„Decizia mea este simpla. Am spus-o in decembrie, inainte ca Nicusor Dan sa isi asume public candidatura la prezidentiale. L-as vota pe omul asta cu doua maini, si cu ochii inchisi. L-am votat in turul I. Am sa il votez in turul II.
Dar nu din motivele din care credeti voi.
Gasca lui Simion si a lui Ponta au otravit romanii. Ca Soros. Ca sexomarxismul. Ca tefelistii. Eu nu ma uit in gura tatelor. N-am sa vreau, vreodata, o tata spilcuita sa-mi reprezinte tara.
Am crescut in aceeasi zona cu Nicusor. Imagineaza-ti, pentru un moment. Muntii Carpati, de-a stanga. Case zdravene de caramida. Ulite curate, oameni arsi de vreme si vant, cu maini batatorite. Campuri lucrate cu plugul, cu calul.
Hai sa-ti explic cum am fost crescuti noi, Nicusor si cu mine. Spune-mi dupa aia daca asta inseamna sa fii arogant. Am fost invatat ca daca nu muncesti, nu mananci.
Ca nu exista „nu pot”, decat „nu vreau”. Ca daca poti sa faci un lucru, n-ai nicio scuza sa nu-l faci. Ca daca poti sa tii o furca in mana, inseamna ca poti s-o folosesti. Oricat ai fi de mic, trebuie sa-ti duci greutatea in spate. N-aveam loc de mofturi sau fasoane. Mancam ce ne punea mama pe masa. N-aveam loc sa intrebam „dar de ce trebuie sa fac asta, sau asta”. Pentru ca lucrurile trebuiau facute. Gradinuta trebuia udata. Ulita trebuia maturata. Grajdurile trebuiau ranite. Campurile trebuiau gunoite. Otava trebuia cosita. Lemnele trebuiau crapate.
Copilaria mea a fost suma tuturor furcilor, lopetilor, coaselor si topoarelor, dar nu era loc in curte unde sa nu fi pus mana. Sunt oameni harnici si muncitori unde am crescut eu. Sunt demni si indaratnici. Asa ne e felul. Altfel nu poti sa traiesti in coasta muntelui.
Sunt oameni cu aplecare de carte. Cu iubire de limba romana. Oameni care au trait sub Imperiu, dupa care au trait Regat, dupa care au trait comunism.
Fetele bunicilor mei au facut liceul in regim de internat, in gazda la Fagaras. Acelasi liceu pe care, mai tarziu, l-a facut Nicusor Dan. Radu Negru.
Cand ti-l imaginezi pe Nicusor ca boierul de azi, te inseli. Ca si neamul meu, si neamul lui a trait in sobrietate si smerenie. Pentru ca tot o vorba de acolo zice ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga ii in traista. Si nu fi „pica para malaiata in gura lui Natafleata.”
Cateva lucruri sunt importante pentru ardelenii din zona Fagarasului.
Randuiala. Lucrurile nu se pot face oricum, dupa ureche. Exista un fel, un singur fel de a face lucrurile bine. Fie ca bati un cui, sau ca dregi o ciorba, trebuie sa deprinzi felul corect de a le face.
Curatenia corpului. Nu poti umbla in lume in zdrente, hainele trebuie sa fie curate, sa stea drept pe tine. Oricine a fost vreodata in zona aia ne stie portul, ne stie vorba.
Sobrietate. Trebuie sa ai grija cum te comporti in public, de fata cu alti oameni. Sa nu fii strident. Sa nu te faci de ras. Sa nu deschizi gura daca nu stii despre ce vorbesti.
Spirit. Acolo, in Fagaras, oamenii nu iau numele Domnului in desert. Poate pentru ca multi, ca bunica mea, au fost catolicizati cu forta. Sau pentru ca le-a fost pusa credinta la incercare de Partid, de comunisti.
Mersul la Biserica nu era optional, cand eu eram copil. Era datorie. Si, ca si orice alt lucru, trebuia facut in randuiala.
Tata, fost militar, se trezea duminica dimineata la ora 4. Dadea de mancare la drigane, la cai, dupa care isi scotea briciul.
Il gaseam la oglinda, in bucatarie, barbierindu-se. Avea miscari sigure, lente. Dupa ce termina, se ducea in casuta alaturi.
Isi scotea cizmele de piele, din catanie. Le lua cu perie, cu vacs, si le lustruia pana „iti faceai mustata in ele”. Mama ii pregatea camasa alba care mirosea a proaspat, a busuioc.
Isi punea obielele. Se incheia atent pana la ultimul nasture. Dupa care isi punea chimirul cel bun, in care obligatoriu statea ceasul.
Noi, copiii, treceam prin acelasi ritual. Unghii taiate. Par pieptanat. Pantalon la dunga.
Mersul pe ulita in liniste. Dadeam respectuos buna ziua celor pe care langa treceam.
Cand eram foarte mic, locul nostru era in fata, la altar. Mai tarziu, cand ne-am inaltat, stateam in dreptul stranei. Fiecare familie avea o strana, neam din neam. Acolo statusera inaintasii nostri, acolo ne era locul sa stam si noi. Generatii.
Am fost pregatiti sa continuam, sa aparam, si sa perpetuam o forma de cultura si civilizatie, atat parintii mei, eu,
Si la fel si Nicusor Dan. Parintii lui, copiii lui.
De-ar fi Romania ca Ardealul. Asta nu e aroganta. E doar o realitate.
Unul din motivele pentru care n-o sa-mi fie vreodata frica de extremisti, de radicalisti, e pentru ca am radacini adanci. Nu ma impresioneaza nici tanci cu zambetul ala mieros, siret si ticalos. Nu ma impresioneaza nici nationalismul lor fandosit.
Romania e acolo de unde venim noi. Acolo ii bate inima”, a transmis Diaconu pe Facebook.
Nicusor Dan a declarat, luni, ca nu intra in negocieri cu partidele privind o eventuala sustinere din partea acestora pentru turul doi.
„Vocea partidelor va conta mai putin, in urmatoarele doua saptamani va fi o dezbatere a societatii in care va conta vocea oamenilor. Eu sunt optimist ca multi oameni de buna credinta vor arata comcetatenilor lor care este directia corecta pentru Romania”, a spus Dan intr-o conferinta de presa.
„A apus o epoca in care niste partide considerau electoratele drept saci cu voturi pe care ii mutau dintr-o parte in alta”, a adaugat Nicusor Dan.
Intrebat daca este dispus sa nominalizeze un premier din partea PSD in schimbul sustinerii, Nicusor Dan a insistat ca nu va intra in astfel de discutii.
„Acum avem de ales intre o directie anti-occidentala si una pro-occidentala. Asta este singurul lucru pe care trebuie sa il discutam pana pe 18 mai”, a subliniat Dan.
Nicusor a refuzat sa faca speculatii privind componenta viitorului guvern, al afirmand ca situatia guvernarii va fi abirdata din 19 mai, dupa alegeri.