei. Cu toate acestea, serviciile publice sunt din ce in ce mai greu de accesat: liste de asteptare de pana la 6 luni pentru un RMN (sursa), in multe comune nu exista nici macar un medic de familie permanent, cabinetele de specialitate lipsesc aproape complet in zonele cu populatie imbatranita sau populatie saraca, aparatura invechita in spitale si un sistem birocratic care descurajeaza pacientii si cadrele medicale deopotriva.

Dezechilibrul structural a fost evidentiat si de recenta declaratie a premierului Ilie Bolojan, care a punctat nevoia de „extindere a bazei de contribuabili”. Premierul a atras atentia, intr-o conferinta de presa, asupra unei „probleme grave: subfinantarea Casei de Asigurari de Sanatate”, mentionand ca „exista foarte multe exceptii si categorii scutite” de contributie si ca guvernul analizeaza „extinderea bazei de contribuabili, inclusiv prin aplicarea contributiei la pensiile mai mari”.

35.959 de zboruri pe zi: Europa a înregistrat un trafic aerian record în această vară, în ciuda războiului din Orientul Mijlociu

Franța se confruntă cu un fenomen alarmant. Sute de persoane sunt suspectate că au dat foc pădurilor

Declaratia se aliniaza avertismentelor frecvente ale CNAS si ale specialistilor in sanatate cu privire la aceasta asimetrie, iar presedintele CNAS Horatiu Moldovan avertizeaza ca bugetul de 77 miliarde lei este insuficient chiar si pentru mentinerea serviciilor actuale (88 miliarde lei), cu un necesar estimat de 100 miliarde lei daca s-ar introduce noi medicamente sau servicii .

A cere cresterea contributiilor sau largirea bazei de impozitare devine o solutie facila, dar care nu ataca miezul probleme, si anume ineficienta administrativa si lipsa de transparenta in cheltuirea fondurilor. Iar includerea unor categorii vulnerabile, precum gravidele sau bolnavii cronici, in randul platitorilor CASS, fara o analiza de impact, nu face altceva decat sa alimenteze perceptia de inegalitate.

Intr-un sistem sanitar care consuma enorm si ofera putin, problema de fond nu este sa cerem mai mult de la contribuabilii activi, ci sa ne intrebam unde se duc banii deja colectati si de ce nu se traduce in servicii de calitate pentru pacienti.

Potrivit raportului de activitate al CNAS pentru 2024, distributia cheltuielilor a fost urmatoarea:

•Produse farmaceutice, materiale sanitare si dispozitive medicale: 46,10%

•Servicii medicale in unitati sanitare cu paturi (spitalizare continua sau de zi): 32,94%

•Servicii medicale in ambulatoriu (consultatii primare, specialitati clinice si paraclinice, stomatologie, recuperare): 19,83%

•Servicii de urgenta prespitaliceasca si transport sanitar : 0,13%

•Ingrijiri la domiciliu si alte tipuri de servicii ambulatorii: aproximativ 0,42%

Datele arata o strategie profund reactiva si o distributie concentrata in continuare pe tratamente si interventii curative, in detrimentul componentelor de preventie. Cu aproape 80% din fonduri canalizate catre medicatie si spitalizare, Romania continua sa investeasca masiv in tratarea bolii, nu in prevenirea ei. In contrast, serviciile ambulatorii care sunt pilonul oricarui sistem medical axat pe diagnostic precoce si interventii rapide, in present primesc sub 20% din totalul bugetului.

Mai mult, servicii esentiale in cazul pacientilor varstnici, cronici sau izolati geografic precum ingrijirile la domiciliu, sunt aproape ignorate in alocarile bugetare, cu o pondere cumulata de mai putin de 1%.

Conform datelor OECD “Health at a Glance: Europe 2024”, Romania ramane printre tarile cu cea mai reactiva structura de cheltuieli unde aproape 50 % din totalul bugetului de sanatate este alocat pacientilor internati, una dintre cele mai mari valori din UE, alaturi de Cipru si Grecia. In plus, finantarea sanatatii este printre cele mai mici din Europa, cu 6,3–6,5 % din PIB , comparativ cu media UE care a atins 8–9%, iar tarile precum Germania si Franta depasesc pragul de 10 %.

Acest tip de configuratie bugetara poate expune sistemul sanitar la vulnerabilitati, precum cresterea incidentei bolilor cronice.

Poate ca intrebarea reala nu este cine ar trebui sa mai plateasca pentru sistemul de sanatate, ci pentru ce anume platim, cu ce rezultate si in beneficiul cui? Propunerile recente de extindere a bazei de contribuabili pot aduce venituri suplimentare pe termen scurt, dar nu vor corecta dezechilibrele unui sistem care ramane, paradoxal, greu de accesat si profund inechitabil.