Franța legalizează oficial moartea asistată. Macron a promulgat legea: cine poate solicita procedura și în ce condiții

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Pacientul trebuie să își exprime în mod liber și informat dorința, iar solicitarea este analizată medical înainte de autorizare. Legea prevede atât posibilitatea autoadministrării unei substanțe letale, cât și administrarea acesteia de către un medic sau asistent medical atunci când pacientul nu o poate face fizic.

Legea a fost promulgată de Emmanuel Macron

Franța a încheiat unul dintre cele mai sensibile procese legislative din ultimii ani, după luni de dezbateri privind dreptul persoanelor aflate în situații medicale grave de a solicita ajutor pentru a-și încheia viața.

Înfrângere categorică pentru AfD într-un alt land din Germania, s-a clasat pe locul trei. CDU: ”Putem contracara extremismul”

SURSE Oferta pe ca Grindeanu i-a făcut-o lui Bolojan. Premierul a rămas neînduplecat: ”Nu a fost de acord”

Legea nr. 2026-794 privind dreptul la „aide à mourir” a fost promulgată pe 18 august 2026 și publicată în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze.

Textul fusese adoptat definitiv de Parlament pe 15 iulie, după dezbateri în care parlamentarii au încercat să stabilească un echilibru între autonomia pacientului, protecția persoanelor vulnerabile și libertatea de conștiință a personalului medical.

Înainte de promulgare, legea a trecut și prin filtrul Consiliului Constituțional. Instituția a respins principalele obiecții formulate împotriva textului și a considerat că noul drept este compatibil cu principiile constituționale privind demnitatea și libertatea individuală.

Noua legislație definește „ajutorul pentru a muri” drept dreptul unei persoane care a formulat o cerere în acest sens de a fi autorizată să recurgă, în condițiile stabilite de lege, la o substanță letală.

Cine poate solicita moartea asistată în Franța

Accesul la procedură nu este unul general. Legea introduce mai multe criterii cumulative, tocmai pentru a limita aplicarea sa la cazurile medicale grave.

Potrivit textului legislativ și documentelor care au însoțit dezbaterile parlamentare, solicitantul trebuie să fie adult, să îndeplinească cerințele privind cetățenia sau rezidența și să sufere de o afecțiune gravă și incurabilă, aflată într-un stadiu avansat sau terminal.

Un alt criteriu esențial este existența unei suferințe fizice sau psihologice asociate bolii, care este fie rezistentă la tratament, fie considerată insuportabilă de pacient.

Persoana trebuie, de asemenea, să fie capabilă să își exprime dorința într-un mod liber și informat.

Prin urmare, legea nu introduce un drept necondiționat la eutanasie. Procedura este legată de o situație medicală precisă și presupune verificarea îndeplinirii criteriilor înainte ca pacientul să primească acces la substanța letală.

Persoanele care nu sunt în măsură să formuleze o asemenea solicitare în mod liber și conștient nu pot beneficia de procedură doar în baza unei decizii luate de familie.

Cum se desfășoară procedura

Legea franceză acordă un rol central medicului care primește solicitarea.

Acesta trebuie să îi prezinte pacientului informații despre starea sa de sănătate, evoluția probabilă a bolii, tratamentele disponibile și posibilitățile de îngrijire și acompaniere, inclusiv accesul la îngrijiri paliative.

Pentru evaluarea situației medicale, medicul trebuie să solicite și opinia scrisă a unui alt medic, specialist în patologia pacientului și care nu îl cunoaște pe acesta. În procesul de evaluare este consultat și un profesionist medical implicat în îngrijirea persoanei sau, după caz, un alt profesionist din domeniul sănătății.

Decizia asupra cererii trebuie luată, în principiu, într-un termen de maximum 15 zile.

După ce este informat că poate beneficia de procedură, pacientul are la dispoziție o perioadă de reflecție înainte de confirmarea dorinței sale. Legea a fost construită astfel încât solicitarea să nu reprezinte o decizie luată fără evaluare medicală și fără informarea pacientului asupra alternativelor disponibile.

Odată îndeplinite condițiile, persoana autorizată poate recurge la substanța letală.

Textul oficial stabilește că pacientul și-o administrează singur. Dacă nu este fizic capabil să facă acest lucru, substanța poate fi administrată de un medic sau de un asistent medical.

Această diferențiere face ca legislația franceză să includă atât situații apropiate sinuciderii asistate, cât și, în circumstanțe strict definite, administrarea substanței de către un profesionist medical.

Personalul medical are dreptul să refuze

Una dintre cele mai controversate teme ale dezbaterilor a fost libertatea de conștiință a medicilor și a celorlalți profesioniști din sistemul sanitar.

Legea include o clauză de conștiință pentru personalul medical implicat în procedură. În plus, Consiliul Constituțional a clarificat că și farmaciștii pot invoca libertatea de conștiință pentru a refuza pregătirea substanței letale.

Și instituțiile private sau religioase pot refuza desfășurarea procedurii în propriile spații, potrivit clarificărilor aduse de Consiliul Constituțional înaintea promulgării.

Totodată, legislația instituie un mecanism de control. O comisie specială va verifica ulterior respectarea condițiilor și procedurilor pentru fiecare caz și va avea atribuții de monitorizare și evaluare a sistemului.

Adoptarea legii plasează Franța în grupul statelor europene care permit, sub diferite forme și în condiții diferite, asistența medicală pentru încheierea vieții.

Subiectul a provocat însă o dezbatere profundă în societatea franceză. Susținătorii legii au argumentat că pacienții aflați în stadii avansate sau terminale ale unor boli incurabile trebuie să poată decide asupra propriului sfârșit atunci când suferința devine insuportabilă. Oponenții au avertizat asupra riscurilor pentru persoanele vulnerabile și au cerut, în schimb, dezvoltarea mai puternică a îngrijirilor paliative.

După promulgarea de către Emmanuel Macron, disputa politică privind adoptarea legii s-a încheiat însă cu introducerea oficială a noului drept în legislația franceză.