„Frumusetea sacra a Romaniei”. Locurile „tulburatoare” din tara noastra care i-au impresionat pe cei de la Le Monde

vacante

„Frumusetea sacra a Romaniei” este titlul unui reportaj de calatorie publicat vineri de cotidianul francez Le Monde, al carui semnatar, Francois Bostnavaron, s-a declarat impresionat de mai multe zone din tara noastra, precum Cimitirul vesel din Sapanta, bisericile din lemn din Bucovina si satele traditionale din Maramures.

Jurnalistul Francois Bostnavaron a petrecut o vacanta de o saptamana in Romania si a vizitat Maramuresul si Bucovina, noteaza News.ro. „Aeroportul din Cluj-Napoca nu are marimea celui din Roissy, dar e la fel de bun ca acesta”, scrie jurnalistul francez in debutul acestui reportaj. „In cateva zeci de minute, formalitatile vamale sunt facute, iar Dacia inchiriata intra in mainile noastre. Hotarati sa stergem toate cliseele care au fost atasate acestei tari latine, francofile si adeseori francofone, iata-ne porniti la drum intr-o calatorie de o saptamana”, scrie Francois Bostnavaron.

Prima etapa a calatoriei a fost satul Breb din nord-vestul Romaniei. „Este prima etapa a unui periplu care ne va duce la punctul nostru de pornire, trecand prin Maramures si Bucovina”, noteaza jurnalistul francez. „Nu va ingrijorati, reteaua rutiera, mai ales drumurile principale, e mai degraba bine intretinuta”, noteaza el, care ii informeaza pe cititorii francezi si in legatura cu cateva momente de incetinire a traficului, cauzate de lucrari de reconditionare a drumurilor, dar, mai ales, de carutele trase de cai care scad viteza medie de deplasare.

„Dupa trei orei si 30 de minute de peisaje variate, in care au alternat paduri, pasuni si sate cu case din lemn, am ajuns in satul Breb, la poalele Muntilor Gutai, pe Valea Marei. Biserica e primul lucru pe care il vedem. In acest sfarsit de zi, soarele scalda intr-o lumina calda turlele inalte si stramte acoperite cu tabla”.

Jurnalistul apreciaza faptul ca pensiunea Lucia corespunde „descrierii din jurnalul nostru de calatorie”, remarcand poarta traditionala sculptata in lemn, dar si primirea „calduroasa si amicala” a proprietarilor, Lucica si Ioan. Camera este una traditionala si „incarcata cu lucruri”, deoarece este camera de zestre, unde sunt pastrate darurile de nunta ale generatiilor trecute, semanand cu „un concentrat de artizanat local”.

Jurnalistul francez a avut ocazia de a merge si la biserica, asistand la slujba de duminica dimineata si admirand costumele populare ale localnicilor.

In jurul localitatii Breb nu lipsesc locurile care merita vizite, pentru a descoperi cu adevarat aceasta regiune sicanata de istorie, ai carei locuitori au fost refractari si au rezistat tuturor regimurilor, inclusiv epocii Ceausescu. Pentru a-i intelege mai bine evolutia, spune jurnalistul francez, „este esential sa mergi la Muzeul totalitarismului din Sighet”. „In aceasta fosta inchisoare, fiecare celula este un spatiu didactic ce permite vizitatorului sa inteleaga modul in care s-a dezvoltat rezistenta anticomunista”.

„Nu poti sa pleci din Sighet fara sa mergi sa vezi sinagoga in stil baroc si casa natala a lui Elie Wiesel, laureatul premiului Nobel pentru pace pe anul 1986, decedat pe 2 iulie, care s-a nascut in acest oras hasidic, in care mai mult de jumatate dintre locuitori erau evrei, pana in 1944, inainte sa fie deportati in masa. Sighet a fost multa vreme un far al culturii evreiesti in Europa centrala”, noteaza jurnalistul francez.

Dupa Sighet, Francois Bostnavaron spune ca a avut nevoie de o jumatate de ora pentru a ajunge in Sapanta. „Acest oras este renumit pentru al sau „cimitir vesel”. Este el cu adevarat vesel? In orice caz, merita un ocol. Seamana putin cu o asociere prolifica intre un Douanier Rousseau local, un sculptor amator si un antreprenor de pompe funebre. Stan Ioan Patras, caruia i se datoreaza acest cimitir neobisnuit, semana putin cu toti trei la un loc”, mai spune jurnalistul de la Le Monde.

Din 1935 si pana la moartea lui, in 1977, mortii satului au avut dreptul la o stela gravata, vopsita in culori vii, cu o scena din viata lor in basorelief si un scurt epitaf. Aproape 800 de morminte de aici sunt decorate si este usor sa afli meseriile ocupantilor lor, dar si defectele lor de caracter.

Dupa o alta jumatate de ora de drum, privirea jurnalistului francez a fost atrasa de manastirea Barsana. „Poti sa te opresti aici, dar seamana putin cu un amestec de Disneyland aplicat unei manastiri traditionale romanesti”, adauga jurnalistul, care a ales sa isi petreaca seara la Casa Balin din Botiza, ai carei proprietari sunt Maria si Toader. „Locul este deosebit de tulburator si atragator: trei case din lemn in mijlocul unei livezi. Si intrucat ursul poate sa se aventureze uneori pe aici, te astepti in orice moment sa il vezi aparand. Dupa o masa pregatita de gazde – supa, sarmale si placinta locala – a sosit timpul sa ne retragem si sa ne recuperam fortele in vederea unei plimbari montane de dimineata”.

A doua zi, echipa de la Le Monde a vizitat piata din Rozavlea, localitatea Ieud, manastirea Moldovita. In Ieud se afla cea mai veche biserica de lemn din Maramures.

Dupa cinci ore petrecute in aceasta regiune montana, marcata de culori autumnale, pe care Francois Bostnavaron a asemanat-o cu vestul Canadei, jurnalistul s-a oprit la Prislop, unde a admirat manastirea locala, dar si padurile Maramuresului si Moldovei.

Dupa vizita la manastirea Moldovita, a urmat o alta, intr-o familie de hutuli, ai carei membri stapanesc la perfectie mestesugul incondeierii oualor de Paste.

Ultima etapa a inclus manastirea Sucevita, ale carei fresce au fost incluse in patrimoniul mondial UNESCO. Au urmat cea din Humor, cea din Voronet – si al ei albastru celebru, supranumita „Capela Sixtina din Est” – si biserica din Arbore.

Calatoria jurnalistilor francezi s-a incheiat la Cluj-Napoca, pe care acestia il considera „un oras facut pentru pietoni, cu o piata uriasa patrata, in care se afla biserica Sfantul Mihail, din care pleaca toate marile artere”.

„Clujul este cu siguranta foarte cosmopolit si, mai ales, foarte conectat. Acest lucru se datoreaza, partial, unui numar mare de studenti, in principal la medicina. Nu e deloc rar sa auzi vorbindu-se franceza pe strada, iar acest fapt are o cauza: multi dintre studentii care au ratat primul an in Franta vin sa isi incerce sansa aici”, explica Francois Bostnavaron in finalul acestui reportaj.

Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook

Urmareste-ne si pe:

Comentarii: